2ra-1997/13 — Declararea nulităţii ordinului de concediere

prima instanţă: Gh. Plămădeală dosarul nr. 2ra-1997/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,Electronova” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Ianuşev împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Electronova” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii ordinului de concediere, recunoaşterea demisiei, obligarea eliberării duplicatului carnetului de muncă, recunoaşterea nulităţii contractului individual de muncă în partea stabilirii salariului, recunoaşterea nulităţii Convenţiei- cadru de calificare profesională, încasarea salariului, a diurnei necompensate pentru deplasare, a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, a prejudiciului moral şi a dobânzii de întârziere aferentă drepturilor salariale neachitate şi acţiunea reconvenţională a Întreprinderii cu Capital Străin ,,Electro Nova” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Ianuşev cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013,

prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,Electro Nova” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 iunie 2012, prin care acţiunea iniţială a lui Andrei Ianuşev a fost admisă parţial, iar acţiunea reconvenţională a Întreprinderii cu Capital Străin ,,Electronova” Societate cu Răspundere Limitată a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 23 august 2010 Ianuşev Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS ,,Electronova” SRL cu privire declararea nulităţii ordinului de concediere, recunoaşterea demisiei, obligarea eliberării duplicatului carnetului de muncă, recunoaşterea nulităţii contractului individual de muncă în partea stabilirii salariului, recunoaşterea nulităţii Convenţiei-cadru de calificare profesională, încasarea salariului, a diurnei necompensate pentru deplasare, a salariului pentru absenţa forţată 1 de la serviciu, a prejudiciului mora şi a dobânzii de întârziere aferentă drepturilor salariale neachitate.

În motivarea acţiunii a indicat că la 04 septembrie 2007 a încheiat cu ÎCS ,,Electro Nova” SRL contractul individual de muncă nr. 25, prin care a fost angajat în calitate de inginer automatist, fiind stabilit salariu de 1200 lei lunar. Indică că la 02 februarie 2008, la iniţiativa pârâtului, contractul individual de muncă din 04 septembrie 2007 a fost reziliat, fiind încheiat un nou contract individual de muncă. Susţine că prin ordinul nr. 1001-2009 din 01 octombrie 2009 a fost concediat în baza art. 86 lit. h) Codul muncii, fiind invocată lipsa motivată de la lucru timp de 4 ore consecutive pentru zilele de 25 septembrie 2009, 28 septembrie 2009, 29 septembrie 2009 şi 30 septembrie 2009, deşi dânsul pe perioada 07 august 2009 - 07 octombrie 2009 se afla în concediu neplătit, cu acordul angajatorului.

Apreciază sancţiunea dată drept ilegală, menţionând în acest sens că la 17 septembrie 2009 a expediat în adresa pârâtului cerere de desfacere a contractului individual de muncă, motiv pentru care consideră că are dreptul la demisie, iar administraţia pârâtului era obligată să-i accepte demisia începând cu 01 octombrie 2009. Menţionează că la 23 septembrie 2009 pârâtul i-a comunicat despre respingerea cererii de demisie şi că i se acordă 14 zile pentru a lua o decizie în privinţa concedierii, termen în care este obligat să se prezinte la serviciu, totodată, fiindu-i comunicat că conform contractului Convenţiei - Cadru de calificare profesională nr. 25/04092007 din 10 aprilie 2008, în caz că va renunţa la locul de muncă înainte de termenul stipulat în contract, are obligaţia de a rambursa firmei sumele cheltuite pentru şcolarizare şi de a restitui toate bunurile şi echipamentele de lucru primite conform Fişierului personal de Inventariere din 13 iunie 2008 şi conform procesului verbal nr. 047 din 02 aprilie 2009. Susţine că prezentându-se la sediu pârâtului la 06 octombrie 2009 a fost informat că la 01 octombrie 2009 a fost concediat, fiind refuzat în eliberarea carnetului de muncă şi achitarea drepturilor salariale ce i se cuvin.

La fel infocă că pârâtul prin scrisoare i-a solicitat prezentarea la sediul societăţii pentru a ridica carnetul de muncă şi i-a refuzat achitarea salariului, fiind invocat că nu a restituit firmei cheltuielile de şcolarizare. Afirmă că s-a adresat Inspecţiei Muncii cu plângere, iar ca răspuns la aceasta i s-a comunicat că sancţiunea disciplinară sub formă de concediere i-a fost aplicată în lipsa explicaţiilor sale cu privire la absenţa nemotivată de la serviciu, contrar art. 208 Codul muncii, în ordinul de concediere nefiind indicate temeiurile de fapt şi de drept, precum şi termenul şi organul în care sancţiunea poate fi contestată.

Consideră ordinul de concediere, emis în privinţa sa, drept ilegal, or la baza emiterii acestuia a stat procesul verbal nr. 38 din 01 ianuarie 2009 prin care se confirmă că în zilele de 25, 28,29, 30 septembrie 2009 a absentat la serviciu din motive necunoscute, deşi dânsul în perioada 07 august 2009-07octombrie 2009 se afla în concediu neplătit. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 66 alin. (3) CM, potrivit căruia înscrierile cu privire la motivele încetării contractului individual de muncă se efectuează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, indicându-se articolul, alineatul, punctul şi litera corespunzătoare in lege. 2 Invocă că potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, cererea de demisie poate fi depusă de către salariat în orice perioadă, inclusiv în perioada aflării în concediu (indiferent de forma acestuia).

