2ra-254/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana dosarul nr. 2ra-254/2018

judecător: I. Dutca

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea

recursului declarat de Constantin Vătămanu, prin intermediul avocatului Sergiu

Popușoi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Constantin

Vătămanu împotriva Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric”, Parcul

de Troleibuze nr. 3 cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, prin

care s-a respins apelul declarat de Constantin Vătămanu și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 30 iunie 2017,

c o n s t a t ă :

La 19 iulie 2016, Constantin Vătămanu a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM „Regia Transport Electric”, Parcul de Troleibuze nr. 3 cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru lipsă forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a fost angajat în baza

contractului individual de muncă nr. 154/2013 din 16 mai 2013, în calitate de

conducător de troleibuz, cl. 3 în cadrul Parcului de Troleibuze nr. 3 a ÎM „Regia

Transport Electric”.

Afirma reclamantul că, la 22 iunie 2016, fără a i se cere careva explicații i

s-a adus la cunoștință ordinul de aplicare sancțiunii disciplinare - concedierea din

funcția de conducător de troleibuz, temeiul concedierii fiind art. 86 alin. (1), lit. g)

Codul muncii, încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă,

dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar;

A mai indicat că la emiterea ordinului de concediere nu i s-au cerut

explicații, fapt ce contravine art. 208 alin. (1) Codul muncii și art. 7 din Convenția

Internațională cu privire la încetarea raporturilor de muncă, din inițiativa

patronului nr.158 din 22 iunie 1982, ceea ce a împiedicat elucidarea

circumstanțelor relevante care urmau a fi stabilite de angajator până la emiterea

ordinului de concediere.

1

Susține că, pentru aceeași faptă i s-au aplicat mai multe sancțiuni

disciplinare.

La 17 februarie 2016 i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară - mustrare

aspră pentru faptul că, nu ar fi respectat distanța dintre troleibuze, iar după 17

februarie 2016 nu a mai comis sancțiuni disciplinare, însă la 22 iunie 2016,

angajatorul i-a aplicat sancțiune disciplinară concedierea.

Consideră că acțiunile angajatorului sunt contrare art. 206 alin. (4) Codul

muncii.

Indică că, contrar prevederilor art. 209 Codul muncii, de către angajator a

fost omis termenul de o lună de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

Or, ultima pretinsă sancțiune disciplinară i s-a stabilit la data de 01

februarie 2016, angajatorul având un termen de o lună din ziua constatării, însă

sancțiunea disciplinară i s-a aplicat la data de 22 iunie 2016, deși termenul de o

lună a expirat la data de 22 martie 2016.

Totodată, în perioada 25 februarie 2016 – 17 iunie 2016, indică

reclamantul că s-a aflat în concedii medicale: 25 februarie 2016 – 18 martie 2016,

după o perioadă de 5 zile de la data de 23 martie 2016 până pe 17 aprilie 2016 a

fost iarăși în concediu medical, ulterior de la 18 aprilie 2016 până la 02 mai 2016,

din 03 mai 2016 până la 09 mai 2016 și din 10 mai 2016 până la 17 iunie 2016,

Concediile medicale au fost ca urmare a faptului că la data de 23 martie 2016 a

avut loc un accident de muncă, din care cauză i-a fost fracturată mâna dreaptă,

fiind necesare multiple intervenții chirurgicale.

A mai indicat că, la 22 martie 2016 au expirat 30 de zile pentru aplicarea

sancțiunii disciplinare în baza pretinsei abateri din 01 februarie 2016, din care

cauză invocă tardivitatea aplicării sancțiunii disciplinare.

De asemenea, menționează că, ordinul de concediere contravine

prevederilor art. 210 Codul muncii, nu este indicată nici o mențiune cu privire la

organul în care sancțiunea poate fi contestată. Tot aici a indicat reclamantul că

este unicul întreținător al familiei, având la întreținere trei copii minori, soția

nefiind angajată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 30 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Vătămanu împotriva ÎM

„Regia Transport Electric”, Parcul de Troleibuze nr. 3 privind declararea nulității

ordinului, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu și a sumei pentru întârziere,

repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 30 iunie 2017,

Constantin Vătămanu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Constantin Vătămanu și s-a menținut hotărârea din 30 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate (f.d. 160).

2

Iar, la 27 decembrie 2017, Constantin Vătămanu, prin intermediul

avocatului Sergiu Popușoi a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 19 decembrie 2017 (f.d. 160), iar la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În susținerea recursului, Constantin Vătămanu, prin intermediul avocatului

Sergiu Popușoi a invocat că consideră neîntemeiată decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată, s-a aplicat legea care nu este aplicabilă, fiind de asemenea interpretată

eronat legea, încălcări care au dus la soluționarea eronată a cauzei.

A mai invocat în susținerea recursului, că instanțele au aplicat eronat

normele de drept material, fapt care a dus la soluționarea eronată a cauzei.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 22 ianuarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 05 februarie 2018, ÎM „Regia Transport Electric” a depus referință, în

care și-a exprimat dezacordul cu recursul declarat, solicitând respingerea acestuia

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

3

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Constantin Vătămanu, prin

intermediul avocatului Sergiu Popușoi în cererea de recurs nu a invocat nici unul

din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Constantin Vătămanu, prin intermediul avocatului Sergiu Popușoi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Constantin Vătămanu, prin intermediul avocatului

Sergiu Popușoi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4