2ra-2308/13 — Încasarea sultei din averea comună

prima instanţă – T. Boubatrîn dosarul nr. 2ra-2308/13 instanţa de apel – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Bodnariuc Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Dicaia împotriva lui Victor Bodnariuc cu privire la încasarea sultei din averea comună, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Victor Bodnariuc şi menţinută hotărârea Judecătoriei Glodeni din 09 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 09 noiembrie 2010, Dicaia Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bodnariuc Victor cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că pîrîtul a primit de la decedatul său soţ Dichii Ivan un iaz cu peşte, obligîndu-se să-i întoarcă costul lucrărilor în sumă de 46753 lei. Afirmă că iazul a fost transmis pîrîtului cu peşte, marfa pentru vîndur. Menţionează că la 04 iulie 2007, soţul său, Dichii Ivan, a decedat, dînsa devenind succesor ai averii decedatului, respectiv, pîrîtul urmînd să-i restituie în beneficiul său suma pentru lucrările efectuate. Susţine că după decesul soţului, cu pîrîtul cîteva luni a activat fiul său Dumitru, iar din toamna anului 2007 de acest iaz se foloseşte numai pîrîtul. Indică că pînă în prezent pîrtul i-a achitat suma de 13000 lei, ce se confirmă prin recipisa din 13 mai 2010, 3000 lei, ce se confirmă prin recipisa din 04 noiembrie 2010, iar în total i-a achitat suma de 16000 lei, restanţa constituind suma de 29553 lei.

Solicită încasarea din contul lui Bodnariuc Victor în beneficiul său datoria în sumă de 29553 şei şi cheltuieli de judecată în sumă de 887 lei, taxa de stat 1500 lei, cît şi cheltuielile de asistenţă juridică, iar în total suma de 33414 lei. La data de 18 februarie 2011, Dicaia Nina a depus cerere suplimentară cu privire la modificarea temeiului şi obiectului acţiunii, în care a indicat că în anul 2005 soţul său Dichii Ivan împreună cu pîrîtul Bodnariuc Victor prin înţelegere cu Primăria satului Hîjdieni au construit iazul „Camencuţa”, care este situat pe teritoriul primăriei satului Hîjdieni, raionul Glodeni. Afirmă că atît soţul său cît şi Bodnariuc Victor au suportat cheltuieli la efectuarea lucrărilor de reparare a digului acestui iaz, au procurat puieţi de peşti cît şi hrană pentru peşte.

Aceste cheltuieli au fost suportate de către ambii pe parcursul anilor 2005-2007. Astfel Dichii Ivan şi Bodnariuc Victor au creat o proprietate comună pe cote-părţi. Susţine că la 04 iulie 2007, soţul său a decedat, iar după decesul soţului de comun acord cu Bodnariuc Victor administrarea acestei proprietăţi comune pe cote părţi a fost preluată de fiul său Dichii Dumitru, însă după cîteva luni de administrare comună între Bodnariuc Victor şi Dichii Dumitru au apărut neînţelegeri. Menţionează că este unica moştenitoare legală a averii succesoriale rămase după decesul soţului, fapt ce se confirmă prin certificatele de moştenitor legal (se anexează), drept urmare i-am propus pîrîtului Bodnariuc Victor de a partaja această avere comună pe cote-părţi, fapt cu care ultimul a căzut de acord.

Afirmă că conform calculelor efectuate au convenit cu pîrîtul că cota-parte a fostului soţ în proprietatea lor comună constituie bunuri în sumă de 46753 lei. Mai indică că în vara anului 2009 din cota-parte de avere comună dînsa a realizat două bucăţi de tăvi în valoare de 1200 lei cu însuşirea acestor bani. In aşa mod insistă că cota-parte a fostului soţ în proprietate comună constituia suma de 45553 lei, iar Bodnariuc Victor a fost de acord să-i restituie în rate suma de 45553 lei. Concomitent menţionează că la13 mai 2010, Bodnariuc Victor i-a achitat suma de 13000 lei, fapt ce se confirmă prin recipisa întocmită de el personal şi la data de 04 noiembrie 2011, acesta i-a mai achitat suma de 3000 lei din suma de 32553 lei, însă suma restantă de 29553, pîrîtul refuză să i-o achite în mod binevoi cu toate că a fost de acord de la bun început, fapt ce se confirmă prin recipisele de începere a achitării cotei-părţi din averea comună.