Cu referire la pct. 22 a Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, Anexa nr. 1 a Hotărârii Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, consideră necesar de a obliga pârâtul să elibereze un duplicat a carnetului de muncă pe numele său, în care să fie inclusă înscrierea ,,La data de 01 octombrie 2009 a demisionat conform art. 85 din CM”, fiind substituită cu înscrierea că la data de 01 octombrie 2009 este eliberat din funcţia de inginer-automatist în baza art. 86 alin. (h) Codul muncii.

Indică că pentru perioada 04 septembrie 2007- 30 aprilie 2009 i-a fost stabilit un salariu de 1200 lei, care este sub nivelul stabilit legislaţie, motiv pentru care consideră drept ilegal contractul individual de muncă în partea stabilirii salariului în mărime de 1200 lei şi necesar de a înlocui cu suma de 4050 cu titlu de salariu lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia de inginer automatist cu studii superioare, invocând în acest prevederile art. 131 alin. (4) Codul muncii, potrivit căruia cuantumul salariului minim este obligatoriu pentru toţi angajatorii persoane fizice sau juridice care utilizează munca salariată, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

Acest cuantum nu poate fi diminuat nici prin contract colectiv de muncă, nici prin contract individual de muncă. Cu referire la jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie, invocă că constatarea nulităţii contractului individual de muncă în întregime sau a unor clauze ale acestuia, nu îngrădeşte dreptul salariatului de a solicita restabilirea în drepturile legitime de până la constatarea nulităţii sau a unor clauze ale contractului individual de muncă, consideră că este în drept de a cere din contul pârâtului în beneficiul său suma de 57000 lei cu titlu de diferenţă din 4050 lei (salariu lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia de inginer automatist cu studii superioare universitare coordonator) şi din 1200 lei (salariu lunar primit) pentru perioada 04 septembrie 2007- 30 aprilie 2009, având în vedere calculul 20 luni *(4050lei -1200 lei).

Afirmă că angajatorul nu i-a achitat salariu pentru lunile mai, iunie, iulie 2009, fapt confirmat prin Informaţia nr. 17 din 31 decembrie 2007 privind veniturile calculate şi achitate în folosul persoanei fizice, motiv pentru care consideră că urmează a –i fi achitat salariu pentru luna mai 2009- în mărime de 4050 lei, pentru luna iunie 2009 în mărime de 4050 lei şi pentru luna iulie în mărime de 1215 lei, având în vedere că a lucrat doar 7 zile. Consideră că refuzul achitării salariului pentru lunile date se întemeiază pe faptul că nu a restituit cheltuielile de şcolarizare conform contractului Convenţie-cadru de calificare profesională nr. 25/04092007 din 10 aprilie 2008, pe care reclamantul îl apreciază drept nul, contractul dat nefiind executat de către părţi, invocând în acest sens faptul că nu dispune de nici un certificat sau diplomă ce ar atesta formarea sa profesională.

Mai insistă reclamantul şi asupra caracterului adiţional a contractului dat în raport cu contractul individual de muncă. Susţine că nu refuză restituirea bunurilor şi echipamentelor de lucru primite conform Fişierului personal de Inventariere din 13 iunie 2008, ci administraţia pârâtului refuză să le primească. 3 Mai indică că prin ordinul de deplasare din 01 aprilie 2009 a fost delegat pentru executarea obligaţiilor de muncă în afara locului de muncă permanent, în România Ploieşti în perioadă 01 aprilie 2009-30 mai 2009, însă efectiv s-a aflat în deplasare de la 01 aprilie 2009-16 aprilie 2009, însă pârâtul nu i-a compensat cheltuielile de deplasare, după cum prevede Regulamentul cu privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 838 din 24 iunie 2002, motiv pentru care prin prezenta acţiune solicită achitarea acestora.

La fel invocă că pârâtul nu i-a achitat nici îndemnizaţia de concediu pentru anii 2008-2009, fapt ce implică încălcarea prevederilor art. 117 alin. (1) Codul muncii, potrivit căruia pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea salariului, sporurilor şi după caz a îndemnizaţiei de eliberare din serviciu pentru perioada respectivă. Insistă că în urma reţinerii carnetului de muncă pe perioada 06 octombrie 2009-13 octombrie 2009, dânsul s-a aflat în imposibilitate de a se angaja la altă unitate, iar cu referire la art. 151 Codul muncii şi pct. 71 a Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, consideră că pârâtul urmează să-i achite suma de 1080 lei, care a fost calculată din 4050 lei/ 30 zile *8 zile, cu titlu de salariu ratat pentru perioada dată.

Totodată, dat fiind faptul că în carnetul de muncă este indicat că a fost eliberat din în temeiul art. 86 alin.(1) lit. h) Codul muncii, susţine că dânsul nu se poate angaja la serviciu, drept motiv pentru care consideră că pârâtul urmează-i achite salariu pentru perioada 20 octombrie 2009- 20 august 2009, în sumă totală de 40500 lei. Cu referire la art. 329 alin. (1) Codul muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat să repare integral prejudiciu material şi moral cauzat salariatului ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, solicită prin prezenta acţiune şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei.

Mai susţine, că potrivit art. 330 Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a îndemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 % din suma neplătită în termen, că pârâtul urmează să–i achite suma de 23685,94 lei, aferentă drepturilor salariale neachitate de către angajator.

Solicită anularea sancţiunii disciplinare – concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, recunoaşterea nulităţii Ordinului ÎCS ,,Electro Nova” SRL nr. 1001-2009 din 01 octombrie 2009, recunoaşterea demisiei în temeiul art.85 Codul muncii, obligarea pârâtului de a elibera un duplicat a carnetului de muncă prin înlocuirea ,,La data de 01 octombrie 2009 a demisionat conform art.85 din Codul Muncii”, recunoaşterea nulităţii contractului individual de muncă în partea ce ţine de salariu mediu lunar de 1200 lei, începând cu 04 septembrie 2007 cu înlocuirea sumei de 4050 lei cu titlu de salariu lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia de inginer automatist cu studii superioare universitare, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 57000 lei cu titlu de diferenţa neprimită din 4050 lei (salariu minim impus de legislaţie pentru funcţia de inginer automatist) şi din 1200 lei (salariu lunar primit) pentru perioada 04 septembrie 2007- 30 aprilie 2009, recunoaşterea nulităţii Convenţiei-cadru de calificare profesională din 10 aprilie 2008, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 8727,66 lei cu titlu de plăţi salariale neprimite 4 pentru lunile mai 2009-iulie 2009, a sumei de 4706,43 lei cu titlu de diurnă necompensată pentru deplasarea în interes de serviciu în România, Ploieşti în perioada 01 aprilie 2009-16 aprilie 2009,

a sumei de 4050 lei cu titlu de îndemnizaţie de concediu neprimită, a sumei de 1080 lei cu titlu de salariu mediu pentru absenţa forţate de la serviciu cauzată prin reţinerea carnetului de muncă în perioada 06 octombrie 2009- 13 octombrie 2009, a sumei de 40500 lei cu titlu de compensaţie pentru salariu neprimit din cauza privării ilegale de posibilitatea a de a munci pentru perioada 20 octombrie 2009-20 august 2010, a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 23685,94 lei cu titlu de dobândă de întârziere aferentă drepturilor salariale neachitate pentru perioada 06 octombrie 2009- 20 august 2010 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Pe parcursul dezbaterilor judiciare ÎCS ,,Electronova” SRL a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Ianuşev Andrei cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a indicat că Ianuşev Andrei a fost angajat în baza contractului individual de muncă nr. 25 din 04 septembrie 2007 în funcţia de inginer automatist. Menţionează că deşi Andrei Ianuşev a depus cerere de demisie la 17 septembrie 2009, dânsul a refuzat satisfacerea acesteia şi l-a obligat să se prezinte la serviciu încă 14 zile. Indică că prin ordinul din 01 octombrie 2009 Andrei a fost concediat, iar prin scrisoarea din 09 octombrie 2009 i-a solicitat să restituie Întreprinderii toate bunurile primite. Susţine că deşi Ianuşev Andrei s-a prezentat la lucru şi a primit salariu şi carnetul de muncă, semnând în acest sens o recipisă, dânsul a refuzat să restituie bunurile date.

Menţionează că primirea bunurilor se confirmă prin Actul de cost din 16 noiembrie 2009 a bunurilor materiale primite, procesul verbal de predare-primire, fişierul personal de inventar nr. 1 din 13 iunie 2008, facturile de procurare a bunurilor şi factura fiscală din lista actului din 16 noiembrie 2009, procesul verbal de primire fiind semnat de către Ianuşev Andrei la 07 martie 2008. Cere încasarea din contul lui Ianuşev Andrei în beneficiul său a datoriei în mărime de 19854 lei, a dobânzii de întârziere aferente acesteia în mărime de 3563 lei şi achitarea taxei de stat. La 08 februarie 2012 ÎCS ,,Electro Nova” SRL a depus cerere privind retragerea parţială a pretenţiilor, refuzând la pretenţia de achitarea a sumei de 19854 lei, şi insistând doar asupra dobânzii de întârziere în mărime de 3563 lei şi a taxei de stat, invocând în acest sens că Ianuşev Andrei a restituit bunurile date.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 iunie 2012 a fost admisă parţial acţiunea lui Andrei Ianuşev, anulat ordinul emis de ÎCS ,,Electro Nova” SRL prin care a fost concediat Ianuşev Andrei în baza art. 86 alin. (1) lit.h) CM - absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, constatat concediat Ianuşev Andrei din funcţia de inginer automatist la ÎCS ,,Electro Nova” SRL în temeiul art. 85 CM, începând cu 01 octombrie 2009, obligat ÎCS ,,Electro Nova” SRL de a elibera un duplicat al carnetului de muncă pe numele lui Ianuşev Andrei, în care să fie indicată menţiunea - de la 01 octombrie 2009 a demisionat conform art. 85 CM, recunoscute nule contractele individuale de muncă nr. 25 din 04 5 septembrie 2007 şi nr. 03-02/2008 din 02 februarie 2008 în partea ce ţine de salariu mediu lunar de 1200 lei, începând cu 04 septembrie 2007, nulitatea dată fiind înlăturată prin înlocuirea cu suma de 1620 lei cu titlu de salariu lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia –inginer automatist cu studii superioare, încasată din contul ÎCS ,,Electronova” în beneficiul lui Andrei Ianuşev suma de 8400 lei cu titlu de diferenţă neprimită din 1620 lei (salariu lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia inginer automatist cu studii superioare) şi din 1200 lei (salariu lunar primit) pentru perioada 04 septembrie 2007-30 aprilie 2009,

încasată suma de 3119,66 lei cu titlu de plăţi salariale neprimite pentru perioada 01 mai 2009-09 iulie 2009, încasată suma de 4706,43 lei cu titlu de diurnă necompensată pentru deplasarea în interes de serviciu în România Ploieşti în perioada 01 aprilie 2009-16 aprilie 2009, încasată suma de 1620 lei cu titlu de îndemnizaţie de concediu neprimită, suma de 3640 cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat şi suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli juridice suportate, în rest retenţiile au fost respinse. Tot prin aceeaşi hotărâre, acţiunea reconvenţională a ÎCS ,,Electro Nova” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind încasat din contul ÎSC ,,Electro Nova” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 768,99 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎCS ,,Electro Nova” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 aprilie 2013 ÎCS ,,Electro Nova” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă principiul 6 al Recomandării Nr. R (84)5 cu privire la principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, potrivit căruia decizia instanţei de apel trebuie să corespunsă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de părţi. Apreciază drept eronată concluzia instanţei de apel, precum că examinarea pricinii în ordine de apel a avut loc în absenţa sa, or reprezentatul Întreprinderii a participat la toate şedinţele de judecată fixate, fapt ce implică la caz încălcarea principiului contradictorialităţii şi publicităţii şedinţelor de judecată.

Susţine cu referire la art. 122 Cod covil, potrivit căruia salariatul poate fi chemat din concediu de odihnă anula prin ordinul angajatorului, numai cu acordul scris a salariatului, că la caz nu urma a fi solicitat acordul intimatului, dat fiind faptul că salariatul se afla în concediu neplătit Consideră că odată ce intimatul a expediat cerere de eliberare din serviciu, aceasta urmează a fi apreciată drept reziliere a acordului în privinţa acordării concediului neplătit, drept urmare intimatul era obligat să revină la servici şi lucreze încă 14 zile. Cu referire la art.85 Codul mucii, consideră că era în drept să nu accepte cererea de eliberare din funcţie, obligând intimatul să lucreze încă 14 zile.

Menţionează că instanţele inferioare nejustificat au constatat că dânsul nu a respectat procedura de concediere şi faptul că dânsul trebuia să ceară explicaţii de la salariat în acest sens, or, dânsul a expediat în adresa intimatului scrisoare prin care i-a 6 fost comunicat despre nesatisfacerea cererii de demisie şi obligarea de a se prezenta la serviciu încă 14 zile şi ţinând cont de faptul că Ianuşev Andrei nu s-a prezentat la lucru, apreciază drept legală concedierea lui în baza art. 86 lit. h) Codul muncii, pentru absenţa nemotivată de la serviciu timp de 4 ore consecutive. Evaluează drept arbitrară aprecierea probelor în instanţa de apel, fapt ce a condus la soluţionarea greşită a pricinii, fiindu-i pe cale de consecinţă încălcat dreptul la un proces echitabil.

Insistă că instanţele inferioare eronat au interpretat prevederile Hotărârii Guvernului cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real nr. 165 din 09 martie 2010, or în conţinutul acesteia este stabilit că mărimea minimă salariului este de 6,51 lei pentru o oră sau 1100 lei lunar, calculat pentru un program complet de lucru de 169 ore mediu pe luncă, drept urmare invocând că salariul în mărime de 1200 lei se încadrează în limitele legale. La fel invocă că prevederile actului normativ invocat nu are efect retroactiv, drept urmare este neîntemeiată recalcularea salariului retroactiv, în condiţiile în care prevederile Hotărârii urmează să fie operate începând cu 01 februarie 2010. Mai susţine că intimatul a dus în eroare instanţa de judecată precum că nu a primit salariu pentru lunile mai-iulie 2009, dat fiind faptul că salariu pentru aceste luni i-a fost achitat în februarie, martie şi aprilie prin achitarea unui salariu dublu.

De asemenea invocă şi dezacordul cu hotărârile judecătoreşti în partea încasării prejudiciului moral, or potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie prin prejudiciu moral se înţelege suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege. Indică că instanţele inferioare la determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudiciu moral, urmau să ia în consideraţie atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferinţelor psihice sau fizice părţii vătămate, cât şi datele obiective care certifică acest fapt. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul, de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Pe marginea probelor administrate la materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că în temeiul contractului individual de muncă nr. 25 din 04 septembrie 2007 Ianuşev Andrei a fost angajat la serviciu în calitate de inginer automatist în cadrul ÎCS ,,Electro Nova”, iar 02 februarie2008, contractul individual de muncă nr.25 din 04 septembrie 2007 a fost reziliat, la iniţiativa recurentului, fiind încheiat un nou contract individual de muncă sub nr.03-02/2008, potrivit căruia Ianuşev Andrei activează în aceeaşi funcţie de inginer automatist.

Tot actele cauzei denotă că prin ordinul nr. 1001-2009 din 01 octombrie 2009, Ianuşev Andrei a fost concediat în baza art.86 alin lit. h) Codul muncii al RM - pe motiv 7 de lipsă nemotivată timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, drept temei fiind invocat procesul verbal nr.38 din data de 01 octombrie 2009. Din conţinutul procesului-verbal menţionat rezultă că, Ianuşev Andrei nu s-a prezentat la serviciu din motive necunoscute în zilele de 25 septembrie 2009, 28 septembrie 2009, 29 septembrie 2009, 30 septembrie 2009, conform regimului de muncă stabilit în contractul individual de muncă.

Este cert şi faptul că până la emiterea ordinului de concediere nr. 1001-2009 din 01 octombrie 2009 şi anume la 05 august 2009 în baza cererii lui Ianuşev Andrei din 02 iunie 2009, angajatorul ÎCS „Electro Nova” SRL a emis ordinul nr.0805-2009, potrivit căruia i-a acordat angajatului său concediu din cont propriu pentru perioada 07 august 2009 – 07 octombrie 2009. La acest capitol, se constată că în perioada aflării lui Ianuşev Andrei în concediu din cont propriu acordat de ICS „Electro Nova” SRL, ultima i-a aplicat în mod ilegal sancţiunea disciplinară pentru concedierea în temeiul prevăzut de art.86 alin.(1) lit. h) Codul muncii pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, or, absenţa intimatului de la lucru în perioada menţionată a fost motivată datorită unor circumstanţe obiective şi anume aflarea pe perioada 07 august 2009 - 07 octombrie 2009 în concediu neplătit, prin urmare se constată lipsa abaterii disciplinare în acţiunile intimatului.

De asemenea actele cauzei atestă că în perioada aflării sale în concediu neplătit, la 17 septembrie 2009 a expediat în adresa ÎCS „Electro Nova” SRL o cerere privind desfacerea contractului individual de muncă. Însă prin scrisoarea de înştiinţare din 22 septembrie 2009, ÎCS ,,Electro Nova”SRL i-a comunicat intimatului că cererea de demisie nu a fost acceptată, obligându-l să se prezinte la serviciu conform regimului de muncă specificat în contractul individual de muncă, fiind comunicat totodată, că conform contractului Convenţie-cadru de calificare profesională nr. 25/04092007din 10 aprilie 2008 în caz că va renunţa la locul de muncă înainte de termenul stipulat în contract, este obligat să ramburseze firmei sumele cheltuite pentru şcolarizare şi să restituie toate bunurile şi echipamentele de lucru primite.

La caz, însă nu poate fi reţinut drept temei pentru concedierea lui Ianuşev Andrei ordinul ÎCS „Electro Nova” SRL nr.0914-2009 din 14 septembrie 2009, prin care intimatul se recheamă din concediul fără plată stabilit pe perioada 07 august 2009- 07 octombrie 2009 din motiv de necesitate de a fi prezent la serviciu, or, pentru rechemarea salariatului din concediu este necesar acordul în scris al , după cum prevede art. 122 alin. (1) Codul muncii, potrivit căruia salariatul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, numai cu acordul scris al salariatului şi numai pentru situaţii de serviciu neprevăzute, care fac necesară prezenţa acestuia în unitate.

În acest caz, salariatul nu restituie indemnizaţia pentru zilele de concediu nefolosite. În acest sens instanţa de recurs respinge argumentul recurentul precum că la rechemarea salariatului din concediu neplătit nu este necesar acordul salariatului, or prevederile invocate mai sus sunt aplicabile tuturor concediilor anuale la care are dreptul salariatul, inclusiv şi asupra concediului neplătit. Totodată, conform art.208 alin. (1) Codul muncii, până la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă privind fapta 8 comisă, iar, potrivit art.210 alin.1 Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin, în care se indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii; b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; c) organul în care sancţiunea poate fi contestată.

Potrivit prevederilor stabilite în art.210 alin.2 şi art.81 alin.(3) Codul muncii, ordinul de sancţionare sub formă de concediere conform art.206 alin.(1), lit.d) Codul muncii se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, cel târziu la data eliberării din serviciu. Din materialele cauzei,se mai constată că lipseşte explicaţia scrisă a lui Ianuşev Andrei privind fapta comisă, ordinul contestat nr. 1001-2009 din 01 octombrie 2009 neconţinând temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii, termenul şi organul în care sancţiunea putea fi contestată şi că ordinul de sancţionare sub formă de concediere a fost adus la cunoştinţa lui Ianuşev Andrei nu la data de eliberării din serviciu adică 01 octombrie 2009, dar la 17 octombrie 2009, fapt ce implică la caz derogarea de la prevederile art.210 alin.(1) Codul muncii.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs consideră drept justă concluzia în sensul declarării ilegalităţii sancţiunii disciplinare aplicată lui Ianuşev Andrei - concedierea în temeiul art.86 alin. (1), lit. h) Codul muncii şi care pe cale de consecinţă atrage nulitatea ordinului nr. 1001-2009 din 01 octombrie 2009 prin care acesta a fost concediat. Din pretenţiile înaintate de Ianuşev Andrei rezultă că acesta a solicitat şi recunoaşterea demisiei în temeiul art.85 Codul muncii, începând cu 01 octombrie 2009, în acest sens fiind constatat că la 17 septembrie 2009 intimatul a expediat ÎCS „Electro Nova” SRL cerere prin care a solicitat desfacerea contractului individual de muncă, fapt confirmat prin avizul de recepţie.

Totodată, instanţa de recurs reţine că cererea de demisie poate fi depusă de către salariat în orice perioadă, inclusiv în perioada aflării în concediu (indiferent de forma acestuia). Aici, cadrul legal se înfăţişează sub prevederile art.85 alin. (1) Codul muncii, potrivit căruia salariatul are dreptul la demisie - desfacere a contractului individual de muncă din proprie iniţiativă, anunţând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile calendaristice înainte.

