2ra-2293/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă – S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-2293/13 instanţa de apel – N.Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 15 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Duca şi Olga Duca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/336 împotriva lui I on Duca şi Olga Duca, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni ,,Termocom”, în procedura planului, cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ion Duca şi Olga Duca şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 05 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 31 mai 2012, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/336 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Duca Ion şi Duca Olga, intervenient accesoriu SA ,,Termocom” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din cauza neachitării bonurilor de plată pentru serviciile comunale prestate, la data de 05 septembrie 2012, pârâţii au acumulat o datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în procedura planului, în sumă de 12901,78 lei, iar pentru alte servicii comunale suma de 6395,29 lei, în total 19297,07 lei.

Susţine reclamantul că, toate încercările de soluţionare extrajudiciară a litigiului nu au dat rezultate, pârâţii neglijând în mod deliberat faptul achitării benevole a datoriei, motiv pentru care le-a înaintat, prin scrisoare recomandată, reclamaţia nr. 67 din 05 aprilie 2012, solicitând achitarea datoriei, însă demersul a rămas fără satisfacere, deşi a fost recepţionat de către aceştia la 12 aprilie 2012, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepţie. 1 Solicită încasarea din contul pârâţilor, în mod solidar, a datoriei în sumă de 19297,07 lei şi a taxei de stat în sumă de 578, 91 lei.

La data de 05 septembrie 2012, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/336 a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a invocat că Duca Ion şi Duca Olga au achitat parţial datoriile pentru serviciile locativ comunale, motiv pentru care solicită prin prezenta acţiune încasarea din contul pârâţilor a datoriei pentru serviciile comunale în mărime de 11000 lei pentru serviciile prestate de SA ,,Termocom” şi a datoriei pentru serviciile comunale în mărime de 6604,56 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 578,91 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 septembrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul Olgăi Duca şi Ion Duca, în mod solidar, în beneficiul Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/336 suma de 18183,47 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, a fost respins apelul declarat de către Duca Ion şi Duca Olga şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 mai 2013, Duca Ion şi Duca Olga au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate.

Menţionează că în mod eronat instanţa de apel şi-a argumentat poziţia pe faptul că dânşii având la bază contractul nr. 5609 din 01 aprilie 2008, pe perioada 01 ianuarie 2010-31august 2012 au acumulat o datorie de 11000 lei pentru energie termică şi 6604,56 lei pentru alte servicii comunale, indicînd că în temeiul pct. 10 a Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiilor deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 ianuarie 2002, aceste datorii urmează a fi încasate. Afirmă că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel şi a argumentat soluţia doar pe afirmaţiile intimatului, reproducând în decizie referinţa, pe care a prezentat-o SA ,,Termocom”.

Afirmă că datoriile pretinse prin acţiunea în cauză, se referă la perioada începând cu anul 2005, pentru care potrivit art. 267, 271 Cod civil, a expirat termenul de prescripţie şi pe cale de consecinţă urmează a fi respinse. Consideră că în calitate de reclamant pe marginea litigiului în cauză nu poate figura Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/336, ci SA ,,Termocom”, or plăţile pentru achitarea facturilor se achită în contul ultimei, raportul litigios fiind iscat între dânşii şi SA ,,Termocom” şi nu între dânşii şi intimat. Susţine că instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor anexate la materialele cauzei, menţionând că dânşii locuiesc în apartamentul nr. 37 str. I. Creangă 1 începând cu 21 martie 2007, însă a dispus încasarea datoriilor formate anterior acestei date.

2 Insistă că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că cauza a fost examinată în prima instanţă în absenţa lor, prin ce i sa încălcat principiul disponibilităţii, deşi dânţii au lipsit din cauza problemelor de sănătate. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Duca Ion şi Duca Olga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cadrul dezbaterilor judiciare. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Duca Ion şi Duca Olga asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Duca Ion şi Duca Olga ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Duca Ion şi Duca Olga se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 4