2ra-2919/13 — Restabilire la lucru, încasarea salariului pentru perioadă absenţei forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – M. Diaconu dosarul nr. 2ra-2919/13 instanţa de apel – D. Manole, B. Bîrca, N. Traciuc ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Caterov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Caterov împotriva Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” şi lui Andrei Postică, directorul Parcului de troleibuze nr. 3 al Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului pentru perioadă absenţei forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Ion Caterov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 decembrie 2011, prin care acţiunea a fost respinsă, şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2012, prin care cerinţele lui Ion Caterov împotriva directorului Parcului de troleibuze nr. 3, Andrei Postica cu privire la repararea prejudiciului moral au fost respinse constată: La 25 martie 2011, Ion Caterov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Regia Transport Electric” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului pentru perioadă absenţei forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activat în cadrul ÎM „Regia Transport Electric” din 28 mai 1973 în calitate de conducător de troleibuz în Parcul de troleibuze nr. 3. Menţionează că pe parcursul a mai bine de 35 de ani de activitate la întreprindere, el a fost un lucrător bun, însă începând cu 25 decembrie 2008 dânsul brusc a devenit un lucrător nedisciplinat, incomod în viziunea actualei conduceri a întreprinderii, din motiv că el împreună cu alţi salariaţi ai întreprinderii au constituit la întreprindere o nouă organizaţie sindicală primară cu denumirea „Călătorul”. Afirmă că la 25 decembrie 2008, ziua constituirii organizaţiei sindicale primară „Călătorul”, el a fost ales ca Preşedinte al Comitetului sindical „Călătorul”, funcţie deţinută de el şi în prezent.

Susţine că prin ordinul nr. 39-p din 29 martie 2010 el a fost concediat din funcţie în conformitate cu art. 86 alin. (1), lit. h) Codul muncii (absenţă fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutiv în timpul zilei de muncă). Indică că nu a lipsit de la muncă, deoarece conform orarului la 01 martie 2010 dânsul era liber de se prezenta la lucru. La 01 martie 2010, organizaţia sindicală primară „Călătorul”, între ora 10:00 şi 13:00 a organizat o manifestare (întrunire) de protest în faţa Primăriei mun. Chişinău. Afirmă că conform hotărârii Comitetului sindical „Călătorul” şi declaraţiei nr. 02-04/2010 înregistrată la Primăria mun. Chişinău la 23 februarie 2010 cu nr. 02-115/1085, el a fost desemnat ca persoană împuternicită să conducă întrunirea, să asigure buna ei desfăşurare şi să răspundă de ea.

Invocă dezacordul cu eliberarea din funcţie a lui, susţinând că el nu a comis abatere disciplinară. În acest sens mai indică că Ordinul nr. 39-p din 29 martie 2010 cu privire la concedierea lui a fost emis cu încălcarea flagrantă a art. 206 alin. (5) şi a art. 208, art. 210 alin. (1) lit. a) Codul muncii, care stipulează că în ordin se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii. În ordinul emis nu sunt indicate temeiurile de fapt de drept. Consideră că el a fost eliberat ilegal din funcţie şi prin faptul că conducătorul întreprinderii a încălcat şi prevederile art. 87 alin. (3), art. 387 alin. (2) Codul muncii şi a normei prescrise în art. 33 alin. (1) Legea Sindicatelor nr. 1129 din 7 iulie 2000, care prevede că conducătorii organizaţiilor sindicale primare neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi concediaţi fără acordul preliminar scris al organului sindical ierarhic superior.

Astfel, susţine că prin scrisoarea nr. 21/01din 19 martie 2010, Federaţia Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Moldova, în cadrul căreia se află la evidenţă organizaţia sindicală primară „Călătorul”, nu a dat acordul ca el să fie concediat. Consideră că sancţiunea disciplinară sub formă de concediere a fost aplicată nejustificat şi fără temei, iar persoanele vinovate de emiterea ordinului nr. 39-p din 29 martie 2010 i-au cauzat lui prejudiciu material şi moral. Afirmă că ordinul nr. 39-p din 29 martie 2010 şi sancţiunea disciplinară sub formă de concediere, este rezultatul răfuielii lui Gheorghe Morgoci, conducătorul ÎM „Regia Transport Electric Chişinău”.

Solicită restabilirea lui la lucru în funcţia de conducător de troleibuz în Parcul de troleibuze nr. 3, începând cu 29 martie 2010, încasarea de la pârât în beneficiul lui a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la locul de muncă în mărimea salariului mediu lunar, începând cu 29 martie 2010 şi repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu concedierea ilegală din funcţie în sumă de 50000 lei. Ulterior, Ion Caterov a depus supliment la cererea de chemare în judecată împotriva ÎM „Regia Transport Electric” şi a lui Andrei Postică, directorul Parcului de troleibuze nr. 3 al Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric”, solicitând încasarea de la pârâtul Andrei Postică în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 20000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 decembrie 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 martie 2012 au fost respinse integral obiecţiile reclamantului Ion Caterov depuse asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2012 a fost redactat şi indicat în conţinutul şi dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 decembrie 2011 următoarele: cerinţele lui Ion Caterov către directorul PT-3 A. Postica privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei, urmează a fi respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Ion Caterov şi menţinute hotărârea şi hotărârea suplimentară a primei instanţe.

La 22 martie 2013, Ion Caterov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea decizii instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, considerând că la examinarea cauzei în prima instanţă şi în instanţa de apel nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, şi ca urmare concluziile instanţelor de judecată expuse în hotărâri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar hotărârile au fost emise cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi procesual.

Susţine că instanţele de judecată greşit au interpretat prevederile art. art. 101 alin. (5), 362 alin. (4) şi 87 Codul muncii. Cu referire la prevederile art. 118 CPC, menţionează că absenţa de la lucru în ziua de 01 martie 2010, el a motivat-o prin faptul că munca lui în calitate de conducător de troleibuz la ÎM „Regia Transport Electric Chişinău” este organizată în schimburi, peste o zi. Pentru luna februarie 2010 zilele de lucru erau planificate în zile pare 2-4-6, inclusiv şi 28 februarie 2010. Ziua de 01 martie 2010 pentru dânsul urma a fi zi de odihnă, cu graficul de lucru pentru luna martie nu era cunoscut. Organizaţia sindicală „Călătorul” al cărei conducător este el, în conformitate cu art. 40 din Constituţie, a planificat pentru ziua de 01 martie 2010 petrecerea unei manifestaţii în faţa Primăriei mun.

Chişinău la care urma să participe 75 de persoane, ştiind că ziua de 01 martie 2010 pentru dânsul este zi de odihnă. Indică că el a fost împuternicit ca răspunzător al manifestaţiei nominalizate. Despre petrecerea manifestaţiei, la 23 februarie 2010 a fost informată Primăria mun. Chişinău (f. d. 42) care totodată este şi fondatorul ÎM „Regia Transport Electric”. Actul de protest a avut loc la 01 martie 2010. Consideră că lipsa de la lucru în ziua de 01 martie 2010 nu poate fi tratată ca absenţă fără motive neîntemeiate, deoarece el în primul rând că, n-a fost informat despre schimbarea graficului de lucru sub semnătură, iar în al doilea rând a fost împuternicit de Organizaţia Sindicală „Călătorul” din cadrul ÎM „ Regia Transport Electric” mun.

Chişinău să conducă întrunirea, să asigure buna ei desfăşurare şi să răspundă pentru ea, altfel încât întrunirea să se desfăşoare în mod paşnic şi să nu degenereze în acte de violenţă. Afirmă că concluzia instanţei de apel că conform art. 362 alin. (4) Codul muncii, hotărârea privind declararea grevei se ia de către reprezentanţii salariaţilor şi de aduce la cunoştinţă angajatorului cu 48 de ore înainte de declanşare este legală, însă instanţa nu a intrat în esenţa litigiului, deoarece el n-a declarat şi nici nu intenţiona să declare grevă, a participat la manifestaţia din 01 martie 2010 şi a fost răspunzător de petrecerea manifestaţiei.

Administraţia pârâtului nu i-a adus la cunoştinţă graficul de lucru pentru luna martie 2010, inclusiv şi 01 martie 2010. Consideră că motivarea instanţelor de judecată precum că el avea toată posibilitatea de a face cunoştinţă cu graficul de lucru pentru zilele următoare sunt lipsite de temei, deoarece conform art. 101 alin. (5) Codul muncii, programul muncii în schimburi se aduce la cunoştinţă salariatelor cu cel puţin o lună înainte de punerea lui în aplicare. Susţine că instanţele de judecată eronat au interpretat şi faptul că prevederile art. 101 nu sunt aplicabile, deoarece specificul activităţii ÎM „Regia Transport Electric” nu permite întocmirea unui grafic final cu o luna înainte. Întocmirea graficului de muncă în schimburi, schimburile în el şi aducerea la cunoştinţă este obligaţia angajatorului şi nu a salariatului.

Invocă că eronat sunt apreciate de instanţă şi prevederile pct. 2.1, 2.4 capitolul 2 ale instrucţiunii funcţionale a conducătorului de troleibuz, pct. 11 din Regulamentul cu privire la cerinţele de calificare înaintate faţă de conducătorul de troleibuz, din motiv că acestea nu reglementează întocmirea graficului de lucru în schimburi, aducerea acestuia la cunoştinţa conducătorului de troleibuz în conformitate cu prevederile art. 101 Codul muncii (f. d. 148-149). Nici ordinul nr. 329-pr din 12 decembrie 2002 cu privire la planificarea şoferilor şi taxatorilor în programul de lucru lunar şi zilnic nu poate servi ca probă de eliberare a lui de la lucru. Ordinul a fost emis înainte de adoptarea Codului muncii şi contravine prevederilor art. 101 alin. (2), (3) şi (5) Codul muncii.

Menţionează că conform art. 87 alin. (3) Codul muncii, conducătorii organizaţiei sindicale neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi concediaţi fără acordul preliminar al organului sindical ierarhic superior. Indică că la 12 martie 2010 ÎM „Regia Transport Electric” a făcut adresare către Federaţia Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Moldova, prin care a solicitat acordul preliminar scris de concediere a conducătorului organizaţiei sindicale „Călătorul” din cadrul ÎM „Regia Transport Electric” mun. Chişinău, Ion Caterov în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii.

La 19 martie 2010 Federaţia Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Moldova a dat răspuns la demersul administraţiei ÎM „ Regia Transport Electric” în care se menţionează că Federaţia Sindicatelor rămâne îngrijorată de situaţia conflictuală, ce se menţine în relaţiile dintre administraţie ÎM „RTEC” şi comitetul sindical al organizaţiei primare „Călătorul”, îndeosebi a preşedintelui Ion Caterov. Administraţia a stopat transferul de cotizaţii sindicale colectate de la membri de sindicat al organizaţiei primare „Călătorul”. Afirmă că Federaţia Sindicatelor consideră măsurile întreprinse în scopul discreditării organizaţiei sindicale primare „Călătorul” inclusiv a preşedintelui ca tendenţioase, ce au scopul lichidării acestei structuri sindicale şi se abţine de a da acordul eliberării preşedintelui Ion Caterov.

Susţine că Federaţia Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Moldova nu a dat acordul la eliberarea din lucru a lui în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. Consideră că opinia instanţei de apel precum că, abţinerea Federaţiei Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Moldova de a da acordul la concedierea lui Ion Caterov, a lăsat la discreţia administraţiei pârâtului interpretarea şi deciderea concedierii angajatului său, şi speţa dată se prezumă că abţinerea nu reprezintă un refuz, este în contradicţie cu prevederile art. 87 alin. (4) Codul muncii, care indică că acordul organului respectiv se prezumă în cazurile în care răspunsul nu a fost primit de angajator în termenul stabilit de 10 zile.

Mai menţionează că în ordinul nr. 39-p din 29 martie 2010 cu privire la concedierea din funcţie a lui Ion Caterov, conducătorul de troleibuz ,în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii nu se stipulează nimic referitor la acordul preliminar a organului sindical privind concedierea lui Ion Caterov în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. Susţine că articolul 89 alin. (2) Codul muncii, direct prevede că în cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, când acordul este necesar conform art. 87 Codul muncii, instanţa de judecată, prin hotărâre restabileşte salariatul la locul de muncă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Caterov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ion Caterov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ion Caterov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul lui Ion Caterov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan