3ra-1361/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Chircu dosarul nr. 3ra-1361/13 DECIZIE 06 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Iuliana Oprea examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Oligarh-RT” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Oligarh-RT” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 22 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 03 septembrie 2012, SRL „Oligarh-RT” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia şefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi nr. 649 din 12 iunie 2012 a fost decisă micşorarea pierderilor fiscale pentru anul 2009 cu suma de 70144 lei, pentru anul 2011 cu suma de 400621 lei, micşorarea trecerii în cont a TVA cu suma de 123868 lei, încasarea TVA la buget a sumei de 232645 lei, încasarea majorării de întârziere pentru neplata în termen a TVA în mărime de 42758 lei, aplicarea măsurii pentru întocmirea greşită a declaraţiei privind TVA, declaraţiei privind impozitul pe venit Ven-08 - 200 lei, aplicarea amenzii pentru diminuarea TVA - 69793 lei, aplicarea amenzii pentru diminuarea venitului impozabil în anii 2009, 2011 în mărime de 288584 lei şi aplicarea amenzii pentru diminuarea taxei pentru amplasarea unităţii comerciale în mărime de 1296 lei.

Menţionează că la 12 iulie 2012, a contestat decizia menţionată, dar contestaţia a fost respinsă. Susţine că decizia nominalizată este ilegală. Cu referire la art. 64 din Codul fiscal, indică că la 30 martie 2011, SRL „Oligarh-RT” a solicitat corectarea erorii din declaraţia pe venit din anul 2009, prezentând o declaraţie rectificată. Consideră că dispune de dreptul de a rectifica şi declaraţia pe venituri pentru anul 2011, susţinând că nu era necesar de a aplica amenzi. Invocă dezacordul referitor la încasarea TVA, deoarece aceasta a fost calculată din realizarea apartamentelor construite de către SRL „Oligarh-RT” conform programului Guvernului RM şi din aceste vânzări TVA nu se încasează şi de asemenea, nu pot fi aplicate amenzi.

Solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi nr. 649 din 12 iunie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „Oligarh- R.T.”. SRL „Oligarh-RT” a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi, solicitând anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi nr. 649 din 12 iunie 2012 privind sancţionarea SRL „Oligarh-R.T.”. În motivarea cererii a indicat că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi nr. 649 din 12 iunie 2012, SRL „Oligarh-RT” a fost sancţionată. Astfel, în baza art. 257 alin. (1) din Codul fiscal, pentru întocmirea incorectă a declaraţiilor pe venit pentru anii 2009, 2010, 2011 - 3 cazuri şi a declaraţiilor „Privind TVA” - 18 cazuri, în total 21 cazuri, a fost sancţionat cu amendă în sumă de 4200 lei.

Conform art. 260 alin. (5) din Codul fiscal, a fost sancţionată cu amendă în mărime de 15% din suma diminuată a venitului pentru anii 2009, 2010, 2011 în sumă de 288584 lei şi conform art. 261 alin. (4) din Codul fiscal - amendă în mărime de 30% pentru diminuarea taxei pentru amplasarea unităţii de comerţ, ceea ce constituie 1296 lei şi a TVA, ceea ce constituie 69793 lei. Menţionează că la fel, a fost încasat de la SRL „Oligarh-RT” la buget: TVA pentru perioada noiembrie 2010 - 231083 lei, ianuarie 2011 - 508 lei, februarie - 496 lei, martie - 558 lei, iar în total suma de 232645 lei, penalitatea pentru neachitarea în termen TVA - 42758 lei, taxa pentru amplasarea unităţii de comerţ - 4320 lei şi penalitatea pentru neachitarea în termen a taxei pentru amplasarea unităţii de comerţ - 844 lei.

Afirmă că au fost micşorate pierderile fiscale pentru anul 2009 în sumă de 70144 lei şi pentru anul 2011 în sumă de 400621 lei, trecute în cont suma TVA de 123868 lei. Susţine că SRL „Oligarh-RT” s-a adresat către pârât cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei menţionate, însă cererea a fost respinsă. Invocă dezacordul cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi nr. 649 din 12 iunie 2012 privind sancţionarea SRL „Oligarh-RT”, indicând că inspectorii fiscali au efectuat controlul de activitate a întreprinderii pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 29 februarie 2012 şi deci, corectitudinea sau incorectitudinea declaraţiei a veniturilor pentru anul 2011 nu putea fi inclusă în actul de control, deoarece declaraţia veniturilor pentru anul 2011 putea fi depusă şi corectată până la 31 martie 2012, fără careva consecinţe.

