2ra-2420/13 — Anularea parţială a ordinului de sancţionare şi încasarea indemnizaţiei

prima instanţă – V. Negru dosarul nr. 2ra-2420/13 instanţa de apel – N. Cernat, V. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ala Ştirbate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alei Ştirbate împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea parţială a ordinului de sancţionare şi încasarea indemnizaţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 octombrie 2012 şi emisă o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 07 februarie 2012, Ala Ştirbate a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la anularea parţială a ordinului de sancţionare şi încasarea indemnizaţiei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că activează în calitate de şef al Secţiei evidenţă şi documentare a populaţiei Orhei, subdiviziune a ÎS „CRIS „Registru” din august 2010. Menţionează că prin ordinul nr. 163c din 09 noiembrie 2011 al Directorului General a ÎS „CRIS „Registru” i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „avertisment”, pentru încălcarea regulilor de documentare a minorilor Alexandru Bălan, Alexandru Bacescu, Ion Bobeica, Valeria Cojuşnean, Serghei Cojocari şi a Alei Andriţcaia, cu încălcarea prevederilor pct. 7.1 alin. (1) al Regulamentului Secţiei evidenţă şi documentare a populaţiei Orhei, pct. 2.2 lit. a) al Regulamentului intern al ÎS „CRIS „Registru”, aprobat prin ordinul nr. 272 din 05 august 2010, pentru atitudine iresponsabilă faţă de exercitarea obligaţiunilor de serviciu, controlul insuficient asupra angajaţilor din subordine, organizare slabă a activităţii subdiviziunii.

Afirmă că concomitent, ei nu i-a fost calculată şi achitată indemnizaţia unică la sfârşitul anului 2011, care a fost achitată tuturor colaboratorilor nesancţionaţi cu menţiunea „pentru alte realizări”. Consideră că acţiunile angajatorului şi ordinul de sancţionare nominalizat sunt neîntemeiate şi ilegale. Solicită anularea pct. 3 al ordinului nr. 163c din 09 noiembrie 2011 al Directorului General a ÎS „CRIS „Registru”, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „avertisment” şi obligarea pârâtului să-i achite indemnizaţia în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă, anulat pct. 3 al ordinului nr. 163c din 09 noiembrie 2011 privind aplicarea sancţiunii disciplinare „avertisment” Alei Ştirbate, obligat de ÎS „CRIS „Registru” să achite Alei Ştirbate suma de 5000 lei şi încasat de la Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎS „CRIS „Registru”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă, prin care a fost respinsă acţiunea. La 21 mai 2013, Ala Ştirbate a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar prin casarea acesteia, instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, în consecinţă, concluziile instanţei expuse în decizie fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel în temeiul art. 432 alin. (2) lit. c) CPC, din motiv că instanţa de apel a aplicat eronat legea materială, pe când prima instanţă a stabilit corect circumstanţele cauzei. Menţionează că prin acelaşi ordin de sancţionare a fost sancţionat şi inspectorul Carolina Leonti, care, de asemenea contestând ordinul, Curtea de Apel Chişinău a recunoscut drept ilegală sancţiunea disciplinară şi a dispus încasarea indemnizaţiei în mărime de 5000 lei, astfel consideră că la emiterea deciziei contestate instanţa de apel a emis o hotărâre contradictorie cu o decizie emisă anterior pe o cauză similară. Susţine că a luat cunoştinţă de decizia Curţii de Apel la 25 martie 2013, ce se confirmă prin plicul cu ştampila „Poşta Moldovei, Orhei”.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ala Ştirbate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ala Ştirbate, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ala Ştirbate ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Alei Ştirbate se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru