2rac-395/13 — Încasarea sumei, declararea nulităţii actului de verificare a decontărilor reciproce

prima instanţă – V. Varaniţă dosarul nr. 2rac-395/13 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Automobilistul” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Auto-Prezent” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Automobilistul” şi Societăţii pe Acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Automobilistul” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Auto-Prezent” cu privire la declararea nulităţii actului de verificare a decontărilor reciproce împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, prin care apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Automobilistul” a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 ianuarie 2013, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă constată: La 21 februarie 2011, SRL „Auto-Prezent” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Automobilistul” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 19 din 07 februarie 2008, facturii fiscale nr. XX4106849 din 19 februarie 2008, SA „Automobilistul” a procurat de la SRL „Auto-Prezent” un automobil de marcă MAZ- 555102-223P3 la preţul de 450000 lei, achitând pe parcurs la 19 februarie 2008, 01 aprilie 2008, 05 august 2009 şi 29 noiembrie 2010 suma de 423623,15 lei, rămânând neachitată suma de 26376,85 lei.

Menţionează că conform pct. 4.2 al contractului nominalizat costul mărfii de 100 % urma să fie achitat în termen de 3 zile calendaristice din momentul semnării contractului – 10 februarie 2008, însă potrivit solicitării verbale a pârâtei marfa a fost realizată fără plata preventivă de 100 % . Susţine că la data înaintării acţiunii datoria restantă constituie suma de 26376,85 lei Conform pct. 8.1 şi pct. 8.2 al contractului cumpărătorul, în caz de încălcare a termenului de plată s-a obligat să achite vânzătorului o penalitate în mărime de 0,1 % din suma datoare pentru fiecare zi de întârziere. Afirmă că la 25 iunie 2009 şi 22 octombrie 2010, SA „Automobilistul” i-au fost prezentate propuneri de soluţionare a litigiului în mod amiabil de achitare a datorie în termen de 5 zile, care a rămas fără răspuns, achitând la 05 august 2009 suma de 10855 lei şi la 29 noiembrie 2010 suma de 10000 lei.

Solicită încasarea de la SA „Automobilistul” în beneficiul SRL „Auto-Prezent” a datoriei în sumă de 26376,85 lei şi taxei de stat în sumă de 791,30 lei. Ulterior, la 19 iulie 2011 SA „Automobilistul” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Auto-Prezent”, solicitând declararea nulităţii actului de verificare a decontărilor reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2009-31 iulie 2009. În motivarea acţiunii reconvenţionale, SA „Automobilistul” a invocat că după primirea mărfii de la SRL „Auto-Prezent”, SA „Automobilistul”, SA „Monolit” şi SRL „Auto-Prezent” au fost încheiate două contracte de preluare a datoriei, conform cărora datoria SA „Automobilistul” faţă de SRL „Auto-Prezent” a fost preluată de către SA „Monolit”, respectiv SA „Automobilistul” ca urmare a prevederilor contractuale a fost limitat în drepturile sale.

Astfel, conform contractelor menţionate, începând cu 01 noiembrie 2008, SA „Automobilistul” nu are careva datorii faţă de SRL „Auto-Prezent”. Afirmă că actul de verificare contestat nu a fost semnat de contabilul-şef al SA „Automobilistul”, dar de către directorul acestuia, D. Rotam, care recent a fost numit în funcţie şi nu avea împuterniciri de a semna în numele contabilului, din care motive, consideră că actul de verificare a fost semnat fără scopul de a produce efecte juridice. Susţine că actul de verificare a decontărilor din 2009 a fost întocmit de către părţi fără intenţia de a produce careva efecte juridice, ce se confirmă prin acţiunile părţilor. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 05 august 2008 a fost atras în proces în calitate de pârât SA „Monolit”.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă, încasat de la SA „Automobilistul” în beneficiul SRL „Auto- Prezent” suma de 26376,85 lei şi suma de 791,30 lei – taxa de stat, în total suma de 27168,15 lei, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2012 a fost admis apelul declarat de către apelanta SA „Automobilistul”, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Orhei, la sediul pârâtului SA „Automobilistul”. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 ianuarie 2013 a fost admisă acţiunea iniţială, încasat de la SA „Automobilistul” în beneficiul SRL „Auto-Prezent” datoria aferentă contractului de vânzare-cumpărare din 07 februarie 2008 în sumă de 26376,85 lei şi taxa de stat achitată de reclamant în sumă de 791,30 lei, iar în total suma de 27168,15 lei, şi a fost respinsă acţiunea reconvenţională.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013 apelul declarat de către SA „Automobilistul” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 31 mai 2013 SA „Automobilistul” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acţiunea iniţială, încasat de la SA „Monolit” în beneficiul SRL „Auto-Prezent” suma de 26376,85 lei cu titlu de datorie şi toate cheltuielile de judecată. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi normele de drept procesual, a admis încălcări care au dus la examinarea greşită a cauzei şi că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele, care a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

La fel, susţine că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează că Curtea de Apel a constatat că SA „Automobilistul” nu a transmis SA „Monolit” documentele şi informaţia despre datorie, ceea ce ar permite a considera că contractul este nul. Pe când conform pct. 3 al contractului părţile au prevăzut transmiterea tuturor documentelor cu privire la datorii, iar conform pct. 5 al contractului părţile au stabilit că în caz dacă pct. 3 nu se respectă, atunci partea, dreptul căreia se încalcă are dreptul să înainteze pretenţie şi să solicite sancţiuni în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Indică că SA „Monolit” după semnarea contractului pentru perioada 2008-2013 nu a înaintat careva pretenţii către SA „Automobilistul”, mai mult ca atât la 05 august 2009 SA „Monolit” şi SRL „Auto-Prezent” au efectuat transferul bănesc corespunzător condiţiilor contractului de preluare a datoriei din 01 noiembrie 2008. Cu referire la art. 642 şi art. 667 Cod civil, consideră că obligaţiile SA „Automobilistul au fost stinse prin novaţie. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Automobilistul” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Automobilistul”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Automobilistul” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii pe Acţiuni „Automobilistul” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru