2ra-2149/13 — Încasarea despăgubirilor

Judecătoria Grigoriopol Dosarul nr. 2ra-2149/13 Judecător: N.Costin Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Popova, S.Caitaz, A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a CA „Garanţie” SA către ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Machidon Mihail, privind încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 16 martie 2009, CA „Garanţie” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Machidon Mihail cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în temeiul preluării de către asigurator a dreptului asiguratului şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 05.09.2008, a avut loc accidentul rutier între automobilul de model VW Golf n/î CUF 279, aflat în posesiunea ÎCS „RED Union Fenosa” SA, care deţinea poliţa de asigurare facultativă CASCO nr. 043/03/2008 eliberată de CA „Garanţie” SA şi autovehiculul Lifan LF 6592 cu n/î CMV 793, condus de Machidon Mihail, care deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto eliberată de CA „Transelit” SRL cu nr.1417003. În rezultatul producerii accidentului rutier, autovehiculul VW Golf a fost deteriorat considerabil, iar pentru remedierea defecţiunilor CA „Garanţie” SA a achitat despăgubirea de asigurare în cuantum de 67 766,00 lei.

Vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Machidon Mihail, conducătorul automobilului de model Lifan LF 6592 cu n/î CMV 793, care la momentul producerii accidentului rutier deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto eliberată de CA „Transelit” SRL. Reclamantul, în temeiul art. 1329 CC, consideră că deţine un drept de creanţă faţă de CA „Transelit” SRL în limitele sumei achitate cu titlu de despăgubire de asigurare în mărime de 67 766,00 lei. Totodată, susţine că reclamaţia adresată CA „Transelit” SRL cu propunerea de achitare benevolă a sumei despăgubirii de asigurare a fost lăsată fără soluţionare. Cere reclamantul încasarea din contul CA „Transelit” SRL, în contul CA „Garanţie” SA suma de 67 766,00 lei cu titlu de despăgubire de asigurare în temeiul preluării de către asigurător a dreptului asiguratului, taxa de stat în mărime de 1 969,49 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 8 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol mun. Chişinău din 15.03.2010, acţiunea a fost admisă, s-a dispus încasarea de la CA „Transelit” SRL în beneficiul 1 CA „Garanţie” SA a sumei de 67 776 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, 1969,40 lei taxa de stat şi 120 lei cheltuieli pentru citarea publică, în total 69 865,40 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10.02.2011, apelul declarat de CA „Transelit” SRL a fost admis parţial, modificată hotărîrea primei instanţe prin micşorarea despăgubirii de asigurare de la 67 776 lei pînă la 65 646,60 lei şi suma totală de la 69 865,40 lei pînă la 67 736 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.03.2012, recursul declarat de CA „Transelit” SRL a fost admis, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 10.02.2011 şi restituită pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

Rejudecînd cauza, la 11 aprilie 2013, Curtea de Apel Chişinău a emis decizia prin care a admis parţial apelul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA şi a modificat hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 15.03.2010 în partea cuantumului despăgubirii de asigurare, micşorîndu-l de la 67 776 lei pînă la 65 646,60 lei şi suma totală de la 69 865,40 lei pînă la 67 736 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1315, 1329 CC, art. 22 al Legii nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, menţionînd că din despăgubirea de asigurare achitată urmează a fi acăzută uzura.

Referitor la raportul de expertiză nr. 282 din 20.02.2013, instanţa de apel a conchis că nu poate servi temei de modificare a despăgubirii, deoarece nu a fost posibil de stabilit mărimea prejudiciului în raport cu procesele-verbale de constatare a pagubei. Invocînd ilegalitatea hotărîrilor judecătoreşti, la 30.04.2013, ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri, prin care despăgubirea de asigurare să fie încasată în sumă de 31 496 lei. În motivarea recursului recurentul a indicat argumente privind determinarea cuantumului despăgubirii de asigurare, invocînd necesitatea verificării preţurilor exagerate din facturile prezentate.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, cuantumul despăgubirii de asigurare a fost apreciat greşit. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. 2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a CA „Garanţie” SA către ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Machidon Mihail, privind încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 3