2ri-23/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă Gr. Druguş dosarul nr.2ri-23/13 DECIZIE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Ion Vîlcov, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Petru Pogurschi, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe acţiuni „Fabrica de conserve Olăneşti” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 21 ianuarie 2013, prin care a fost intentat procesul faţă de Societatea pe acţiuni „Fabrica de Conserve Olăneşti”, c o n s t a t ă: La 19 noiembrie 2012, Societatea pe acţiuni „Fabrica de Conserve Olăneşti” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

În motivarea cererii introductive debitorul SA „Fabrica de conserve Olăneşti” a indicat că întreprinderea şi-a încetat activitatea în legătură cu situaţia sezonieră şi cea economică, în care s-a pomenit şi în special explicată prin faptul că aceasta are datorii enorme diferitor contragenţi, o parte din care au ajuns la scadenţă şi nu au fost stinse. Respectiv, creditorii întreprinderii au început urmărirea forţată a bunurilor întreprinderii. La moment întreprinderea practic nu-şi mai poate achita datoriile curente, cît şi cele pe termen lung, deoarece nu are mijloace financiare şi bunuri suficiente din care s-ar putea de achitat datoriile. Cu toate că din raportul financiar se evidenţiază faptul că întreprinderea dispune de active, dar în coraport cu pasivul şi cu valoarea reală a activelor şi nu cea de bilanţ, aceasta este în imposibilitate de a stinge creanţele creditoriale care sunt în mărime de peste 14 milioane lei.

Ţinând cont de faptul că întreprinderea nu mai desfăşoară activitate comercială la moment şi nu generează venituri şi din imposibilitatea atingerii scopurilor pentru care a fost fondată şi, anume, de a aduce profit în urma activităţii sale, ba mai mult, nu îşi poate onora obligaţiile pe termen scurt şi lung faţă de creditori, neavînd mijloace suficiente în conturile bancare din care ar putea achita datoriile scadente şi în situaţia creată debitorul este obligat să depună cererea introductivă. Prin urmare, cere SA „Fabrica de Conserve Olăneşti” intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 212 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SA „Fabrica de Conserve 2 Olăneşti” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, au fost aplicate măsuri de asigurare, inclusiv a fost desemnat administratorul provizoriu şi a fost înlăturat debitorul de la gestionarea patrimoniului. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 22 decembrie 2012 a fost admis demersul administratorului provizoriu şi a fost permisă valorificarea producţiei cu termen de valabilitate care expiră la preţul ofertelor agenţilor economici, dar nu mai mic de 50% din costul de bilanţ al acesteia. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 21 ianuarie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Fabrica de conserve Olăneşti”.

A fost numit în calitatea de administrator al procesului de insolvabilitate al SA „Fabrica de Conserve Olăneşti” ÎI „Gherman Andrei” în persoana d-lui Andrei Gherman. Din momentul desemnării sale în această calitate toate atribuţiile de administrare şi dispoziţiile asupra bunurilor debitorului trec la administrator. Măsurile aplicate prin încheierea Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 2012 au fost menţine fără modificări. A fost convocată prima şedinţă de raportare şi validare a creanţelor pentru 11 martie 2013, ora 11.00, în incinta Curţii de Apel Bender. Creditorii vor depune creanţele până la şedinţa de validare şi cu precizare dacă au un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept.

A fost obligat administratorul de a notifica toate organele de resort despre intentarea procesului de insolvabilitate şi de a publica în Monitorul Oficial al RM dispozitivul hotărârii. La 26 februarie 2013, Petru Pogurschi a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi dispunerea încetării procesului. În motivarea recursului, Petru Pogurschi a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece prima instanţă nu a constatat şi nu a elucidat circumstanţele pertinente ale cauzei, precum şi a interpretat eronat legea.

Consideră că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că reprezentantul debitorului poate fi organul executiv, însă conform încheierii Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 2012 cererea introductivă a fost depusă de către Sergiu Cuclenco, care nu este organul executiv al SA „Fabrica de conserve Olăneşti”, astfel, cererea a fost depusă de o persoană neîmputernicită, contrar art. 25 al Legii insolvabilităţii, în acest sens, instanţa de judecată urma să restituie cererea introductivă. ÎI „Gherman Andrei” prin referinţa depusă la 03 mai 2013 a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 02 mai 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

La 30 iulie 2013, reprezentantul Consiliului SA „Fabrica de conserve din Olăneşti”, Nicolae Adăscăliţei a depus o cerere, prin care a solicitat retragerea recursului declarat de către Petru Pogurschi. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea menţionată, deoarece doar persoana, care a declarat recurs, adică recurentul are dreptul să-şi retragă recursul. 3 În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate de către Petru Pogurschi în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de către ÎI „Gherman Andrei”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. După cum rezultă din actele cauzei prin încheierea Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SA „Fabrica de conserve Olăneşti” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, cu aplicarea măsurilor de asigurare conform Legii insolvabilităţii. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 21ianuarie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Fabrica de conserve Olăneşti” şi a fost numit în calitate de administrator al procesul de insolvabilitate al SA „Fabrica de conserve Olăneşti” ÎI „Gherman Andrei” în persoana dlui Andrei Gherman.