Menţionează că declaraţia menţionată corespunde întocmai veniturilor obţinute în anul 2011, fapt ce se confirmă prin contractele de transmitere a apartamentelor proprietarilor. Consideră că SRL „Oligarh-RT” nu poate fi supusă impozitării cu TVA la transmiterea apartamentelor proprietarilor, deoarece SRL „Oligarh-RT” a fost doar comandator în contractul de construcţie a casei de locuit, iar proprietari din start sunt persoanele ce au investit în construcţia acestor apartamente, cărora SRL „Oligarh-RT” le-a transmis de iure proprietatea şi deci nu a avut loc vânzarea mărfii care putea fi impozitată. Mai invocă că decizia contestată este lovită de nulitate, deoarece nu este pronunţată şi semnată de o persoană abilitată, dat fiind faptului că autorul nu a semnat o astfel de decizie.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 22 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. La 22 aprilie 2013, SRL „Oligarh-RT” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând-o neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa contrar art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ a dispus sarcina probaţiunii pe seama reclamantului, pe când Legea nominalizată dispune invers. Menţionează că instanţa a considerat actul de control nr. 5-650724 din 15 mai 2012 drept un document incontestabil, ceea ce nu corespunde faptelor stabilite în şedinţele de judecată.

Afirmă că, deşi, intimatul avea obligaţiunea de a proba temeinicia deciziei contestate şi de a demonstra corectitudinea actului de control, care a constituit temei pentru emiterea acesteia, SRL „Oligarh-RT” a depus probe convingătoare, cum ar fi copiile certificatelor despre achitarea contractelor de investiţii în construcţia locativă, copia contractelor de investiţii în construcţia locativă, prin care s-a demonstrat incorectitudinea actului şi deci şi ilegalitatea deciziei contestate. Susţine că probele menţionate nu au fost contestate de intimat prin oricare alte probe, reprezentantul ultimului lămurind că acestea nu au fost luate în calcul, deoarece nu sunt înregistrate la OCT Bălţi, iar înregistrarea nu ţine de competenţa şi obligaţiunea recurentului, ci a proprietarului imobilului.

Consideră că societatea pentru construcţia spaţiului locativ nu era obligată de a plăti TVA, deoarece aceste plăţi au fost calculate reieşind din sumele introduse de persoanele ce au investit în construcţia casei de locuit pentru sine, iar în asemenea cazuri TVA nu se impune. De asemenea, consideră că pârâtul ilegal a dispus încasarea penalităţilor de la societate şi din motivul expirării termenului de prescripţie, care conform art. 268 din Codul civil este de 6 luni. Invocă că în cadrul judecării cauzei s-a depistat că decizia contestată nu a fost semnată de şeful IFS pe mun. Bălţi, V. Lisnic, după cum este indicat în ea, ci de Gheorghe Pădureac şi deci în asemenea împrejurări instanţa incorect a dat apreciere afirmaţiilor reclamantului precum că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Bălţi a fost semnată de o persoană neîmputernicită, indicând că şeful-adjunct al IFS pe Bălţi este împuternicit de a emite o asemenea decizie, ceea ce nu se contestă, însă orice persoană cu funcţie de răspundere este în drept de a emite şi semna decizii din numele său şi nu din numele unei alte persoane, sau a semna în locul acesteia odată ce nu are astfel de împuterniciri delegate. Consideră că a fost falsificată semnătura şefului IFS pe mun. Bălţi, Valerian Lisnic, fapt ce atrage după sine nulitatea deciziei ca act juridic emis cu încălcarea art. 210 alin. (3) şi art. 226 din Codul civil şi semnată de o altă persoană decât cea indicată în decizie. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Din materialele dosarului rezultă că în baza deciziilor privind iniţierea controlului fiscal nr. 2906 din 16 martie 2012 şi nr. 2943 din 11 aprilie 2012, la SRL „Oligarh-RT” a fost efectuat controlul fiscal privind respectarea legislaţiei fiscale prin metoda verificării tematice pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2008 – 31 martie 2012, fiind întocmit actul de control fiscal nr. 5-650722, 5-650724 din 15 mai 2012. La 12 iunie 2012, în baza actului de control fiscal menţionat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Bălţi a emis decizia nr. 649, prin care s-a dispus încasarea de la SRL „Oligarh-RT” la buget TVA aferentă bugetului pentru perioada fiscală luna noiembrie 2010 cu 231083 lei, luna ianuarie 2011 cu 508 lei, luna februarie cu 496 lei, luna martie cu 558 lei, iar în total 232645 lei, penalitatea pentru neachitarea în termen a TVA în sumă de 42758 lei, taxa pentru amplasarea unităţii de comerţ în sumă de 4320 lei şi penalitatea pentru neachitarea în termen a taxei pentru amplasarea unităţii de comerţ în sumă de 844 lei.

