2rh-250/13 — Declararea nulităţii certificatului privind determinarea cotei-părţi ideale în proprietatea comună

prima instanţă: Şt. Niţă dosar nr.2rh-250/13 instanţa de apel: N. Vascan, A. Panov, L. Popova instanţa de recurs: M. Poalelungi, V. Bogoroş, T. Chişcă-Doneva ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Ivan Stoian în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Stoian împotriva Alexandrei Vidraşcu cu privire la declararea nulităţii certificatului privind determinarea cotei-părţi ideale în proprietatea comună împotriva deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 23 ianuarie 2003, prin care a fost respins recursul declarat de către Ivan Stoian şi menţinută decizia Tribunalului Chişinău din 13 noiembrie 2002 constată: Ivan Stoian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Vidraşcu cu privire la declararea nulităţii certificatului privind determinarea cote- părţi ideale în proprietatea comună.

În motivarea cererii a indicat că la 16 iunie 1994 între el şi Agenţia Teritorială de Privatizare a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru, 5 mun. Chişinău în proprietate privată. Menţionează că la privatizarea apartamentului nominalizat a participat el şi mătuşa sa Zinaida Andrieş, care a decedat la 13 noiembrie 1999. Ulterior, în cadrul unui proces civil a aflat că la 20 iulie 2000, notarul Alexandra Vidraşcu a eliberat un certificat, prin care a stabilit că el şi Zinaida Andrieş ar avea dreptul la câte ½ cotă-parte ideală din apartamentul privatizat. Consideră că acest certificat este ilegal şi solicită declararea nulităţii acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 septembrie 2002 cererea a fost respinsă. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 13 noiembrie 2002 a fost respins apelul declarat de către Ivan Stoian şi menţinută hotărârea primei instanţe. 1 Prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 23 ianuarie 2003 a fost respins recursul declarat de către Ivan Stoian şi menţinută decizia instanţei de apel. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2003 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de Ivan Stoian ca inadmisibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 10 martie 2004 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de Ivan Stoian ca inadmisibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 10 mai 2012 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de Ivan Stoian ca inadmisibilă Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 august 2012 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de Ivan Stoian ca inadmisibilă.

La 27 iunie 2013 Ivan Stoian a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs solicitând admiterea cererii, casarea hotărârilor judecătoreşti anterioare şi adoptarea unei decizii legale şi întemeiate cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanţă, în alt complet de judecată. În susţinerea cererii de revizuire a indicat prevederile art. 449 lit. c) şi e) CPC, menţionând că la 16 iunie 1994 între el şi Agenţia Teritorială de Privatizare a fost încheiat contractul nr. 6-768 din 16 iunie 1994 de vânzare-cumpărare, transmitere- primire a apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru, 5 în proprietate privată, înregistrat la OCT cu nr. 11005 din 04 iulie 1994. La privatizarea apartamentului sus-menţionat a participat el de unul singur, dar nu şi decedata Zinaida Andrieş.

Afirmă că nu a depus nici o cerere că a privatizat apartamentul împreună cu Zinainda Andrieş, ce se confirmă prin certificatul nr. 1366 din 11 iulie 2001 eliberat de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, OCT din care se vede că conform datelor OCT Chişinău după cetăţeanul Stoian Ivan Ivanovici este înregistrat imobilul situat în mun. Chişinău, str. P. Zadnipru 5, ap. l în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată nr. 6-768 din 16 iunie 1994; prin extrasul din contul personal nr. 371001 din 25 martie 1992; prin cererea cu privire la privatizarea locuinţei din 01 februarie 1994; prin ordonanţa de urmărire penală a Procuraturii sectorului Ciocana mun.

Chişinău din 28 martie 2005, prin care se confirmă că decedata Zinaida Andrieş n-a participat la privatizarea apartamentului sus-nominalizat, deoarece nu dispunea de viză de reşedinţă. Indică că în ordonanţă dată sunt demonstrate toate falsificările de la privatizare, iar pe parcursul urmăriri penale s-a stabilit că la 20 aprilie 2000 Maria Sitişco nedispunând de contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 5-768 din 16 iunie 1994 în privinţa apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru, 5, mun. Chişinău, care aparţine lui şi în care locuia Zinaida Andrieş, cu scopul de a duce în eroare proprietarul apartamentului a dat un anunţ în Monitorul Oficial, precum că ea a pierdut contractul nominalizat.

Afirmă că tot în baza acestui anunţ a primit de la arhiva de stat copia contractului cu nr. 5-768 din 16 iunie 1994 şi a falsificat conţinutul contractului cu nr. 5-760, care la 20 iulie 2000 împreună cu cererea de a fi recunoscută în calitate de moştenitor testamentar, le-a predat notarului A. Vidraşco. Consideră că notarul A. Vidraşco, contrar cerinţelor art. 3,43,55,60,62 al Legii cu privire la notariat nr. 1153-XIII din 11 aprilie 1997, fără a verifica actele, a primit 2 spre examinare cererea Mariei Sitişco eliberându-i ilegal la 24 august 2000 un certificat de moştenitor testamentar în baza contractului nr. 5-760. Indică că în procesul urmăririi penale, conform ordonanţei Procuraturii sectorului Ciocana mun.

Chişinău din 28 martie 2005 împotriva notarului A Vidraşco şi Mariei Sitişco, s-a stabilit că A Vidraşco a eliberat acte falsificate şi ilegale Mariei Sitişco şi anume certificatul de moştenitor testamentar nr. 14047 din 24 august 2000 şi certificatul cu privire la determinarea cotei-părţi în proprietate comună cu nr. 11775 din 20 iulie 2000, prin care el şi Zinainda Andrieş au câte ½ cotă parte în baza contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 5-760, contract de care el nu a dispus. Menţionează că în privinţa Mariei Sitişco, care a falsificat contractul a fost emisă sentinţa în baza art. 209 alin. (1) Cod penal ( redacţia anului 1961). Consideră că din vina notarului A. Vidraşco, care a eliberat certificate cu privire la determinarea cotei părţi i-au fost violate drepturile lui consfinţite de art. 1 Protocolul 1 adiţional la Convenţie.

Insistă că el de unul singur a privat apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru, 5 mun. Chişinău, ce se confirmă prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 14 decembrie 2007, devenită irevocabilă, prin care a fost declarată nulă Hotărârea Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe nr. 11 din 02 martie 1994 în privinţa includerii Zinaidei Andrieş ca participantă la privatizarea apartamentului nr. 1, din str. P. Zadnipru, 5 mun. Chişinău şi a fost exclusă ultima din fişa de evidenţă a locuinţei, ca fiind emisă contrar prevederilor Legii. Indică că hotărârea dată a devenit irevocabilă la 01 martie 2012. Menţionează că OCT Chişinău, filiala ÎS „Cadastru” a înregistrat la 10 iulie 2006 cu nr. cadastral 010031214901001 contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată nr. 6-768 după Ivan Stoian în privinţa apartamentului nr. 1 din str. Petru Zadnipru, 5 mun.

Chişinău din 16 iunie 1994, astfel el iarăşi a devenit unicul proprietar al apartamentului sus- menţionat. Mai indică că prin certificatul seria TS nr. 033827 din 19 martie 2013 eliberat de către Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale se confirmă că în baza datelor sistemului informaţional „Privatizarea locuinţelor” al Consiliului municipal Chişinău la privatizarea locuinţei Chişinău, str. P. Zadnipru, 5 ap. l în conformitate cu Hotărârea nr. 11/03 din 02 martie 1994 a Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuinţe Chişinău, doar el a participat. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. La caz, se constată că revizuientul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. c) şi e) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia contractului de vânzare- cumpărare, transmitere-primire nr. 5-760 din 16 iunie 1994, copia contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire nr. 6-768 din 19 aprilie 1994, copia 3 certificatului eliberat de către OCT mun. Chişinău nr. 1366 din 11 iulie 2001, copia extrasului din fişa personală nr. 371001 din 25 martie 1992, copia formei nr. 16, copia cererii de la privatizare, copia ordonanţelor Procuraturii sectorului Ciocana, mun.

Chişinău din 28 martie 2005, copia hotărârii Judecătoriei Buiucani, din 14 decembrie 2007 şi copia certificatului seria TS 033827 din 19 martie 2013, eliberat de Direcţia Generală Economie Reforme şi Relaţii Patrimoniale. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. c) este de specificat dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios. În acest sens urmează a fi prezentate probe pertinente şi concludente, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărârea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi.

La caz, instanţa conchide că în cererea de revizuire depusă de către Ivan Stoian nu au fost ataşate careva probe ce ar confirma sau ar indica în mod sugestiv drepturile căror persoane neimplicate în proces au fost încălcate prin hotărârile judecătoreşti contestate. În conformitate cu art. 449 lit. e) revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient nu se încadrează nici în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. e) CPC, mai mult că circumstanţele invocate, inclusiv şi cele cu privire la hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 14 decembrie 2007 au constituit deja temei de revizuire înaintat de către Ivan Stoian în cererea de revizuire anterioară din 25 ianuarie 2012, care prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 10 mai 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă, pe motivul omiterii termenului de depunere a cererii de revizuire. Prin urmare, aceste circumstanţe sunt temeiuri repetate, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 451 alin. (4) CPC, care direct statuează că nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleaşi temeiuri.

De altfel, nu poate constitui ca un argument relevant în vederea admiterii cererii de revizuire nici copia certificatului seria TS 033827 din 19 martie 2013, eliberat de Direcţia Generală Economie Reforme şi Relaţii Patrimoniale, or revizuientul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării pricinii a întreprins toate măsurile pentru a dispune de informaţia conţinută în acest certificat, mai mult că acest certificat este eliberat în baza datelor conţinute în Hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuinţe Chişinău nr. 11/03 din 02 martie 1994. La caz se va remarca şi faptul că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

4 În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Ivan Stoian împotriva deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 23 ianuarie 2003, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Stoian împotriva Alexandrei Vidraşcu cu privire la declararea nulităţii certificatului privind determinarea cotei-părţi ideale în proprietatea comună. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 5