Cu referire la norma citată este cert că Ianuşev Andrei a respectat prevederile legii menţionate, ce-i oferă acestuia dreptul la demisie şi anume, a anunţat ÎCS „Electro Nova” SRL printr-o cerere scrisă cu 14 zile calendaristice înainte de desfacerea contractului individual de muncă, drept urmare ÎCS ,,Electro Nova” era obligat să accepte demisia începând cu 01 octombrie 2009. În aceste condiţii, instanţa de recurs remarcă că în cererea de demisie nu a fost indicată data de încetare a contractului, drept urmare, ultima zi de lucru se va considera a 14-a zi din momentul depunerii cererii, iar în condiţiile în care cererea de eliberare a fost depusă la 17 septembrie 2009, ultima zi de lucru este 01 octombrie 2009. Conform pct.22 al Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, în cazul în care în carnetul de muncă s-a efectuat o înscriere despre eliberare sau transfer, care ulterior au fost recunoscute nevalabile, la solicitarea salariatului i se 9 eliberează un duplicat al carnetului de muncă, în care nu se include această înscriere.

în acest caz cheltuielile sunt suportate de unitate. Cu referire la normele enunţate, ca consecinţă a nulităţii ordinului contestat şi recunoaşterii demisiei lui Ianuşev Andrei, începând cu data de 01 octombrie 2009, este justificată şi pretenţia intimatului în vederea obligării recurentului să elibereze un duplicat al carnetului de muncă pe numele său, în care să fie indicată menţiunea: la data de 01 octombrie 2009 a demisionat conform art.85 Codul Muncii. Cît priveşte pretenţia intimatului cu privire la recunoaşterea nulităţii Convenţiei - cadru de calificare profesională din 10 aprilie 2008, instanţa de recurs reţine că la 10 aprilie 2008 între părţile implicate în proces a fost încheiată convenţia contestată, potrivit căreia ÎCS „Electro Nova” SRL şi-a asumat obligaţiunea de al asigura pe Ianuşev Andrei cu formare profesională, iar ultimul şi-a asumat obligaţiunea să urmeze cursul de formare profesională.

Conform pct. 1 al convenţiei contestate, formarea profesională este orice proces de instruire în urma căruia un salariat dobândeşte o calificare, atestată printr-un certificat sau diplomă eliberată în condiţiile legii, pe când la caz ÎCS „Electro Nova” SRL nu a prezentat careva probe, care ar fi demonstrat urmarea de către Ianuşev Andrei a cursului de formare profesională finalizat cu deţinerea unui certificat sau diplomă în acest sens.

Sub acest aspect, corect instanţele au constatat că Convenţia - cadru de calificare profesională nr.25 din 04 septembrie 2007 semnată de părţi la 10 aprilie 2008 nu a fost executată de către părţi, drept urmare sunt inaplicabile la caz prevederile pct. 5 (1) şi (2) a Convenţiei, potrivit căreia dacă salariatul a beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională iniţiat de către Angajator, a cărui durată, cumulat pe etape, după caz este mai mare de 60 zile, 90 zile sau 120, salariatul nu are dreptul la iniţiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de 3 ani sau 4 ani sau 5 ani. În aceste circumstanţe, instanţa susţine că ÎCS ,,Electro Nova” SRL urma să accepte cererea de eliberare din serviciu, în acest sens nefiind constatate careva temeiuri de respingere a acesteia.

Cu referire la pretenţiile acţiunii cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului individual de muncă în partea ce ţine de salariul mediu lunar de 1200 lei, începând cu 04 septembrie 2007, precum şi înlăturarea acestei nulităţii prin înlocuirea cu suma de 4050 lei cu titlu de salariul lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia - inginer automatist cu studii superioare, precum şi încasarea din contul ÎCS „Electro Nova” SRL în beneficiul intimatului a sumei de 57000 lei cu titlu de diferenţă neprimită din 4050 lei (salariul lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia inginer automatist cu studii superioare universitare coordonator) şi din 1200 lei (salariul unar primit) pentru perioada 04 septembrie 2007 - 30 aprilie 2009, instanţa de recurs, reţine că contractele individuale de muncă nr.25 din 04 septembrie 2007 şi nr.03-02/2008 din 02 februarie 2008, prin care lui Ianuşev Andrei i-a fost stabilit un salariu lunar de funcţie - 1200 lei.

Aici, prezintă relevanţă prevederile art. 131 alin.(4) Codul muncii, potrivit căruia cuantumul salariului minim este obligatoriu pentru toţi angajatorii persoane juridice sau fizice care utilizează munca salariată, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. Acest cuantum nu poate fi diminuat nici prin contract colectiv de muncă, nici prin contractul individual de muncă.

10 În acest sens se reţin şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 152 din 19 februarie 2004 cu modificările prin Hotărârea Guvernului nr.782 din 04 iulie 2007 potrivit căruia, în perioada 01 septembrie 2007 - 01 mai 2010, cu începere de la 01 iunie 2007, salariul tarifar pentru categoria I de calificare a angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, se stabileşte după cum urmează: pentru angajaţii unităţilor cu autonomie financiară raportate la alte ramuri - în mărime de cel puţin 900 lei pe lună, iar conform anexei nr.4 a Hotărârii Guvernului nr.743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, diapazonul coeficienţilor de multiplicitate pentru specialiştii cu studii superioare este de la 1,80 până la 8,00.