De asemenea, prin aceiaşi decizie au fost micşorate pierderile fiscale pentru anul 2009 în sumă de 70144 lei şi pentru anul 2011 în sumă de 400621 lei, trecerea în cont a sumei TVA cu 123868 lei, care se confirmă la 01 martie 2012 în sumă de 55736 lei, precum şi au fost aplicate sancţiuni pentru încălcările legislaţiei fiscale şi, anume, conform art. 257 alin. (1) din Codul fiscal, pentru întocmirea incorectă a declaraţiilor privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru anii 2009, 2010, 2011 – 3 cazuri şi a declaraţiilor „Privind TVA” pentru perioadele 2009, 2010, 2011, 2012 - 18 cazuri, în total 21 cazuri, a fost sancţionată cu amendă în sumă de 4200 lei.

Conform art. 260 alin. (5) din Codul fiscal - amendă în mărime de 15% din suma diminuată a venitului impozabil pentru anii 2009, 2010, 2011 impozitat la cota zero, ceea ce constituie suma de 288584 lei, iar conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal societăţii i-a fost aplicată amendă în mărime de 30% pentru diminuarea taxei pentru amplasarea unităţii de comerţ, ceea ce constituie 1296 lei şi a TVA, ceea ce constituie suma de 69793 lei. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Oligarh-RT” a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi nr. 649 din 12 iunie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Oligarh-RT”. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

Instanţa de recurs relevă că soluţia dată de prima instanţă este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi trimitere, atât la probele administrate, cât şi prevederile legale aplicabile la caz.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că SRL „Oligarh- RT”, la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru anii 2008, 2009, 2010 şi 2011, a încălcat art. 83 alin. (4) din Codul fiscal, Hotărârea Guvernului RM nr. 1498 din 29 decembrie 2008 privind Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit şi Hotărârea Guvernului RM nr. 77 din 30 ianuarie 2008 cu privire la aprobarea unor regulamente, care stipulează modul de completare şi prezentare a declaraţiei anuale cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător, manifestată prin completarea eronată la boxele 0101 „Suma totală a veniturilor constatate conform datelor contabilităţii”, 0102 „Suma totală a cheltuielilor constatate conform datelor contabilităţii”, 010 „Profitul perioadei de gestiune2 şi codul 040 al declaraţiei „Venitul obţinut în perioada fiscală”.

Astfel, conform art. 24 alin. (10) din Codul fiscal, nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentar că aceste cheltuieli au fost suportate într-un anumit cuantum şi în modul stabilit de guvern. Din materialele dosarului rezultă că SRL „Oligarh-RT” a dedus cheltuieli, nefiind confirmate documentar, în suma totală de 259278 lei (realizarea de mijloace fixe în lipsa venitului reflectat la contul 621 pentru anul 2009, (borderoul contului 721), care urmau a fi ajustate în anexa 2D rândul 03026 şi pentru anul 2011 în sumă de 3491 lei incluse în componenţa cheltuielilor la contul 712/6 „Deducerea cheltuielilor duble”, care urmau a fi ajustate în anexa 2D rândul 03015. Conform art. 18 lit. d) din Codul fiscal, în componenţa surselor de venit se include venitul provenit din chirie (arendă).

În speţă, însă, este cert că SRL „Oligarh-RT”, prestând servicii de locaţiune SRL „Farmina” în baza contractului de arendă nr. 0310/02 din 01 martie 2010, în perioada anului 2011, n-a reflectat deplin valoarea livrărilor în sumă de 8290 lei (9948 lei, inclusiv TVA 1658 lei) şi, anume, luna ianuarie-3287 lei, TVA-548 lei; luna februarie-3305 lei, TVA-551 lei şi luna martie-3356 lei, TVA-559 lei şi corespunzător, venitul perioadei fiscale a fost micşorat cu sumele nominalizate.

Aici se va remarca că această încălcare a dus şi la diminuarea TVA aferente bugetului cu sumă de 1658 lei, prin ce s-a admis şi încălcarea dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) din Codul fiscal, în sensul căror este de înţeles că fiecare subiect impozabil este obligat să declare şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală suma TVA, care se determină ca diferenţa dintre sumele TVA achitate sau care urmează a fi achitate de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă.