Solicită încasarea din contul pîrîtului Bodnariuc Victor în beneficiul său cota- parte din averea comună în sumă de 29553 lei, cît şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 14 martie 20112, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 octombrie 2011, a fost respins apelul declarat de Dicaia Nina şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2012, a fost admis recursul declarat de către Dicaia Nina, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare în prima instanţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 09 ianuarie 2013, a fost admisă acţiunea Ninei Dicaia şi încasat din contul lui Bodnariuc Victor în beneficiul Ninei Dicaia diferenţa neachitată a ½ cota-parte din averea comună cu Dichii Ivan în sumă de 29553 lei şi cheltuielile pentru judecarea cauzei în sumă de 3495 lei.

Prin decizia curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013, a fost respins apelul declarat de Victor Bodnariuc şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 25 mai 2010, Victor Bodnariuc a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii. În motivare acţiunii a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că instanţa de apel superficial şi unilateral a examinat atît cererea de apel de bază, cît şi cererea de apel suplimentară, fără a elucida pe deplin esenţa cauzei cît şi esenţa înscrisurilor şi argumentelor invocate de el în apel în care detailat s-a expus asupra dezacordului cu cele indicate în Hotărîrea judecătoriei Glodeni din 09 ianuarie 2013, care este neîntemeiată, ilegală şi fără sprijin probatoriu.

Consider că la examinarea cauzei, instanţa de apel a ignorat prevederile art.373 alin.(1), (2) şi (59 CPC, deoarece n-a verificat obiecţiile înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceia ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. La fel nu s-au verificat circumstanţele şi raporturile juridice stabilite care au importanţă pentru soluţionarea pricinii cu aprecierea probelor din dosar şi cele prezentate de el, conform art.372 CPC, suplimentar în instanţă de Apel şi ca anexă la cererea de apel suplimentară a 2 discuri cu înregistrări audio a şedinţelor judiciare.

Susţine că în cadrul dezbaterilor judiciare atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, a solicitat prezentarea de către Dicaia Nina a actelor, ori date concrete cu calcul care confirmă suportarea de către Dichii Ivan a cheltuielilor la îmbunătăţirea iazului şi creşterea peştelui în perioada anilor 2006-2007 în sumă de 46753 lei, însă cerinţele sale au fost în tot ignorate de instanţele judecătoreşti şi aşa date de la intimată nu s-au cerut. În ce priveşte suma de 46753 lei, la fel indică că a solicitat prezentarea probelor ce confirmă suma solicitată, încă nici în acest sen nu au fost prezentate probe concludente din care ar rezulta suma solicitată spre încasare. Mai mult că însuşi reprezentantul intimatei în cadrul dezbaterilor judiciare a confirmat că bisnesul constituit de Dichii Ivan şi Bodnariuc Victor nu a fost evaluat de careva organe competente, nefiind cunoscute nici cheltuielile sale depuse pentru construcţia bazinului acvatic.

Insistă că a prezentat instanţelor calculul din care rezultă că dînsul personal din sursele proprii de unul singur a cheltuit pentru lucrări şi arendă bazinului acvatic suma de 45790 lei în perioada anilor 2006-2007, însă aceste probe n-au fost luate în seamă fiind ignorate de ambele instanţe judiciare. Cu referire la recipisele semnate de el în vederea restituirii sumei datorate Ninei Dicaia, invocă că dînsul a achitat ultimei din suma de 32553 lei în două rate ce constituie 16000 lei, ce constituie 50% din suma cheltuită de el şi soţul decedat a intimatei , urmînd să-i achite ultimei restanţa de 276 lei şi nicidecum suma de 29553 lei cum se solicită în acţiunea înaintată de Dicaia Nina.

Consideră neîntemeiate constatările instanţelor judecătoreşti precum că dînsul a recunoscut suma şi va restitui cheltuielile suportate, făcînd trimiterea în acest sens la explicaţiile sale declarate în cadrul dezbaterilor judiciare, or, din declaraţiile menţionate rezultă cu certitudine că el recunoaşte doar restanţa în sumă de 276 lei, indicînd expres că restituie intimatei suma de 13000 lei din suma de 32553 lei cheltuită în comun cu Dichii Ivan la efectuarea lucrărilor de construire a bazinului acvatic.

Afirmă ă instanţele judecătoreşti eronat au apreciat argumentele intimatei Dicaia Nina care pe tot parcursul examinării cauzei în susţinerea poziţiei sale nu a prezentat nici un sprijin probatoriu, pecînd declaraţiile sale, cît şi depoziţiile martorilor audiaţi din partea sa au rămas ignorate, fără a fi invocate motivele respingerii acestora, care în tot corespund circumstanţelor de fapt şi de drept şi nu sînt combătute prin nici o probă de Dicaia Nina, astfel nefiind respectate prevederile art. 118 CPC. La fel, invocă că la examinarea cauzei în instanţa de apel au fost încălcate atît drepturile sale, cît şi drepturile martorilor la un interpret, or, translatorul cu care au fost asiguraţi a participat în şedinţă de judecată formal, fără a efectua careva traduceri, neîndeplinind astfel, obligaţiunile prevăzute de art. 199 CPC.

Susţine că nici ulterior, nu i-a fost tradus nici procesul-verbal şi nici declaraţiile scrise în limba moldovenească, fapt prin care i-au lezat drepturile sale la un proces echitabil şi egal în faţa Legii şi a justiţiei prevăzut de Constituţia RM şi Codul de Procedură Civilă al RM. Concomitent invocă că, instanţa de apel a depăşit împuternicirile sale făcînd trimitere în decizia sa din 28 martie 2013 la prevederile art.514 Cod Civil, care reglementează obligaţiunile ce se nasc din contract, deoarece pretenţiile în acest sens nu au fost invocate, iar dînsul careva contract încheiat cu defunctul Dichii Ivan nu au avut.

Afară de aceasta, invocă că instanţa de apel în decizia sa greşit a făcut trimitere la prevederile art. 1339 alin.(1) şi art. 1341 alin.(1) Cod Civil,ce se referă la contract de societate civilă, care n-a fost obiect ori subiect de discuţie şi examinare în procesul de examinare a cauzei în instanţa de fond şi aşa circumstanţe n-au fost constatate ori probate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 28 martie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la data de 04 aprilie 2013 şi recepţionată la 08 aprilie 2013, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f. d. 247). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 mai 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea din contul lui Bodnariuc Victor în beneficiul Ninei Dicaia a datoriei restante, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, încasând de la Bodnariuc Victor în beneficiul Ninei Dicaia cu titlu de diferenţa neachitată a ½ cota-parte din averea comună cu Dichii Ivan în sumă de 29553 lei şi cu titlu de cheltuieli pentru judecare cauzei în mărime de 3495 lei, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată cu referire la prevederile art. 1339 alin.(1) şi art. 1341 alin.(1) Cod civil, au constatat că la caz este prezenţa unui contract de societate civilă, conform căruia Ivan Dichii şi Victor Bodnariuc s-au obligat reciproc să urmărească în comun scopuri economice fără a constitui o persoană juridică, împărţind între ele foloasele şi pierderile.

Contractul fiind încheiat oral avînd un obiect licit, constituit în interesul comun al ambilor părţi. Totodată, referindu-se la art. art. 346 alin.(1) şi s57 alin.(3) Cod civil, instanţele judecătoreşti au reţinut că nici Dicaia Nina şi nici Bodnariuc Victor nu au prezentat acte ce ar confirma faptul, că au dobîndit iazul cu peşte conform actelor juridice, constatînd că cotele-părţi a lui Dichii Ivan şi Bodnariuc Victor se prezumă a fi e gale a cîte ½ pentru fiecare. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz.

Astfel, în speţă s-a constatat cu certitudine că între Bodnariuc Victor şi Dichii Ivan a avut loc înţelegerea verbală în vederea construirii bazinului acvatic pe teritoriul satului Hîjdieni r-l Glodeni conform cărei ambii au contribuit la efectuarea construcţiei acestuia. Deşi Bodnariuc Victor nu neagă contribuirea a lui Dichii Ivan la construirea bazinului acvatic „Camencuţa” din satul Hîjdieni, raionul Glodeni, totodată susţine că pentru construirea bazinului acvatic a fost investiţi bani în sumă de 32 553 lei, dintre care suma de 16000 lei, ce constituie 50 % din suma menţionată, a fost restituită moştenitorului legal a lui Dichii Ivan – Dicaia Nina.

Mai mult, materialele dosarului confirmă cu certitudine că la data de 13 mai 2010, Bodnariuc Victor a transmis Ninei Dicaia suma de 13000 lei, în acest sens fiind întocmită şi semnată o recipisă de ambele părţi, iar la data de 04 noiembrie 2010, la fel prin recipisa scrisă, Bodnariuc Victor a transmis Ninei Dicaia bani în sumă de 3000 lei din suma de 32553 lei (f.d. 4-5).

Instanţa de recurs consideră ca neîntemeiată afirmaţia intimatei, precum că este moştenitor legal a averii rămase în urma decesului a lui Dichii Ivan, precum şi asupra ½ cotei părţi din iazul construi de ultimul şi de Bodnariuc Victor, care este proprietate comună a acestora, deoarece la materialele cauzei lipsesc acte care ar confirma faptul că iazul cu peşte a fost dobîndit conform actelor juridice de către Dichii Ivan şi Bodnariuc Victor şi nici din certificatele de moştenitor legal întocmite pe numele Dicaia Nina nu rezultă că Dichii Ivan i-a lăsat va moştenire ½ din iazul „Camencuţa” din satul Hîjdieni, raionul Glodeni.

La caz prezintă relevanţă prevederile art. 210 alin. (1) şi alin. (4) din Codul civil, care direct indică că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferente de valoarea obiectului. Dacă, din cauza unei deficienţe fizice, boli sau din alte cauze, persoana nu poate semna cu propria mînă actul juridic, atunci în baza împuternicirii date de ea, actul juridic poate fi semnat de o altă persoană. Semnătura terţului trebuie să fie certificată de notar sau de o altă persoană împuternicită prin lege, arătîndu-se cauza în a cărei virtute cel care a încheiat actul juridic nu a putut semna cu propria mînă.

Potrivit art. 211 alin. (1) Cod civil, nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părţile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic. De altfel, din actele cauzei, şi anume din scrisoarea Primăriei satului Hîjdieni r-nul Glodeni, rezultă că ultima nu dispune de documente ce ar confirma dreptul de proprietate asupra bazinului acvatic cu denumirea populară „Camencuţa”. Din conţinutul aceluiaşi răspuns rezultă că contract de arendă a bazinului acvatic menţionat încheiat între Primăria Hîjdieni şi Bodnariuc Victor nu există, însă conform deciziilor Consiliului local Hîldieni, ultimul a achitat anual plata de arendă, şi anume: pentru anul 2006 – 912,60 lei, pentru anul 2007 – 1368,90 lei, pentru anul 2008 – 1368,90 lei, pentru anul 2009 – 1368,90 lei şi pentru anul 2010 – 2042,90 lei.

Or, în sensul dispoziţiilor art. 320 alin. (1) şi art. 321 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate asupra unui bun nou realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către acesta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Raportând la caz prevederile normei enunţate , instanţa de recurs consideră că la caz nu există temei legal care ar permite Ninei Dicaia de a solicita partajarea bazinului acvatic „Camencuţa” din satul Hîjdieni, raionul Glodeni, care de fapt este proprietatea administraţiei publice locale, şi anume a satului Hîjdieni, raionul Glodeni şi nu poate fi partajată.

În acest contest este lipsită de suport şi susţinerile intimatei precum că recurentul î-i este dator cu suma de bani în mărime de 29553, de altfel, Nina Dicaia în susţinerea pretenţiilor în acest sens nu a prezentat nici o probă care ar confirma că soţul său decedat, Dichii Ivan, a contribuit cu surse financiare la lucrările efectuate pentru construirea bazinului acvatic. Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs reţine drept greşită soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la temeinicia acţiunii, or reieşind din obligaţia probaţiunii, prevăzută de art. 118 CPC, Dicaia Nina nu au adus, în susţinerea cerinţelor sale, probe incontestabile care ar atesta legalitatea pretenţiilor formulate faţă de Bodnariuc Victor, precum nu a făcut nici dovada faptul că soţul său decedat, Dichii Ivan a suportat cheltuieli la efectuarea lucrărilor de reparare a digului bazinului acvatic„Camencuţa” din satul Hîjdieni, raionul Glodeni.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Bodnariuc Victor şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe şi a emite o nouă hotărâre de respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Bodnariuc Victor. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Glodeni din 09 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Dicaia împotriva lui Victor Bodnariuc cu privire la încasarea sultei din averea comună şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Ninei Dicaia împotriva lui Victor Bodnariuc cu privire la încasarea sultei din averea comună. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva