2ra-2916/13 — Cu privire la încasarea sumei de despăgubire pe cazul asigurat

prima instanţă – V. Gîscă dosarul nr. 2ra-2916 /13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bejuc Denis, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bejuc Denis împotriva Companiei de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acţiuni şi Cibotaru Ion cu privire la încasarea despăgubirii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Compania de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 iunie 2011 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 21 octombrie 2011 Bejuc Denis a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA ,,Asito” SA şi Cibotaru Ion cu privire la încasarea despăgubirii. În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la data de 26 mai 2011 cu participarea automobilului DAFFT model X F 105.460, n/î C PF 028, condus de Ciobotaru Ion a fost deteriorat automobilul de model „BMW” 520, n/î C ON 946, care-i aparţine cu dreptul de proprietate. Precizează că la 27 mai 2011 a fost înregistrat accidentul rutier la Compania de Asigurări „Asito”SA cu participarea sa şi a persoanei vinovate Ciobotaru Ion.

Susţine că la data de 23 iunie 2011 a fost examinat automobilul său de model „BMW 520”, n/î C ON 946, în lipsa reprezentantului Companiei de Asigurări „Asito” SA, deşi a fost invitat prin telegramă, în urma căreia s-a eliberat actul de examinare al mijlocului de transport şi raportul de evaluare a pagubei nr.444/06.11, prin care s-a constatat că pentru recondiţionarea automobilului la staţiile de aprovizionare tehnică este necesară suma de 15816,99 lei. Menţionează că datorită faptului că Ciobotaru Ion deţinea un contract de asigurare de răspundere civilă încheiat cu Compania de asigurări „Asito” SA, a primit 1 de la Compania de Asigurări suma de 6718 lei, care în viziunea companiei corespunde prejudiciului material cauzat.

Nefiind de acord cu despăgubirea acordată, invocă că, s-a adresat cu cerere pârâtului, solicitând recalcularea sumei conform actului de examinare al mijlocului de transport, drept răspuns Compania i-a comunicat că în urma verificării dosarului de daune nu au fost depistate careva abateri, iar suma achitată corespunde prejudiciului adus proprietarului automobilului în urma accidentului rutier. Solicită încasarea din contul CA ,,Asito” SA în beneficiul său a sumei de despăgubire pe cazul asigurat în mărime de 9098,99 lei, a taxei de stat în mărime de 237 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 iunie 2011 acţiunea a fost admisă, fiind încasat din contul CA ,,Asito” SA în beneficiul lui Bejuc Denis suma de 9098,99 lei şi din contul CA ,,Asito” Sa în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013 a fost admis apelul declarat de către CA ,,Asito” SA, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, fiind totodată încasat din contul lui Bejuc Denis în beneficiul CA ,,Asito” SA taxa de stat pentru examinarea apelului în mărime de 202,50 lei.

În susţinerea concluziilor sale instanţa de apel s-a referit la prevederile art. 23 alin.(4) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, potrivit cărora, costul reparaţiei se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părţi, iar în consecinţă, instanţa de apel, a constatat că, toate părţile participante la constatarea daunelor, inclusiv persoana păgubită – Bejuc Denis, au convenit de comun acord că evaluarea reparaţiei va fi efectuată la unitatea specializată SRL „Autocomfix”, menţiunea în acest sens fiind consemnată în pct. 6 al procesului- verbal de constatare a daunelor nr. 111227R1 din 27 mai 2011, care a fost semnat de către toţi participanţi, fără careva obiecţii.

Drept urmare SRL „Autocomfix” a întocmit Actul de evaluare nr. 8938, prin care a stabilit că cuantumul prejudiciului pentru deteriorarea automobilului de model „BMW 520” n/î CON 946, constituie suma de 6717,63 lei, care şi a fost achitată de către Compania de Asigurări în beneficiul lui Bejuc Denis. De asemenea, instanţa de apel a reţinut şi faptul că, prima instanţă avînd la materialele cauzei probe pertinente prin care s-a dovedit cu certitudine faptul că Compania de Asigurări „Asito” SA a întocmit un proces-verbal de constare a daunelor şi a constatat daunele în termenul stabilit de legislaţie, urma să respingă oricare alte constatări, inclusiv şi Raportul de evaluare a pagubei nr. 444/06A, întocmit de către SRL „Exauto-Plus”, efectuat unilateral de către reclamant şi în afara prevederilor legale.

La 09 iulie 2013 Bejuc Denis a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. 2 În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Menţionează că întru motivarea soluţiei instanţa de apel a reţinut procesul verbal de constatare a daunei efectuat de către intimat, însă instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că acesta a fost întocmit de către expertul Companiei, fapt ce implică la caz derogarea de la prevederile art. 51 CPC, expertul aflându-se în relaţie de serviciu cu intimatul.

Susţine că instanţa de apel a ignorat şi faptul că dânsul a efectuat o evaluare a automobilului deteriorat la SRL ,,Exauto Plus”, care este o Companie licenţiată pentru asemenea activităţi şi care activează în conformitate cu legislaţia cu privire la activitatea de evaluare, pe cînd instanţa de apel a ignorat raportul întocmit de aceasta din lipsa semnăturii intimatului pe acesta, deşi în raport este clar scris că Compania de Asigurări a fost invitat prin telegramă, însă nu s-a prezentat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bejuc Denis nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor susţinute în cadrul examinării cauzei de către instanţele inferioare. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bejuc Denis asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bejuc Denis ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Bejuc Denis se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 4