De asemenea, actele cauzei denotă că contrar art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, care prevede că se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător, SRL „Oligarh-RT” a dedus cheltuieli nelegate de activitatea de întreprinzător pentru perioada anului 2011 şi care urmau a fi ajustate în rândul 03036 „Alte cheltuieli ce nu ţin de activitatea de întreprinzător” al anexei 2D „Ajustarea cheltuielilor conform legislaţiei fiscale” cu suma de 115967 lei, respectiv: 16852 lei - calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la vesela ce se atribuie la cafenea, care în anul 2011 n-a desfăşurat activitate de întreprinzător; 80000 lei-costul sticlei procurate conform facturii de expediţie seria ET nr. 496294 din 01 octombrie 2011 de la SRL „Vitrum Grap”, atribuite ca pierderi supranormative şi 19115 lei-costul biletelor de avion pentru deplasarea în Turcia, achitate SRL „Oazatur” conform dispoziţiilor de plată nr. 30 şi 31 din 24 şi 25 mai 2011. Conform art. 44 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor când este prevăzut altceva, se aplică pentru persoanele juridice - metoda calculelor, conform căreia venitul este raportat la anul fiscal în care a fost câştigat,

iar deducerea cheltuielilor se permite în anul fiscal în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile. Actele pricinii denotă faptul că în anul 2011, SRL „Oligarh-RT” a trecut la deduceri cheltuieli în sumă de 9391723 lei, care constituie costul definitiv al casei de locuit din str. Decebal,136 A, mun. Bălţi. Conform art. 40/6 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, proprietarul definitiv se consideră persoanele fizice şi juridice în baza actelor de predare-primire a bunului imobil înregistrat la oficiul cadastral teritorial, corespunzător, momentul transmiterii dreptului de proprietate este considerată perioada fiscală pentru calcularea corectă a veniturilor şi aprecierea corectă a sinecostului imobilului livrat.

Pentru aprecierea veniturilor a fost luată în consideraţie informaţia primită de la OCT Bălţi nr. 01-11/328 din 17 aprilie 2012, primită în baza interpelării IFS pe mun. Bălţi nr. 12-31/172/1711 din 05 aprilie 2012. Astfel, în baza actelor de predare-primire a bunului imobil s-a constatat că volumul livrărilor constituie 4655254 lei, inclusiv: pentru luna octombrie-706983 lei, pentru luna decembrie-3948271 lei. În baza datelor evidenţei contabile la veniturile „Livrarea apartamentelor” a fost reflectată suma de 8510049 lei, corespunzător, veniturile au fost majorate cu 3854795 lei. La fel fiind majorat de societate şi sinecostul casei de locuit cu suma de 5985680 lei.

Ca rezultat, prin micşorarea venitului impozabil pentru anul 2009 în sumă de 145584 lei şi în anul 2011 în sumă de 1778305 lei, de către SRL „Oligarh-RT” a fost admisă încălcarea prevederilor art. 83 alin. (4) Cod fiscal, care reglementează prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit şi a documentului cu privire la venitul societăţii. Astfel fiind se atestă şi faptul că la determinarea corectitudinii calculării, declarării şi achitării TVA pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 29 februarie 2012, SRL „Oligarh-RT” a micşorat suma TVA aferentă bugetului pentru luna noiembrie 2010 cu 231083 lei, luna aprilie 2010 cu 2500 lei, luna ianuarie 2011 - cu 508 lei, februarie 2011 - cu 496 lei şi luna martie 2011 - cu 558 lei, precum şi a majorat suma TVA destinată trecerii în cont pentru luna ulterioară cu 123868 lei.

De altfel, este evident că contrar art. 115 alin. (1) din Codul fiscal şi Instrucţiunii privind modul de completare de către subiecţii impozabili cu TVA a declaraţiei privind TVA, aprobată prin ordinul IFPS nr. 128 din 29 iunie 2006, SRL „Oligarh-RT” a comis erori la completarea declaraţiei privind TVA şi, anume, a completat incorect boxa „06” „livrări scutite” pentru perioada fiscală luna decembrie 2010 cu 62657 lei, a completat incorect boxa „14-15” „importul şi procurările de mărfuri, servicii” pentru perioada fiscală luna ianuarie 2010 cu 2578 lei şi TVA cu 516 lei. La fel şi în anexele la declaraţiile privind TVA au fost comise erori pentru luna ianuarie 2010 poziţia 45 şi anume, nr. facturii fiscale a fost inclus greşit: XT nr. 3635657 din 31 ianuarie 2010 , motiv pentru care SRL „Oligarh-RT” a fost inclusă în evidenţa Serviciului Fiscal de Stat în Lista facturilor duble.

