3ra-1283/13 — Obligarea emiterii actului administrativ

prima instanţă – M. Ciugureanu dosarul nr. 3ra-1283/13 ÎNCHEIERE 08 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Patronale a Operatorilor de Transport Auto şi Asociaţiei Patronale Uniunea Transporturilor şi Drumurilor împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 30 mai 2012, Asociaţia Patronală a Operatorilor de Transport Auto şi Asociaţia Patronală Uniunea Transporturilor şi Drumurilor a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 20 martie 2012, Asociaţia Patronală a Operatorilor de Transport Auto a depus în cancelaria Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM cererea cu privire la ajustarea de urgenta a tarifelor in transportul auto de calatori si bagaje. Susţine că anterior Asociaţia Patronală a Operatorilor de Transport Auto si Uniunea Transportatorilor si Drumarilor au adresat cereri similare in adresa Ministerului, însă care nu au fost satisfăcute. Menţionează că atîn cadrul întrevederilor avute loc intre reprezentanţii ambelor asociaţii cu conducerea Ministerului cît şi prin schimbul de scrisori, problema tarifului în transportul de calatori şi bagaje este abordat formal de către Ministerul Transporturilor, care nu ţine cont de drepturile legitime ale agenţilor transportatori.

Afirmă că neajustarea tarifului in transportul auto de calatori reprezintă o încălcare directa a prevederilor legislaţiei in vigoare si o neexecutare sistematica a obligaţiunilor Ministerului de ramură. Invocă că potrivit prevederilor p.37 al Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1167 din 29 octombrie 2007, cu privire la aprobarea Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto, tarifele se stabilesc la nivel mediu pentru întreaga perioadă tarifară „t”.

Modificarea tarifelor se va efectua anual, după prezentarea raportului financiar pe anul precedent şi a raportului statistic trimestrial 5-tp „Transport pasageri”, ce prevede veniturile şi cheltuielile întreprinderilor de la transportarea auto de pasageri care urmează a fi incluse la calcularea tarifului. Susţine că din sensul acestei norme juridice reiese exhaustiv că tariful pentru transportul de pasageri se stabileşte cel puţin o data in an (calendaristic). Iar conform prevederilor p. 38 al aceluiaşi act normativ, revizuirea tarifelor pe parcursul perioadei tarifare va putea fi efectuată în cazul în care, sub influenţa unor factori obiectivi, cum ar fi: oscilarea preţurilor la combustibil şi lubrifianţi, materiale şi piese de schimb, alţi factori, valoarea însumată a parametrilor de precizare vor coborî pînă la 0,5 din rentabilitatea stabilită pentru perioada tarifară.

Insistă că începînd cu vara anului 2009 şi pînă în prezent, preţurile la combustibil, uleiuri, anvelope, piese de schimb sînt în creştere continuă. Aceste creşteri trebuiau urmate, conform prevederilor p. 38, de ajustări noi a tarifului. Conform p. 39 al aceluiaşi act normativ, tarifele pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto, calculate conform prezentei Metodologii, vor fi aprobate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Consideră că, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM sistematic nu şi-a executat obligaţiunea de a calcula şi ajusta anual tariful la transportul de calatori, precum şi nu a ţinut cont de fluctuaţiile preturilor la cheltuielile şi consumurilor suportate de către transportatori.

Astfel, invocă că Ministerul Transporturilor nu asigură transportatorilor acoperirea cheltuielilor şi dreptul la o rentabilitate rezonabila, precum şi posibilitatea renovării parcului de unităţi de transport. In acest fel, consideră că sînt neglijate prevederile p.3 ale metodologiei care stabileşte principiile, care trebuiau să fie aplicate in procesul de stabilire a tarifului la transportul de pasageri.

Or, conform acestei norme juridice, mecanismul aplicat la calcularea şi reglementarea tarifelor se bazează pe următoarele principii: stabilirea tarifului plafonat pentru rutele regulate (suburbane, interurbane şi internaţionale); stabilirea de către organul central de specialitate a unei rate rezonabile de profit, în limitele consumurilor şi cheltuielilor efectiv suportate permise spre includere în tarif, care ar oferi agenţilor economici transportatori posibilitatea modernizării parcului de transport antrenat la transporturile regulate de călători; acoperirea consumurilor şi cheltuielilor necesare pentru întreţinerea unităţilor de transport în conformitate cu cerinţele tehnice ale uzinelor producătoare şi standardele naţionale de contabilitate; deservirea călătorilor cu unităţi de transport ce corespund cerinţelor tehnice, ecologice şi standardelor de confort stabilite de legislaţia în vigoare; respectarea intereselor şi drepturilor legitime ale transportatorilor şi călătorilor în condiţii de concurentă loială.

Mai indică că în cererea din 20 martie 2012 au fost prezentaţi indicii principali care stau la baza calculării tarifului şi care constituie 93 bani pentru un pasager kilometru. Ambele asociaţii patronale conform prevederilor statutare are obligaţiunea de a promova şi apăra interesele comune economice si juridice ale membrilor săi, deaceia recurg la toate metodele legale pentru obligarea Ministerului de a ajusta tariful pentru transportul auto de pasageri, inclusiv prin instanţele de judecata. Solicită, obligarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM să emită actul administrativ în formă de ordin prin care tariful pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto se stabileşte în mărime de 93 bani pentru un pasager/kilometru.

În cadrul dezbaterilor judiciare, reclamanţii şi-au modificat cerinţele acţiunii, solicitînd aprobarea tarifului de 0,58 lei pentru un pasager/kilometru. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă şi obligat Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM să emită actul administrativ în formă de ordin, prin care tariful pentru serviciile de transportare a călătorilor şi bagajelor cu transportul auto pe rutele suburbane şi interurbane se stabileşte în mărime de 0,58 lei pentru un pasager/kilometru. La 25 aprilie 2013, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii drumurilor al RM, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că potrivit art. 36 alin.(2) al Codului transporturilor auto, aprobat prin Legea organică nr.116-XIV din 29 iulie 1998, tarifele pentru transporturile de călători şi bagaje în traficul urban se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale, iar în traficul suburban, interurban şi internaţional - de organul de specialitate al autorităţii publice centrale. Menţionează că în temeiul Hotărîrii Guvernului nr.1167 din 29 octombrie 2007 cu privire la aprobarea Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto, tarifele se determină luîndu-se în calcul analiza detaliată a consumurilor şi cheltuielilor suportate de agenţii economici transportatori în perioada precedentă de activitate şi modificările componentelor ce influenţează formarea tarifelor.

Tarifele includ cheltuielile şi consumurile indispensabile la prestarea serviciilor de transport auto pe rutele regulate respective, precum şi rentabilitatea cheltuielilor, care se stabileşte prin ordinul conducătorului organului central de specialitate. Afirmă că pentru a calcula tarifele în conformitate cu prevederile Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor şi bagajelor cu transportul auto, este necesar de a dispune de date veridice ale agenţilor transportatori, însă de astfel de date nimeni nu dispune. Consideră că instanţa la adoptarea hotărîrii contestate eronat a interpretat prevederile pct.37 al Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1167 din 29 octombrie 2007, care indică că tarifele se stabilesc la nivel mediu pentru întreaga perioadă tarifară „t”.

Modificarea tarifelor se va efectua anual, după prezentarea raportului financiar pe anul precedent şi a raportului statistic trimestrial 5-tp „Transport pasageri”, ce prevede veniturile şi cheltuielile de la transportarea auto de pasageri care urmează a fi incluse la calcularea tarifului, reţinîndind că potrivit prevederilor acestei norme juridice, tariful pentru transportul de pasageri se stabileşte cel puţin o dată în an, pe cînd ultimul act administrativ prin care au fost executate prevederile art.36 al Codului Transporturilor Auto şi prevederile pct.37, 38 şi 39 al Metodologiei a fost ordinul Agenţiei Transporturi nr.l7 din 11 februarie 2009 cu privire la ajustarea tarifelor în transportul de călători pe rute regulate, deoarece tariful actual a fost modificat în ianuarie 2009, ţinând cont de calculele anterioare, care au fost efectuate fără a avea date concrete ale agenţilor transportatori.

Insistă că informaţia prezentată de Biroul Naţional de Statistică nu poate sta la baza acestor calcule, deoarece nu conţine unele date importante care ar permite calcularea corectă a tarifului respectiv. Menţionează că, la elaborarea Metodologiei în cauză au fost implicaţi specialişti din diverse instituţii din ţară, în scopul facilitării calculării reale a tarifului, fiind creat un tabel care cuprinde toate consumurile şi cheltuielile efective suportate de întreprinderile de transport. Acest tabel este foarte accesibil pentru utilizare, flexibilitatea constând doar în schimbarea datelor de intrare pentru obţinerea calculelor dorite. Dar deoarece nu toate datele corespund realităţii, poate rezulta un tarif exagerat, ori sub nivelul minim actual (0,38 lei.

pas/km), iar principalele divergenţe ce ţin de formarea, mărimea tarifului constau în faptul că majoritatea transportatorilor nu dispun de mijloace de transport proprii, multe fiind arendate, iar în calculul tarifului cheltuielile încep de la costul mijlocului de transport. De acest cost depinde în continuare suma mijloacelor pentru întreţinere, uzura, cheltuielile pentru deservirea tehnică ş.a. Coeficientul de umplere şi distanţa medie de transportare a unui călător, de asemenea sunt subiecte ce provoacă discuţii aprinse între transportatori şi Minister, deoarece la acest capitol nu pot miza doar pe informaţia primită de la gări, dat fiind faptul că cunosc unele subtilităţi ce pun la îndoială eliberarea biletelor atât în gări cât şi pe traseu.

Mai mult, invocă că, lipseşte informaţia cu privire la realizarea biletelor de către agenţii transportatori din punctele de pornire, care de facto nici nu se îndeplineşte, după cum arată controalele efectuate de Grupul de lucru interministerial creat în aceste scopuri. Consideră dubioase şi datele privind preţurile de procurare a combustibilului, pieselor de schimb, precum şi salariul foarte mic care se reflectă în evidenţa contabilă a întreprinderilor din transport.

Afirmă că instanţa nu a binevoit să ţină cont de poziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, şi anume că, în anul 2009 cînd s-a aprobat actualul tarif pentru transporturile de călători şi bagaje a fost stabilit exagerat de mare, iar actualmente în urma fluctuaţiilor preţurilor la consumuri şi cheltuieli, mărimea tarifului deja corespunde Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul auto, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1167 din 29 octombrie 2007. De asemenea, consideră că instanţa eronat a apreciat concluzia Raportului de expertiză nr. 1770 din 14 august 2012 prin care s-a stabilit că, tariful în prezent este 0,58 lei/km, în raport cu poziţia organului central de specialitate care consideră tariful actual destul de real.

Susţine că nu este clar de unde Centrul Naţional de Expertize Judiciare a găsit aceste cifre şi să calculeze tariful la un pasager-kilometru 0,58 lei/km, dat fiind faptul că până la momentul actual, nici un agent transportator şi nici una din asociaţiile respective nu au prezentat în adresa Ministerului documente financiare care ar demonstra cheltuielile la care fac trimitere agenţii economici respectivi. Acest fapt invocă direct asupra lipsei unei evidenţe contabile explicite şi lipsa transparenţei în activitatea financiară a ultimilor. La fel, indică că tariful pentru transporturile de călători auto pe rute regulate influenţează în mod direct gradul de mobilitate a călătorilor, iar majorarea acestuia poate afecta activitatea cotidiană a populaţiei, din care considerente Ministerul consideră că actualmente majorarea tarifelor este inoportună.

Prin referinţa depusă la recursul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Asociaţia Patronală a Operatorilor de Transport Auto şi Asociaţia Patronală Uniunea Transporturilor şi Drumurilor au invocat asupra omiterii termenului pentru declararea recursului, susţinînd că hotărîrea motivată a primei instanţe a fost primită de reprezentantul Asociaţia Patronală a Operatorilor de Transport Auto la data de 26 decembrie 2012, la aceiaşi dată reprezentantul Asociaţiei Patronale a Operatorilor de Transport Auto un exemplar al hotărîrii a depus în cancelaria Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu nr. de intrare 8682, fapt confirmat prin ştampila aplicată pe exemplarul hotărîrii judiciare şi scrisorii de însoţire.

Insistă că data la care recurentul a făcut cunoştinţă cu conţinutul hotărîrii este data de 26 decembrie 2012. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

La caz, din procesul-verbal al şedinţei primei instanţe din 18 decembrie 2012 (f. d. 113-114), rezultă că reprezentantul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a participat atît la judecarea cauzei în fond, şedinţă, la care s-a dispus finalizarea examinării pricinii, fiind ascultate şi susţinerile orale, cît şi la pronunţarea hotărârii din 24 decembrie 2012. (f. d. 103). Tot materialul probator denotă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, a fost expediată în adresa Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor RM la 26 decembrie 2012, ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 123) şi parvenită la adresa ultimului la aceiaşi dată sub numărul de intrare 8682, fapt confirmat prin ştampila Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, aplicată pe copia scrisorii de însoţire (f.d.

123). Ulterior, la data de 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM copia hotărîrii din 24 decembrie 2012, pentru executare (f.d. 124), care a fost recepţionată de recurent la aceiaşi dată, cu numărul de intrare 670. Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM doar la 25 aprilie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC. Drept urmare, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimaţilor la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ dispune: Recursul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva