2ra-1778/13 — Cu privire la repararea prejudiciului moral

prima instanţă: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2ra-1778/13 instanţa de apel: L. Bulgac, V. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primac Alexandru împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la compensarea prejudiciului moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală şi aplicării ilegale a măsurilor preventive, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 noiembrie 2011 c o n s t a t ă La 13 aprilie 2011 Primac Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma atragerii ilegale la răspunderea penală şi aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest. În motivarea acţiunii Primac Alexandru a indicat că la 30 ianuarie 2008, în apropierea parcării clădirii firmei „Drancor” situată în mun. Chişinău, str. Burebista 78, a fost arestat de către colaboratorii operativi ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, fiind dus la sediul organului de urmărire penală nominalizat, unde a aflat că a fost suspectat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 42 şi art. 326 alin. (3) lit. a) Codul penal.

Consideră reclamantul că a fost reţinut ilegal cu încălcarea art. 166 Codul de procedură penală în lipsa temeiurilor necesare pentru reţinerea persoanei bănuite. Susţine că nu a fost eliberat de sub arest nici atunci cînd persoanele implicate în acest dosar nu au confirmat participarea sa la careva activităţi ilegale. Primac Alexandru menţionează că la 02 februarie 2008 la cererea organelor de urmărire penală, de către judecătoria Buiucani mun. Chişinău i-a fost aplicată măsura preventivă sub forma arestului pentru 25 zile, iar demersul avocatului privind modificarea măsurii preventive a fost respins de instanţa de judecată. 1 La demersul repetat al procuraturii de prelungire a termenului de arest preventiv pentru încă 30 de zile, instanţa de judecată a aplicat măsura preventivă - arestul la domiciliu pentru 20 de zile, încheierea respectivă fiind casată de Curtea de Apel Chişinău cu aplicarea măsurii preventive în forma liberării provizorii sub control judiciar.

Consideră reclamantul că dosarul penal a fost intentat împotriva lui cu încălcarea prevederilor legislaţiei procesual-penale, a intereselor legale şi a drepturilor sale de cetăţean al Republicii Moldova, toate încălcările fiind comise cu acordul organelor procuraturii care sunt destinate să respecte legea şi drepturile tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. Afirmă că în contradicţie cu prevederile legislaţiei procedural penale, dosarul penal a fost intentat de către organele de urmărire penală fără temeiuri rezonabile, iar din cererea lui P.Ciuvilin, care a stat la baza intentării cauzei penale, nu rezultă că dînsul a avut careva tangenţă cu infracţiunea comisă.

A invocat că la adresarea repetată în instanţa de judecată pentru prelungirea termenului de ţinere sub arest preventiv, procurorul nu a indicat circumstanţe despre necesitatea aplicării faţă de el a măsurii preventive, însă instanţa de judecată ilegal a prelungit acest termen, fără a atrage atenţia asupra faptului că din momentul arestării pînă la adresarea în instanţă cu demersul respectiv, organul de urmărire penală nu a efectuat nici o acţiune de anchetă, nefiind găsită nici o dovadă referitor la vina lui. Insistă că organele procuraturii ilegal şi fără probe la 02 februarie 2008 l-au pus sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (5) şi art. 326 alin. (3) lit. a) Codul penal, că în timpul aflării în detenţie i s-a agravat starea sănătăţii.

Astfel, menţionează că în urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală i-a fost ştirbită reputaţia profesională, fapt pentru care solicită încasarea despăgubirilor morale în sumă de 5 000 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Primac Alexandru suma de 350 000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, în rest pretenţiile înaintate fiind respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, modificată hotărârea primei instanţe cu micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 350 000 lei la 10 000 lei.

La 16 noiembrie 2012 Alexandru Primac a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 20 noiembrie 2012 Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, solicitînd casarea şi modificarea acesteia în sensul diminuării sumei prejudiciului moral. 2 În motivarea recursului Ministerul Finanţelor a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Instanţa urma să ţină cont de principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale. Suma de 10 000 lei ce constituie prejudiciul moral şi încasarea căreia a fost dispusă este exagerată şi neargumentată prin probe, deoarece conform art. 3 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prejudiciul moral cauzat persoanelor fizice prin acţiunile ilicite ale organelor de drept se repară în modul stabilit de legislaţia civilă, iar conform art. 1423 Codul civil, iar mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat se determină de către instanţă în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice şi fizice cauzate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, de măsura în care această compensare poate aduce o satisfacţie persoanei vătămate, totodată fiind necesar de păstrat un echilibru între compensaţia ce reprezintă o despăgubire părţii vătămate şi producerea de venituri nejustificate.

Prima instanţă şi instanţa de apel nu au ţinut cont de practica judiciară în conformitate cu care, la stabilirea mărimii compensaţiei morale instanţele judecătoreşti se conduc după următoarele patru criterii: - existenţa suferinţelor fizice, care în cazul dat lipsesc; - caracteristicile individuale ale persoanei vătămate; - suferinţele psihice determinate de consecinţele acţiunilor contestate: stări de şoc, stres, tulburări de somn. - circumstanţele în care a avut loc cauzarea prejudiciului. Estimarea prejudiciului moral trebuie făcută în aşa fel încît să aducă o satisfacţie echitabilă şi rezonabilă şi să fie menţinut echilibrul între compensaţie şi venituri nejustificate. Astfel, consideră că mărimea compensaţiei acordate intimatului în sumă de 10 000 lei este exagerată.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013 s-a admis recursul declarat de Primac Alexandru. A fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 noiembrie 2011 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a admis parţial acţiunea lui Primac Alexandru şi s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul reclamantului suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin cererea depusă în cancelaria Curţii Supreme de Justiţie la 02 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor a invocat că la examinarea recursurilor, Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 20 martie 2013 a omis să se expună în privinţa recursului Ministerului Finanţelor.

Solicită examinarea recursului declarat la 20 noiembrie 2012. 3 În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi alin. (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs în baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) şi alin. (4) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Ministerul Finanţelor în cererea de recurs a reiterat motivele cererii de apel, asupra cărora instanţa de apel s-a expus cu trimitere la normele legale aplicabile speţei. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 20 martie 2013 admiţînd recursul declarat de Primac Alexandru şi mărind cuantumul prejudiciului moral încasat prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, a omis să se expună în privinţa recursului Ministerului Finanţelor. Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013 este irevocabilă din momentul emiterii. În conformitate cu art. 249 alin. (1) Codul de procedură civilă, după pronunţarea hotărîrii, instanţa care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice.

4 Astfel, Curea Supremă de Justiţie în decizia din 20 martie 2013 a constatat că instanţa de apel incorect a determinat mărimea prejudiciului moral, stabilind spre încasare din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 30 000 lei în beneficiul lui Primac Alexandru. Din considerentele menţionate şi având în vedere că prin decizia irevocabilă din 20 martie 2013 Curtea Supremă de Justiţie s-a expus asupra obiectului litigiului şi asupra actelor judiciare ce vizează intimatul Primac Alexandru şi Ministerul Finanţelor în egală măsură, iar instanţa de recurs în ordine de recurs nu mai poate interveni în această decizie irevocabilă pentru a o anula sau modifica, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan 5