3ra-1429/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – D. Talai dosarul nr. 3ra-1429/13 ÎNCHEIERE 29 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valentina Oztemur, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Oztemur împotriva Primăriei mun. Comrat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Comrat din 16 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, constată: La 18 octombrie 2012 Oztemur Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Comrat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Primăriei mun. Comrat, fostul Comitet Executiv al Consiliului Orăşenesc Comrat nr. 19.1/6 din 16 decembrie 1992 a fost reînregistrat dreptul de proprietate personală a bunurilor imobile situate în mun. Comrat, str. Lenin 128 după Gaidarji (Gaidaşenco) Ana. Apreciază decizia dată drept ilegală, or bunurile date nu au aparţinut Anei Gaidarji, ci părinţilor săi Manaf Piotr şi Manaf Elena, iar în urma decesului mamei sale, succesorul care a acceptat succesiunea a fost Manaf Piotr, fapt ce se confirmă prin datele de evidenţă gospodărească şi prin extrasul din Registrul de Evidenţă a Gospodăriilor.

Susţine că Gaidarji Ana, la înregistrarea dreptului de proprietate a încălcat normele legislative, or dobândirea dreptului de proprietate urma a fi obţinută prin confirmarea succesiunii, exprimată prin eliberarea certificatului de moştenitor. Menţionează că despre existenţa deciziei contestate a aflat abia la 12 septembrie 2012. Indică că în vederea respectării căii prealabile a adresat pârâtului la 28 septembrie 2012 cerere prealabilă, care prin răspunsul din 11 octombrie 2012 a fost respinsă. 1 Cere anularea deciziei Primăriei mun. Comrat, fostul Comitet Executiv al Consiliului Orăşenesc Comrat nr. 19.1/6 din 16 decembrie 1992. Prin hotărârea Curţii de Apel Comrat din 16 ianuarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

La 05 iulie 2013 Oztemur Valentina a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului indică că copia hotărârii primei instanţe a primit-o la 31 mai 2013. Apreciază drept ilegală hotărârea primei instanţe, prin care i-a fost respinsă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 17 alin. (1) lit.a) a Legii contenciosului administrativ, potrivit căruia cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Menţionează că a depus cerere prealabilă la 28 septembrie 2012, care a fost examinată prin scrisoarea din 11 octombrie 2012, iar cererea sa de chemare în judecată a fost depusă la 18 octombrie 2012, în interiorul termenului de 30 zile oferit de legiuitor. De altfel, invocă recurenta că cererea prealabilă la fel a fost depusă în interiorul termenului de prescripţie, în corespundere cu art. 14 a Legii contenciosului administrativ, dânsa aflând despre existenţa actului contestat la 12 septembrie 2012, când a primit informaţie de la Arhiva de Stat.

Invocă că pârâtul nu a demonstrat prin probe concludente, ci doar prin declaraţii, faptul că dânsa cunoştea despre existenţa actului administrativ contestat anterior datei de 12 septembrie 2012, iar concluziile instanţei de fond cu privire la omiterea termenului de prescripţie nu pot fi reţinute, ele neavând suport probatoriu. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oztemur Valentina reprezentată de Jecov Nocolai este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oztemur Valentina reprezentată de Jecov Nocolai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Oztemur Valentina reprezentată de Jecov Nocolai, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oztemur Valentina reprezentată de Jecov Nocolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Valentinei Oztimur se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 3