3ra-1354/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1354/13 prima instanţă N. Traciuc DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de către Teodor Diaconu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Teodor Diaconu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 09 noiembrie 2012 Teodor Diaconu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii Teodor Diaconu a indicat că, la 14 decembrie 2011 activînd în funcţia de adjunct al procurorului raionului Nisporeni, i-au fost prezentate materialele cauzei penale nr. 2011240289, pornită în temeiul art. 171 al. (3) lit. b) Cod penal pentru verificarea şi confirmarea ordonanţei de încetare a urmăririi penale în ordinea prevederilor art. 52 al. (2) punctul 4 Cod de procedură penală. În rezultatul verificării materialelor dosarului, acţiunilor procurorului care a condus urmărirea penală Veaceslav Potîngă şi a ofiţerului de urmărire penală Ghenadie Andronache, a constatat că urmărirea penală a fost efectuată obiectiv şi sub toate aceste aspecte fără a fi încălcate drepturile participanţilor la proces.

Recalificarea acţiunilor învinuitului din 1rt. 171 al. (3) lit. b) Cod penal în art. 174 al. (1) Cod penal a fost motivată prin materialul probant acumulat la dosar. Astfel, a confirmat ordonanţa de încetare a urmăririi penale din motivul împăcării părţilor. 1 La 22 mai 2012 ordonanţa de încetare a urmăririi penale a fost anulată prin ordonanţa prim-adjunctului Procurorului General, iar cauza penală a fost transmisă pentru efectuarea urmăririi penale la Procuratura raionului Străşeni. Reclamantul a mai menţionat că prin dispoziţia procurorului şef al secţiei control al urmăririi penale a fost intentată procedura disciplinară în privinţa sa. Prin hotărîrea Colegiului Disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 29 iunie 2012, procedura disciplinară a fost încheiată, din motivul lipsei temeiului de atragere la răspundere disciplinară.

Prin hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 09 octombrie 2012 a fost admisă contestaţia declarată de către procurorul şef al secţiei control al urmăririi penale, fiindu-i aplicată sancţiunea disciplinară „mustrare”. Reclamantul consideră că Consiliul Superior al Procurorilor greşit a recunoscut încălcarea prevederilor art. 61 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură, deoarece pe dosarul penal erau efectuate toate acţiunile de urmărire penală şi temei de a nu admite cererea de împăcare a părţilor nu era, cu atăt mai mult că nici unul din participanţii la procesul penal nu a contestat decizia procurorului. Mai invocă că pîrîtul nu a motivat aplicarea sancţiunii mai grave de „mustrare”, faţă de recomandarea Secţiei control al urmăririi penale şi Secţiei securitate internă, car au propus aplicarea măsurii de sancţionare „avertisment”.

De asemenea, invocă că în virtutea prevederilor art. 209 alin. (2) Codul muncii, chiar şi în cazul în care Consiliul Superior al Procurorilor la şedinţa din 09 octombrie 2012 a ajuns la concluzia că au fost comise anumite abateri , urma să înceteze procedura pe motivul expirării termenului de prescripţie. Reclamantul Teodor Diaconu solicită anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12/221/12 din 09 octombrie 2012. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Teodor Diaconu a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă.

Recurentul Teodor Diaconu, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material, precum şi faptul că nu fost elucidate pe deplin circumstanţele pricinii. Intimatul prin referinţa depusă a solicitat respingerea recursului declarat şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că reclamantul Diaconu Teodor, activînd în calitate de adjunct al procurorului raionului Nisporeni, fiindu-i prezentate materialele 2 dosarului penal nr.2011240289, intentat pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 171 alin. 3) lit. b) CP, a verificat şi confirmat ordonanţa de încetare a urmăririi penale în ordinea prevederilor art. 52 alin.(2) pct.4 CPP. Ulterior, prin ordonanţa prim-adjunctului Procurorului General al RM din 22 mai 2012, a fost anulată ordonanţa de încetare a urmăririi penale pe dosarul penal cu nr. 2011240289, fiind intentată şi procedura disciplinară faţă de Diaconu Teodor. În conformitate cu art. 60 alin.(l) din Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, procurorii pot fi traşi la răspundere disciplinară pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportament care prejudiciază interesele de serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii.

În conformitate cu art. 61 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură, constituie abatere disciplinară îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu. In conformitate cu art.62 din Legea cu privire la Procuratură, în condiţiile legii şi în funcţie de gravitatea abaterilor, procurorului îi pot fi aplicate, prin hotărîre a Colegiului disciplinar, următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertismentul, b) mustrarea, c) mustrarea aspră, d) retrogradarea în funcţie, e) retrogradarea în grad de clasificare sau în grad militar special, f) retragerea insignei "Lucrător de Onoare al Procuraturii", g) concedierea din organele Procuraturii. Materialele dosarului atestă că prin hotărîrea Colegiului disciplinar de pe lingă Consiliul Superior al Procurorilor din 29 iunie 2012, procedura disciplinară faţă de Diaconu Teodor a fost încheiată, fiind indicat motivul - lipsa temeiului de tragere la răspundere disciplinară (f.d.

13-15). În conformitate cu pct. 2.2. lit. i) din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr.2-2d-l/10 din 16 februarie 2010, întru realizarea scopurilor, Consiliul Superior al Procurorilor examinează contestaţiile la hotărîrile (avizele) emise de Colegiul de Calificare şi de Colegiul Disciplinar.

La 16 august 2012 hotărîrea Colegiului disciplinar din 29 iunie 2012 a fost contestată de către Procurorul, şef al Secţiei control al urmăriri penale la Consiliul Superior al Procurorilor, iar la 09 octombrie 2012 Consiliul Superior al Procurorilor a adoptat hotărîrea nr. 12-221/12 cu privire la contestarea hotărîrii Colegiului Disciplinar din 29 iunie2012 în privinţa procurorului Teodor Diaconu, adjunct al procurorului r-lui Nisporeni, prin care procurorul Teodor Diaconu a fost recunoscut vinovat de încălcarea prevederilor art. 61 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură, hotărîrea contestată fiind modificată, cu aplicarea în privinţa procurorului Teodor Diaconu a sancţiunii disciplinare - mustrare (f.d.6-7).

Astfel, se constată că la nivel de procedură, de competenţă a organelor în emiterea actelor, precum şi a formei sancţiunii nu au fost constatate careva abateri de la normele legale. Referitor la invocarea reclamantului, precum că Consiliul Superior al Procurorilor la şedinţa din 09 octombrie 2012, în virtutea prevederilor art. 209 alin.(2) Codul muncii, urma să înceteze procedura pe motivul expirării termenului de prescripţie, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă următoarele. 3 Conform art. 209 alin.(2) din Codul Muncii, sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare, iar în urma reviziei sau a controlului activităţii economico-financiare - după expirarea a 2 ani de la data comiterii.

În termenele indicate nu se include durata desfăşurării procedurii penale. Conform art. 119 din Legea cu privire la Procuratură, sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, fără a se lua în calcul timpul în care procurorul a fost bolnav ori s-a aflat în concediu, dar nu mai tîrziu de 1 an de la data comiterii ei. S-a constatat că la aplicarea sancţiunii disciplinare contestate au fost respectate termenele de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute de legile menţionate. Referitor la argumentele reclamantului precum că Consiliul Superior al Procurorilor greşit a recunoscut încălcarea prevederilor art. 61 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură - îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, instanţa de recurs menţionează următoarele.

În conformitate cu art. 19 alin.(3) CPP, organul de urmărire penală are obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atît circumstanţele care dovedesc vinovăţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, cît şi cele care îl dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuează sau agravează răspunderea. Conform art. 23 alin.(l) CPP, legea procesuală asigură drepturile victimei în urma infracţiunilor sau abuzurilor de serviciu, precum şi ale persoanei condamante sau arestate nelegitim ori lezate ir drepturi în alt mod. Conform art. 254 alin.(l) CPP, organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului.

Conform pct. 2 din Instrucţiunea privind rolul şi atribuţiile subdiviziunilor Procuraturii Generale şi a procurorilor teritoriali şi specializaţi în exercitarea şi conducerea urmăririi penale, procurorul-şef este responsabil de organizarea şi gestionarea eficientă a activităţii de conducere şi exercitare a urmăririi penale de către procurorii subalterni. În acest domeniu procurorul-şef acordă ajutor metodologic şi îndrumă procurorii la aplicarea corectă în practică a prevederilor actelor legislative şi normative în vigoare. Iar potrivit pct. 4 din aceiaşi Instrucţiune, procurorul-şef exercită controlul asupra legalităţii acţiunilor, inacţiunilor şi soluţiilor adoptate, indicaţiilor date în cadrul procesului penal de subaltern, în condiţiile Codului de procedură penală, la plîngere, la cerere, la contestaţie, la sesizarea instanţei de judecată, precum şi, după caz, din oficiu.

În cazurile constatării încălcărilor sau omisiunilor, concomitent cu reacţionarea la acestea în condiţiile Codului de procedură penală, procurorul-şef, avînd în vedere circumstanţele cazului şi gravitatea încălcărilor, va decide asupra oportunităţii pornirii procedurii disciplinare în privinţa procurorului subaltern. Astfel, se constată din materialele cazei, că reclamantul Diaconu Teodor în virtutea funcţiei deţinute de adjunct al Procurorului raionului Nisporeni, avea atribuţii de control pentru care poartă responsabilitatea asupra legalităţii acţiunilor procurorilor ierarhic inferiori la exercitarea sau conducerea urmăririi penale, inclusiv şi pe dosarul 4 cu nr. 2011240289 intentat pe fapta prevăzută de art. 171 alin.(3) lit.b) CPP.

Prin ordonanţa prim-adjunctului Procurorului General din 22 mai 2012, s-a constatat admiterea mai multor erori şi omisiuni de ordin procedural-penal în cadrul desfăşurării urmăririi penale pe dosarul cu nr. 2011240289, intentat împotriva lui Nicolai Trofin, dar şi că ordonanţa privind încetarea urmăririi penale aprobate de reclamant este afectată de mai multe vicii fundamentale, fiind astfel în contradicţie cu jurisprudenţa CEDO.

Astfel, în măsura în care reclamantul Teodor Diaconu purta responsabilitatea pentru controlul efectuării şi conducerii acţiunilor de urmărire penală în strictă conformitate cu legea, cu normele de protecţie a drepturilor omului, însă, a fost constatată încălcarea esenţială a acestora în cadrul desfăşurării dosarului penal pe învinuirea lui Trofin Nicolae în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit.b) CP, existînd faptul abaterii de la obligaţiunile de serviciu în acţiunile lui Teodor Diaconu, instanţa de recurs constată justă hotărîrîrea primei instanţe privind temeinicia hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor în stabilirea faptului îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu de către Diaconu Teodor şi aplicarea sancţiunii disciplinare - mustrare.

Nu pot fi recunoscute temeinice afirmaţiile recurentului, precum că Secţia control al urmăririi penale şi Secţia securitate internă au propus pentru presupusele abateri sancţiunea „avertisment”, pe cînd în hotărîrea contestată Consiliul Superior al Procurorilor i-a aplicat o sancţiune mai gravă – „mustrare”, fără a fi motivată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că aplicarea unei anumite sancţiuni disciplinare ţine de competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Procurorilor, iar instanţa nu este în drept de a verifica oportunitatea actului administrativ contestat. De asemenea, nu pot fi recunoscute drept temeinice afirmaţiile recurentului precum că s-a expus asupra unei decizii şi deci nu poate fi sancţionat pentru opinia sa exprimată în cadrul urmăririi penale (art. 57 alin. (3) Legea cu privire la procuratură).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că expunerea opiniei în cadrul urmăririi penale şi admiterea unor încălcări ale legii procesual penale şi a drepturilor omului garantate de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt lucruri complet diferite. Deci, art. 57 alin. (3) din Legea cu privire la procuratură nu este aplicabil cazului dat. Alte motive plauzibile recursul declarat de Teodor Diaconu nu conţine Reieşind din cele menţionate, Colegiul consideră concluzia primei instanţe despre respingerea acţiunii ca fiind justă, ea avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 CPC.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de 5 Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Teodor Diaconu Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Teodor Diaconu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Tatiana Răducanu 6