2ra-1896/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă V. Gîsca dosarul nr.2ra-1896/13 instanţa de apel N. Budăi N. Craiu A. Nogai DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Primac împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 septembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2011, Alexandru Primac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul Alexandru Primac a indicat că la 30 ianuarie 2008, lângă parcare, în apropierea clădirii firmei „Drancor”, situată în mun. Chişinău, str. Burebista,78, a fost arestat de către lucrătorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi a fost încarcerat în izolatorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, unde a aflat că este suspectat de comiterea unei infracţiuni, prevăzută de art. 42 alin. (5) şi art. 362 alin. (3) lit. a) Codul penal. Reţinerea sa a fost ilegală deoarece lucrătorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei l-a reţinut nu într-o clădire unde ei desfăşurau operaţiunea, dar afară, lângă maşina care îl aştepta, fiind încălcate astfel prevederile art. 166 Codul de procedură penală.

Cu încălcarea art. 174 Codul de procedură penală, precum şi art. art. 8, 10 din acelaşi cod, organele de urmărire penală nu l-au eliberat din izolatorul detenţiilor preventive, dar contrar legii au solicitat instanţei de judecată arestarea sa. La 02 februarie 2008, procurorul A. Rudei, neavând nici o dovadă în dovedirea vinovăţiei sale ilegal l-a pus sub învinuire, încălcând art. 271 Codul de procedură penală, care prevede că pentru a pune sub învinuire, procurorul trebuie să deţină probe suficiente şi convingătoare. 1 Tot atunci, în baza demersului ilegal, înaintat de către procurorul din Procuratura Anticorupţie A. Rudei, instanţa de judecată Buiucani, mun. Chişinău, fără nici o dovadă că el a comis infracţiune, a dispus aplicarea faţă de el a măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru 25 zile.

La 21 februarie 2008, Procuratura a înaintat Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău demers repetat de prelungire a termenului de detenţie pentru încă 30 zile în privinţa sa, fără a arăta careva circumstanţe noi, care să justifice necesitatea detenţiei. Însă, instanţa de judecată fără a ţine cont de explicaţiile lui şi de declaraţiile martorilor din dosar în lipsa oricăror dovezi privitor la vina sa, ilegal a aplicat măsura preventivă - arest la domiciliul pentru 20 de zile. Această încheiere a fost contestată de către procuror în Curtea de Apel Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2008 a casat încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 februarie 2008 şi a ales în privinţa sa altă măsură preventivă de control judiciar.

La 19 decembrie 2008 Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a adoptat sentinţa de achitare privind lipsa faptei infracţiunii şi a indicat în sentinţa de achitare încălcările comise de către organele de urmărire penală în timpul anchetei acestui dosar penal. La 09 aprilie 2009 Curtea de Apel Chişinău a respins protestul procurorului cu menţinerea în vigoare a sentinţei de achitare. La 30 martie 2010 Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a respins ca inadmisibil recursul procurorului. Mai indică că pe parcursul urmăririi penale şi judecării dosarului penal, adică din 30 ianuarie 2008 până la 30 martie 2010, a achitat pentru serviciile prestate de avocat suma de 54828 lei. Consideră că acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală.

Cere Alexandru Primac încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 54828 lei în vederea reparării prejudiciului material. Ulterior, Alexandru Primac a depus cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 58828 lei în vederea reparării prejudiciului material. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă. A fost încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Alexandru Primac suma de 58828 lei în vederea reparării prejudiciului material. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 septembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 03 decembrie 2012, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârile judecătoreşti în sensul încadrării prejudiciului material în limitele rezonabile. Recurentul Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece au interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a 2 prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Instanţele de judecată urmau să menţină echilibrul între interesele individuale a persoanei şi interesele generale a întregii societăţi, nu s-a respectat principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei materiale şi anume consideră exagerată pretenţia de încasare a sumei de 58828 lei de la bugetul de stat în vederea compensării cheltuielilor de asistenţă juridică. La 15 mai 2013 Alexandru Primac a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea hotărârilor instanţelor de judecată. La 19 iunie 2013, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus referinţă în care a indicat că nu a declarat recurs, dar se alătură cerinţelor invocate în recursul declarat de Ministerul Finanţelor.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 08 octombrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 13 septembrie 2012, iar la 03 decembrie 2012, în termenul prevăzut de lege, Ministrul Finanţelor a depus cererea de recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 24 iulie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificînd argumentele invocate în recurs în baza materialelor dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele motive. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din actele cauzei rezultă că Alexandru Primac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova solicitînd repararea prejudiciului material cauzat în rezultatul acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi anume cheltuielile de asistenţă juridică suportate în sumă de 58828 lei. Prima instanţă a admis integral acţiunea lui Alexandru Primac şi a încasat de la Bugetul de Stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Alexandru Primac suma de 58828 lei cu titlu de prejudiciu material. Curtea de Apel Chişinău, respingînd apelul, nu a verificat legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept procedural. 3 În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu art. 376 alin. (1) Codul de procedură civilă, dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în măsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor prezentului capitol.

Prevederile acestor norme de drept de Curtea de Apel Chişinău nu au fost respectate. În conformitate cu art. 373 alin. (5) Codul de procedură civilă, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Astfel, conform art. 3 alin. (1) lit. a) a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Iar, art. 7 alin. (1) lit. e) al aceleiaşi Legi prevede că în cazurile prevăzute la art. 3 persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţă juridică. În conformitate cu art. 96 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de asistenţă juridic, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Prin urmare, Alexandru Primac solicită instanţei de judecată încasarea de la Ministerul Finanţelor a prejudiciului material cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi anume cheltuielile de asistenţă juridică suportate în cadrul urmăririi penale şi judecării dosarului penal în sumă de 58828 lei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră incorect şi nefondat faptul punerii în sarcina bugetului de stat a obligaţiei de a compensa intimatului Alexandru Primac cheltuielile de asistenţă juridică fără a verifica dacă aceste cheltuieli sunt necesare, real suportate şi rezonabile ca cuantum.

De asemenea, instanţa de apel nu a verificat dacă aceste cheltuieli de asistenţă juridică sunt în concordanţă cu Regulamentul cu privire la mărimea şi modul de remunerare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice din oficiu la solicitarea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, aprobat de către Ministerul Justiţiei la 31 martie 2003 şi anume că la stabilirea recompensei pentru cheltuielile de asistenţă juridică urmează a fi luate în consideraţie: natura complexă sau simplă a problemelor pe care soluţionarea litigiului le-a implicat; volumul de muncă depus de către reprezentantul intimatului, numărul şedinţelor judiciare în cadrul cărora Biroul Asociat de Avocaţi „Tatar-Akţept” a apărat interesele intimatului Alexandru Primac.

Instanţa de recurs mai constată că cheltuielile de judecată nu au fost reale, ori în prezent la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău se află pe rol cauza intentată de avocatul Tatar privind încasarea remunerării pentru participarea în dosarul penal Primac. 4 În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în cauza Ziliberberg contra Moldovei unde Curtea a reiterat ca costurile şi cheltuielile să fie incluse în baza articolului 41, urmează să fie stabilit dacă costurile şi cheltuielile au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime, adică numărul de ore lucrate de avocat şi tariful perceput de acesta pentru o oră de lucru. Contrar prevederilor legale citate, Curtea de Apel Chişinău în decizia emisă nu s-a pronunţat asupra acestor argumente esenţiale invocate în apel şi nu a motivat respingerea apelului.

Or, aceste argumente invocate de Ministerul Finanţelor sunt importante pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărâre. Abţinerea instanţei de apel de la furnizarea unui răspuns explicit constituie o încălcare a art. 6 §1 CEDO, deoarece recurentei nu i-a fost acordată posibilitatea de a şti dacă aceste argumente au fost neglijate sau respinse şi în ultimul caz, motivele acestei respingeri. De astfel, această posibilitate nu i s-a acordat nici instanţei de recurs. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a trimite pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Primac împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi 5