O importanţă majoră prezintă la caz şi răspunsului Inspecţiei Muncii nr. 1166 din 22 septembrie 2010, potrivit căruia pentru perioada 04 septembrie 2007-30 aprilie 2009, salariul minim garantat pentru funcţia de inginer automatist cu studii superioare constituie - 1620 lei. În asemenea împrejurări este cert că ÎCS „Electro Nova” SRL, contrar normelor legislative i-a stabilit lui Ianuşev Andrei un salariu lunar minim de funcţie în calitate de inginer automatist cu studii superioare în mărime doar de 1200 lei. Prin urmare, reieşind din faptul că salariul lunar de funcţie a lui Ianuşev Andrei - 1200 lei este sub nivelul stabilit de legislaţie în acea perioadă, clauza contractelor individuale de muncă nr.25 din 04 septembrie 2007 şi nr.03-02/2008 din 02 februarie 2008 cu privire la salariul mediu lunar de 1200 lei este afectată de nulitate.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art.84 alin.(4) Codul muncii, care indică că în cazul în care o clauză a contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabileşte pentru salariat drepturi sub limitele impuse de legislaţie, de convenţiile colective sau de contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispoziţiile legale, convenţionale sau contractuale minime aplicabile. Corespunzător, clauza contractelor individuale de muncă nr.25 din 04 septembrie 2007 şi nr.03-C2/2008 din 02 februarie 2008 cu privire la salariul mediu lunar de 1200 lei afectată de nulitate se înlocuieşte cu salariul minim garantat pentru funcţia de inginer automatist cu studii superioare de 1620 lei.

Drept urmare, instanţa de recurs apreciază drept justă concluzia instanţelor inferioare în vederea încasării pentru perioada 04 septembrie 2007-30 aprilie 2009 din contul ÎCS „Electro Nova” SRL în beneficiul lui Ianuşev Andrei a sumei de 8400 lei cu titlu de diferenţă din 1620 lei (salariul lunar minim impus de legislaţie pentru funcţia - inginer automatist cu studii superioare) şi din 1200 lei (salariul lunar primit), reieşind din următorul calcul: 1620 lei - 1200 lei = 420 lei x 20 luni = 8400 lei. Cu privire la pretenţiile de încasare din contul ÎCS „Electro Nova” SRL în beneficiul lui Ianuşev Andrei a salariului pentru lunile mai, iunie, iulie 2009 şi a îndemnizaţiei de concediu pentru anii 2008-2009, instanţa de recurs reţine recipisa din 20 octombrie 2009 prin care Ianuşev Andrei confirmă faptul că a primit suma de 587,34 lei în contul achitării drepturilor salariale, însă îşi exprimă dezacordul în privinţa mărimii acesteia.

De altfel, prin răspunsul Inspecţiei Muncii nr.1-1608/09 din 20 octombrie 2009, s-a constatat că la desfacerea contractului individual de muncă nu i-au fost achitate 11 intimatului sumele ce i se cuveneau în ziua eliberării din serviciu, contrar prevederilor art. 143 alin. (1) al Codului muncii. Conform art.9 alin.(1), lit.d) Codul muncii - salariatul are dreptul la achitarea la timp şi integrală a salariului, în corespundere cu calificarea sa, cu complexitatea, cantitatea şi calitatea lucrului efectuat.

Potrivit art. 117 alin.(1) odul muncii - pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea salariului, sporurilor şi, după caz, a indemnizaţiei de eliberare din serviciu pentru perioada respectivă (în vigoare până la modificările introduse prin Legea nr. 168 din 09 iulie 2010). Cu referire la dispoziţiile enunţate, justificat au reţinut instanţele de judecată că, deşi recurentul a susţinut că i-a achitat intimatului salariul pentru lunile respective şi îndemnizaţia de concediu, însă aceste afirmaţii sunt fără suport probatoriu, având caracter declarativ, iar ca urmare corect instanţele au constat că lui Ianuşev Andrei nu i- a fost achitată indemnizaţia de concediu pentru anii 2008-2009, cât şi salariul integral pentru perioada 01 mai - 09 iulie 2009. În condiţiile în care clauza contractelor individuale de muncă nr.25 din 04 septembrie 2007 şi nr.03-02/2008 din 02 februarie 2008 privitor la salariul mediu lunar de 1200 lei este înlocuită cu salariul minim garantat pentru funcţia de inginer automatist cu studii superioare în mărime de 1620 lei, instanţa de recurs consideră că ÎCS „Electro Nova” SRL urma să-i calculeze şi achite lui Ianuşev Andrei pentru indemnizaţia de concediu pentru anii 2008-2009 - 1620 lei şi salariul pentru luna mai 2009 în mărime de 1620 lei,

pentru luna iunie 2009 în mărime de 1620 lei şi pentru luna iulie 2009 în mărime de 567 lei, având în vedere că a lucrat doar 7 zile, în total 3807 lei, iar ţinând cont de faptul că recurentul i-a achitat suma de 587,34 lei, fapt pentru care a fost întocmită recipisă, ÎCS ,,Electro Nova” SRL urmează să-i achite lui Ianuşev Andrei doar suma de 3219,66 lei.

Totodată instanţa de recurs conchide că instanţele inferioare corect a ajuns şi la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la încasarea din contul ÎCS ,,Electro Nova” SRL în beneficiul lui Ianuşev a sumei de 4706,43 lei cu titlu de diurnă necompensată pentru deplasarea în interes de serviciu în România, Ploieşti, în perioada 01-16 aprilie 2009, or, pe marginea probelor administrate la materialele cauzei s-a stabilit incontestabil că Ianuşev Andrei a fost delegat de ÎCS „Electro Nova” SRL pentru perioada 01 aprilie -30 mai 2009 pentru executarea obligaţiilor de muncă în afara locului de muncă permanent, în România, Ploieşti, fapt confirmat şi prin Ordinul de deplasare din 01 aprilie 2009, efectiv aflându-se în deplasarea doar pe perioada 01 aprilie 2009-16 aprilie 2009. Aici cadrul legal se prezintă prin prisma prevederilor art. 176 Codul muncii, potrivit căruia în cazul deplasării în interes de serviciu, angajatorul este obligat să compenseze salariatului cheltuielile de călătorie tur-retur, cheltuielile de cazare, diurna şi alte cheltuieli ce ţin de deplasare şi prin prisma pct. 11 al Regulamentului cu privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.836 din 24 iunie 2002 (abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 10 din 25 ianuarie 2012),

potrivit cărora compensarea cheltuielilor de deplasare se efectuează pentru zilele aflării efective în deplasare. 12 De altfel, potrivit Anexei nr.2 a Regulamentului invocat mai sus, pentru categoria I - norma diurnei pentru fiecare zi de aflare în deplasare a salariatului în România este de 20 Euro, iar potrivit punct.25 al regulamentului citat, pentru zilele de plecare şi întoarcere diurnele se plătesc în mărime de 50 la sută din normele stabilite.

Mai mult că ÎCS „Electro Nova” SRL nu a prezentat probe prin care ar confirma compensarea diurnei pentru deplasarea în interes de serviciu în România, Ploieşti, ci a confirmat compensarea acestora doar prin declaraţii, drept urmare, având ca suport normele reiterate mai sus, instanţa de recurs constată că ÎCS „Electro Nova” SRL urma să-i compenseze lui Ianuşev Andrei diurna în mărime de 300 Euro, care urma a fi calculată după cum urmează: 20 Euro x 15 zile (01 aprilie - 16 aprilie 2009) = 300 Euro şi care conform cursului de cotare al BNM la 19 august 2010 constituia 4706,43 lei.

Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată şi soluţia instanţelor judecătoreşti cu privire la admiterea parţială a pretenţiei lui Ianuşev Andrei împotriva ÎCS „Electro Nova” SRL cu privire la repararea prejudiciului moral Iar prin prisma prevederilor art.329 alin.(1) Codul muncii, care indică că, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel, corect a fost determinată şi mărimea prejudiciului moral în sumă de 3240 lei, reieşind din criteriile referitoare la consecinţele suferite de către Ianuşev Andrei ca urmare a concedierii ilegale, fapt ce respinge argumentele recurentului invocate în acest sens.

De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea instanţelor judecătoreşti cu privire la netemeinicia pretenţiei lui Ianuşev Andrei împotriva ÎCS „Electro Nova” SRL cu privire la încasarea a sumei de 1080 lei cu titlu de salariu mediu pentru timpul absenţei forţate de la lucru cauzate de reţinerea carnetului de muncă în perioada 06 octombrie 2009- 13 octombrie 2009; a sumei de 40500 lei cu titlu de compensaţie pentru salariul pe care nu 1-a primit din cauza privării ilegale de posibilitatea de a munci, în perioada 20 octombrie 2009-20 august 2010 şi a sumei de 23685,94 lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru neachitarea drepturilor salariale cuvenite, or pretenţiile date sunt neîntemeiate şi lipsite de suport probatoriu şi juridic.

La fel justificat instanţele inferioare au respins şi acţiunea reconvenţionale a ÎCS ,,Electro Nova” SRL, or, recurentul a renunţat la achitarea sumei de 19854 lei, invocând în acest sens că intimatul a restitui bunurile date şi a insistat doar asupra achitării dobânzii de întârziere aferentă sumei de 19854 lei în mărime de 3563 lei, datorie care nu este purtătoare de dobândă şi care pe cale de consecinţă constituie temei de respingere a acţiunii reconvenţionale.

În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe, menţinută şi de instanţa de apel cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, prin care s-a încasat din contul ÎCS ,,Eletro Nova” SRL în beneficiul statului conform pretenţiilor admise suma de 768,99 lei şi în beneficiul lui Ianuşev Andrei cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii şi anume pentru acordarea asistenţei juridice în baza Contractului nr.8 din 13 august 2010 şi bonului de plată Seria EE nr.536714 din 25 august 2010 în sumă de 4000 lei.

Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru 13 soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,, Electro Nova” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 iunie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă a lui Andrei Ianuşev împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Electro Nova” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii ordinului de concediere, recunoaşterea demisiei, obligarea eliberării duplicatului carnetului de muncă, recunoaşterea nulităţii contractului individual de muncă în partea stabilirii salariului, recunoaşterea nulităţii Convenţiei-cadru de calificare profesională, încasarea salariului, a diurnei necompensate pentru deplasare, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, a prejudiciului mora şi a dobânzii de întârziere aferentă drepturilor salariale neachitate şi acţiunea reconvenţională a Întreprinderii cu Capital Străin ,,Electro Nova” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Ianuşev cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Tatiana Vieru Tamara Chișca-Doneva 14