Conform art. 102 alin. (2) din Codul fiscal, nu se trece în cont suma TVA, achitată sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sunt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de TVA, nu se trece în cont şi se raportează la consumuri sau la cheltuieli.

În speţă, însă, este cert că SRL „Oligarh-RT” a trecut în cont TVA în sumă de 260287 lei aferentă plăţilor pentru construcţia nefinisată a blocului locativ din str. Decebal,136A, antreprenor fiind SRL „Mavitsedan-Construct” şi anume în luna octombrie 2010 cu suma de 87660 lei (factura fiscală SW nr. 0443420 din 29 octombrie 2010), noiembrie anul 2010 cu suma de l40923 lei (facturile fiscale SW nr. 0443417, nr. 0443419, nr. 0443421, nr. 0443424 din 30 noiembrie 2010), decembrie anul 2010 în sumă de 31704 lei (factura fiscală SW nr. 0443425 din 29 decembrie 2010. De asemenea, se mai reţine că contrar art. 103 alin. (1) pct. 1), 24) Cod fiscal, care prevăd aplicarea cotei scutite de TVA la livrarea locuinţelor şi autovehiculelor, SRL „Oligarh-RT” a comercializat locuinţe şi autoturisme în perioadele fiscale ale lunilor august în sumă de 615915 lei, septembrie în sumă de 1491439 lei, octombrie în sumă de 1022099 lei, decembrie în sumă de 4752392 lei, nereflectate în Declaraţia „Privind TVA” pentru lunile indicate.

Totodată, s-a mai stabilit şi faptul că SRL „Oligarh-RT” n-a declarat TVA aferentă livrărilor la data primirii plăţilor înregistrate în evidenţa contabilă la contul 523, şi anume când acestea au fost primite în avans până la data eliberării facturilor fiscale sau facturilor de expediţie (livrarea apartamentelor). Aici se va menţiona că societatea a primit avansuri în lunile ianuarie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2011 în sumă de 7924667 lei, însă nu le-a reflectat în declaraţiile „Privind TVA” în lunile în care le-a primit, acestea fiind reflectate în luna decembrie anul 2011, astfel, nefiind respectate perioadele fiscale la prezentarea declaraţiei „Privind TVA” pentru lunile nominalizate, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 108 alin. (5) şi art. 101 alin. (1) Cod fiscal, care prevăd obligaţiunea contribuabililor de a declara sumele TVA la data primirii plăţilor, dacă acestea au avut loc înainte de efectuarea livrării.

În conexiunea celor relatate, se constată că prin acţiunile sale, SRL „Oligarh- RT” a dus la diminuarea venitului impozabil în anul 2009 cu suma de 145584 lei, rezultată din reflectarea în evidenţa contabilă a cheltuielilor ce nu ţin de activitatea de întreprinzător şi a cheltuielilor care nu pot fi confirmate documentar, neajustate prin anexa 2d a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit; diminuarea venitului impozabil cu suma de 1778305 lei în anul 2011, rezultată din aplicarea incorectă a metodelor de evidenţă a costului apartamentelor realizate din blocul locativ din str. Decebal,136 A şi neincluderea la venituri a valorii serviciilor prestate de locaţiune şi diminuarea TVA în sumă de 232645 lei, inclusiv în anul 2010 - 231083 lei, anul 2011-1562 lei, provenită din atribuirea la trecerea în cont a TVA aferent valorilor materiale, serviciilor folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de TVA, necalcularea TVA din serviciile de locaţiune prestate şi nerespectarea perioadelor fiscale.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă corect s-a pronunţat asupra legalităţii actului administrativ contestat şi netemeiniciei acţiunii formulate în speţă de către SRL „Oligarh-RT”. Argumentul recurentului precum că decizia contestată a fost semnată de o persona neîmputernicită şi, anume, de către Gheorghe Pădureac nu poate fi reţinut, deoarece conform ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 87-p din 17 februarie 2011, acordului personal şi fişei de post, Gheorghe Pădureac deţinea funcţia de şef adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi cu drept de a substitui şeful IFS, astfel avea şi dreptul de a semna decizia contestată.

Nu constituie temei de admitere nici alte argumente invocate în recurs, deoarece acestea se combat cu cele expuse mai sus şi sunt axate asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, care au fost apreciate cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, fiind adoptată în limitele competenţei, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar criticele formulate în recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Oligarh-RT”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 22 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Oligarh-RT” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Iuliana Oprea