2ra-2808/13 — Remunerarea muncii şi încasarea datoriei

prima instanţă – Şt. Starciuc dosarul nr. 2ra-2808/13 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 05 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Munteanu Andrei împotriva Gospodăriei Ţărăneşti ,,Todorov Gheorghe” cu privire la remunerarea muncii şi achitarea datoriilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Gospodăria Ţărănească ,,Todorov Gheorghe”, casată hotărârea Judecătoriei Cantemir din 12 iulie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 21 noiembrie 2011 Munteanu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Todorov Gheorghe” cu privire la remunerarea muncii şi încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul Munteanu Andrei a invocat că, conform înţelegerii verbale în anul 2009 a lucrat la pârât în calitate de agronom, începând cu 12 ianuarie 2009 până la 31 decembrie 2009, pârâtul obligându-se să-i achite lunar un salariu de 3000 lei. Menţionează că în perioada indicată s-au acumulat datorii pentru neachitarea salariului în sumă de 36 000 lei, pe parcursul anului pârâtul achitându-i salariu doar în sumă de 3024 lei (în natură - 2160 kg de poamă sortul Rcaţiteli la preţul 1,40 lei), datoria rămasă constituind suma de 32976 lei. Mai invocă că, în scopul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu a utilizat automobilul personal, de model „Volkswagen Caddy” cu n/î CT AG 248, fiind stabilită mutual plata pentru arenda în mărime de 850 lei lunar, datoria aferentă acesteia constituind suma de 10 200 lei.

De asemenea susţine că, prin contractul de subarenda nr. 1136 din 25 mai 2009, înregistrat la Primăria com. Plopi, raionul Cantemir, au fost transmise în gestiune GŢ 1 „Todorov Gheorghe” 71,0678 ha de pământ, inclusiv 54,607 ha pământ arabil din care 24,607 arate, 17 ha nearate, 13 ha însămânţate cu grâu de toamnă. La fel indică că cheltuielile pentru grâul de toamnă sunt confirmate prin actul de control al IFS Cantemir, fiind în sumă de 27 084 lei. Afirmă că pe parcursul anului 2009 i-a transmis în folosinţa pârâtului bunuri materiale: sămânţă de porumb, la suma de 4600 lei, 60 stâlpi de beton pentru vii, în sumă de 900 lei, produse chimicale în sumă de 4179 lei. De asemenea, i-a mai transmis pârâtului agregate agricole: stropitori de model SIV - 500, plata de arendă fiind stabilită cu pârâtul în sumă de 6000 lei anual, cultivator plug de tip PRVN - 2,5, plata de arendă fiind stabilită la suma de 4000 lei anual.

Însă începând cu luna ianuarie a anului 2010 i-a cerut pârâtului achitarea salariului, plăţii pe rezultatele anuale, pentru materialele folosite, arenda autovehiculului şi a agregatelor agricole în formă orală şi scrisă, iar din motiv că pârâtul se eschivează de la executarea obligaţiunilor asumate s-a adresat cu prezenta acţiune. Solicită încasarea GŢ „Todorov Gheorghe” în beneficiul său salariul neachitat şi celelalte plăţi în sumă totală de 92814 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 12 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Gospodăriei Ţărăneşti „Todorov Gheorghe”, s.Taraclia, r-nul Cantemir în beneficiul lui Munteanu Andrei plata salariului neachitat pentru perioada anului 2009 în sumă de 26976 lei, 8500 lei plata pentru arenda automobilului, 4000 lei pentru utilizarea plugului şi a cultivatorului, 1875 lei pentru rezultatele activităţii, iar în total suma de 41351 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către GŢ ,,Todorov Gheorghe”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, fiind încasat din contul lui Muntean Andrei în beneficiul GŢ ,,Todorov Gheorghe” cheltuieli de judecată în mărime de 930 lei, suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului. În susţinerea temeiniciei concluziei date instanţa de apel referindu-se la prevederile art. 56 alin.(1) şi (3) şi art. 58 a Codului muncii a reţinut că contractul individual de muncă trebuie să fie întocmit în forma scrisă, în două exemplare, fiind semnat de ambele părţi, pe cînd la caz, Munteanu Andrei invocînd relaţiile de muncă cu Gospodăria Ţărănească „Todorov Gheorghe” nu a prezentat înscrisuri din care s-ar confirma existenţa relaţiilor de muncă invocate, conform legislaţiei muncii.

În ceia ce priveşte capătul de cerere de chemare în judecată privitor la plata arendei pentru folosirea în interesele Gospodăriei Ţărăneşti „Todorov Gheorghe” a automobilului personal a lui Munteanu Andrei de model „Volkswagen Cady” n/ CT AG 248, instanţa de apel la fel cu referire la prevederile art. 911-913 Cod civil, a stabilit că între părţi nu a fost încheiat contract de arendă în forma cerută de prevederile normelor enunţate. La 20 iunie 2013 Andrei Munteanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată şi ilegală, nefiind aplicată la caz legea care trebuie să fie aplicată.

2 Susţine că la materialele cauzei sunt suficiente probe prin care se confirmă că dânsul a lucrat la intimat, că a utilizat autovehiculul personal pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu şi că a transmis plugul şi cultivatorul pentru a fi utilizate în procesul de lucru. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 58 alin. (3) Codul muncii, potrivit căruia în cadrul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată şi îşi produce efectele din ziua în care salariatului a fost admis la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcţie de răspundere din unitate. Dacă salariatul dovedeşte faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă va fi efectuată de către angajator, ulterior, în mod obligatoriu.

Consideră că instanţa de fond justificat a constatat că dânsul s-a aflat în relaţii de muncă cu angajatorul, pe când instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea sa, invocând în acest neperfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă şi faptul că declaraţiile martorilor nu pot admise în categoriile date de pricini. Afirmă că potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie dovada încheierii contractului individual de muncă se poate face prin orice mijloc de probă, invocând în acest sens recurentul că la caz au fost audiaţi martori, care au confirmat că dânsul a fost acceptat la lucru în calitate de agronom. Insistă că neperfectarea contractului individual de muncă nu-i poate fi imputată, or dânsul în repetate rânduri s-a adresat angajatorului în vederea încheierii acestuia, pe cînd instanţa de apel a favorizat comportamentul dolosiv al intimatului, în vederea eschivării de la plata salariului.

Mai invocă că instanţa de apel, contrar prevederilor art. 9 Codului civil, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să- şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile cu bună credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri, nu a ţinut cont de obiceiul localităţilor rurale, de specificul activităţii în gospodăriile ţărăneşti. Consideră că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele, emiţând pe cale de consecinţă o hotărâre arbitrală, or, pe parcursul examinării pricinii date fondatorul Todorov Gheorghe nu s-a prezentat la şedinţele de judecată şi nici nu a negat pretenţiile sale formulate în cererea de chemare în judecată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Munteanu Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Munteanu Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Munteanu Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Munteanu Andrei se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva 4