Conform art. 22 din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei de intentare. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debitorului, în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limita patrimoniului ei. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă este posibil aşa ceva conform circumstanţelor.

Astfel, insolvabilitatea ca stare de fapt a debitorului în sensul Legii menţionate presupune existenţa unui temei general, adică o incapacitate de plată, care reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare pentru plata obligaţiilor ajunse la scadenţă, care nu presupune în mod obligatoriu ca activul patrimonial să fie inferior pasivului (insolvenţa). Temeiul general determină existenţa creanţei ajunse la scadenţă, care trebuie să fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu; lichidă – avînd un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare creditorul poate s-o pretindă imediat. La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă şi/sau existenţa temeiului special, adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al patrimoniului prin existenţa unui pasiv patrimonial care depăşeşte activul, adică să fie arătata un excedent al pasivelor faţă de active.

Conform art. 24 din Legea menţionată, dreptul de a depune cerere introductivă îl au debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în prezenta lege. Conform art. 26 alin. (1) şi (2) din Lege, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 22. Debitorul 4 este obligat să depună cerere introductivă şi dacă: executarea integrală a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori; în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.

Conform art. 29 din Legea insolvabilităţii, la cererea introductivă a debitorului se anexează: copia de pe statutul debitorului (sau de pe contractul lui de asociere); lista participanţilor (membrilor) debitorului; bilanţul contabil la data ultimului raport financiar; documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor debitorului persoană fizică (întreprinzător individual); datele din registrele publice despre bunurile debitorului, inclusiv despre bunurile lui gajate; ultimul raport de audit şi/sau al cenzorului cu privire la rezultatele controlului activităţii financiare a debitorului; lista creditorilor şi debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, a adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor şi alte probe ce confirmă informaţiile menţionate la art. 28. Din materialele dosarului şi, anume, din raportul întocmit de administratorul provizoriu al procesului de insolvabilitate privind executarea măsurilor de asigurare în baza încheierii judecătoreşti din 15 iunie 2012 rezultă că SA „Fabrica de conserve Olăneşti” are datorii în mărime de peste 843492,57 lei, care variază şi se schimbă zilnic, fapt confirmat prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ştefan Vodă nr. 89-2/2 2934 din 12 decembrie 2012. De asemenea,

din raportul întocmit de administratorul provizoriu al procesului de insolvabilitate menţionat rezultă că SA „Fabrica de conserve Olăneşti” are o datorie faţă de SA „Registru-F” în sumă de 7900 lei. Prin sesizarea Procuraturii raionului Ştefan Vodă nr. 1260 din 15 iunie 2012 administratorul provizoriu a fost informat despre faptul că întreprinderea a încălcat legislaţia ecologică, astfel, neefectuând calculele pentru poluarea mediului din urma activităţii industriale pentru ultimii trei ani şi neachitând la bugetul public obligaţiile sale, care doar pentru anul 2010 constituie 25807,49 lei. Totodată, din raportul întocmit de administratorul provizoriu al procesului de insolvabilitate menţionat mai rezultă că în perioada administrării, în adresa întreprinderii au parvenit mai multe citaţii în calitate de pârât şi că la moment sunt date spre executare mai multe titluri executorii ca urmare a neonorării obligaţiilor faţă de creditori.

Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că SA „Fabrica de conserve Olăneşti” este în situaţia de incapacitate de plată. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţa corect a ajuns la concluzia de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SA „Fabrica de conserve Olăneşti”.

Argumentul invocat de către recurent precum că conform art. 25 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, dreptul de a depune cerere introductivă în numele debitorului îl are organul executive, însă conform încheierii Curţii de Apel Bender din 22 noiembrie 2012, cererea introductivă a fost depusă de către Sergiu Cuclenco, care nu este organul executiv al SA „Fabrica de conserve Olăneşti”, 5 astfel, cererea fiind depusă de o persoană neîmputernicită nu poate fi reţinut, deoarece Sergiu Cuclenco a fost împuternicit să depună cererea introductivă prin procesul-verbal al şedinţei Consiliului SA „Fabrica de conserve Olăneşti” nr. 12/11/12 din 12 noiembrie 2012. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Petru Pogurschi. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bender din 21 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe acţiuni „Fabrica de conserve Olăneşti” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Vîlcov Ion Corolevschi