2ra-1437/13 — Încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă

prima instanţă: E.Pşeniţa dosarul nr. 2ra-1437/13 instanţa de apel: N.Chircu, G.Polivenco, V.Harmaniuc DECIZIE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Botnari Aliona, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Botnari împotriva Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 prin care a fost respins apelul declarat de către Botnari Aliona şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2012 Botnari Aliona a depus cerere de chemare în judecată împotriva Gimnaziului or.

Cupcini, r. Edineţ cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este pedagog de profesie (profesor de fizică şi matematică), din 01 septembrie 2003 fiind angajată în cadrul Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ. La 29 iunie 2011 prin ordinul nr. 30 emis de directorul Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ a fost concediată în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) Codul Muncii, şi anume pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Ordinul respectiv fiind contestat pe cale judiciară, în baza hotărârii Judecătoriei Edineţ din 19 septembrie 2011 a fost anulat, reclamanta fiind restabilită în funcţia anterior deţinută de profesor.

Susţine reclamantă că în urma restabilirii în câmpul muncii, a solicitat administraţiei instituţiei de învăţământ acordarea concediului anual de care ea nu s-a bucurat efectiv pe perioada absenţei forţate de la muncă, însă aceasta i-a fost refuzată, ea fiind nevoită să solicite acordarea concediului neplătit cu durata de 62 de zile calendaristice.

Din motiv că problema încasării salariului pentru lipsa forţată de la muncă a rămas nesoluţionată de către instanţa de judecată prin hotărârea din 19 septembrie 2011, ea la 16 noiembrie 2011 a înaintat cerere de emitere a hotărârii suplimentare în acest sens, care a fost admisă prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Edineţ din 23 decembrie 1 2012, dar casată integral prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 februarie 2012 cu dispunerea respingerii cererii Alionei Botnari de emitere a unei hotărâri suplimentare din motiv că pretenţia respectivă nu a fost formulată de către reclamantă pe parcursul examinării pricinii cu privire la contestarea ordinului de concediere şi nu a constituit obiect de examinare în cadrul procesului civil menţionat.

În asemenea circumstanţe, reclamanta a fost nevoită să se adreseze în instanţa de judecată competentă cu o nouă cerere privind încasarea din contul angajatorului a salariului pentru lipsa forţată de la serviciu. Consideră reclamanta că în virtutea legii ea este îndreptăţită la plata salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă din culpa angajatorului, urmându-i a fi achitat salariul pentru perioada 29 iunie 2011 (ziua concedierii) şi 20 septembrie 2011 (ziua restabilirii în câmpul muncii). Solicită reclamanta Botnari Aliona încasarea de la pârâtul-angajator Gimnaziul or. Cupcini, r. Edineţ a salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă în sumă de 10 984,50 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Gimnaziul or.

Cupcini, r. Edineţ în beneficiul Alionei Botnari salariul tarifar pentru perioada absenţei forţate de la muncă cuprinsă între 01 septembrie 2011–20 septembrie 2011 în sumă de 2411,45 lei, în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Botnari Aliona şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012. La 21 februarie 2013 Botnari Aliona a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 şi hotărârii Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, şi emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acţiunii înaintate.

Recurenta în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele prezente la dosar. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, în vigoare la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC în redacţia Legii nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele prezente la dosar atestă faptul că prin înştiinţarea Curţii de Apel Bălţi din 14 ianuarie 2013 părţilor în proces li s-a adus la cunoştinţă despre posibilitatea de a face cunoştinţă cu textul deciziei redactate a Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 la instanţa de fond.

În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen. La 25 martie 2013 în adresa Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ a fost expediată copia recursului declarat de către Botnari Aliona cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. 2 La 18 aprilie 2013 intimatul Gimnaziul or. Cupcini, r. Edineţ a depus referinţă, în care a invocat netemeinicia recursului declarat de către Botnari Aliona şi a solicitat respingerea acestuia cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe în partea respingerii încasării salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu 30 iunie 2011–31 august 2011, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acestei pretenţii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Potrivit art. 90 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) Codul Muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă. Conform art. 112 alin. (1) şi (2) al aceluiaşi cod, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toţi salariaţii. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.

Orice înţelegere prin care se renunţă, total sau parţial, la acest drept este nulă. Din materialele prezente la dosar, şi anume din copiile de pe ordinul nr. 30 şi nr. 31 din 29 iunie 2011 emise de directorul Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ, copia de pe hotărârea Judecătoriei Edineţ din 19 septembrie 2011, precum şi din declaraţiile părţilor, rezultă în mod cert faptul că recurenta-reclamantă Botnari Aliona activează în cadrul Gimnaziului or. Cupcini r. Edineţ în calitate de profesor de fizică şi matematică, la 29 iunie 2011 fiind ilegal concediată de la serviciu şi ulterior restabilită în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive. Potrivit copiei de pe cererea Alionei Botnari din 20 septembrie 2011 vizată de către directorul Gimnaziului or.

Cupcini r. Edineţ Tamara Spînu, extrasului din ordinul nr. 6 din 20 septembrie 2011 a directorului Gimnaziului or. Cupcini r. Edineţ, scrisorii informative nr. 2169 din 26 septembrie 2012 a Primarului or. Cupcini, precum şi din declaraţiile părţilor expuse pe parcursul examinării prezentei pricini civile în fond şi în apel, rezultă că în urma restabilirii la serviciu în baza hotărârii Judecătoriei Edineţ din 19 septembrie 2011, recurenta-angajată a solicitat intimatului-angajator să i se acorde concediul anual, de care ea nu a s-a folosit efectiv pe perioada eliberării din serviciu ilegale, aceasta refuzându-se din motivul achitării în favoarea Alionei Botnari la eliberare a concedialelor în sumă de 6 919,82 lei, ea fiind nevoită să solicite acordarea concediului neplătit, care i-a şi fost oferit de administraţia instituţiei de învăţământ.

3 În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră ca fiind eronată concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind respingerea pretenţiei cu privire la încasarea în favoarea angajatei din contul angajatorului a salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă pe timp de vacanţă (30 iunie 2011–31 august 2011), în situaţia când Botnari Aliona nu a beneficiat efectiv de concediul anual al lucrătorilor din instituţiile de învăţământ de 62 de zile calendaristice precum alţi colegi ai săi, de fapt fiind forţată să lipsească de la serviciu.

Instanţa de recurs accentuează că în cazul când persoana eliberată ilegal din câmpul muncii şi ulterior restabilită în baza hotărârii instanţei de judecată, de facto nu s- a folosit de concediul anual, indiferent de faptul achitării plăţilor concediale, rezultă că ea din culpa angajatorului a lipsit forţat de la locul de muncă. Nu poate fi reţinut argumentul primei instanţe şi a instanţei de apel precum că pe perioada vacanţei de vară corpul didactic al instituţiei de învăţământ Gimnaziul or. Cupcini r. Edineţ se află în concediu anual sau pe cont propriu, instituţia în mod practic neactivând şi profesorii nefiind implicaţi în careva activităţi de serviciu, astfel recurenta-reclamantă nu este drept să pretindă achitarea salariului pentru perioada în care ea efectiv nu ar fi lucrat, deoarece este greşit, Botnari Aliona alături de alţi pedagogi în mod legitim beneficiind de dreptul la concediul anual.

În situaţia când Botnari Aliona a primit doar compensaţie bănească, fiind nevoită să solicite acordarea concediului fără plată pentru odihna anuală, ea are drept legal de a pretinde salariul pentru perioada absenţei forţate de la muncă, la care ea s-ar fi aflat dacă nu ar fi impusă de angajator să absenteze.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că instanţele ierarhic inferioare în mod eronat au interpretat circumstanţele pricinii, calificând faptul achitării plăţilor concediale în beneficiul recurentei ca suport probatoriu care demonstrează respectarea dreptului angajatului la concediu, precum şi echivalând perioada de lipsă forţată de la serviciu cuprinsă între 30 iunie 2011–31 august 2011 cu odihna în baza acordării de facto a compensaţiei pentru concediului anual nefolosit, mai ales când chiar prima instanţă recunoaşte expres faptul privării Alionei Botnari de dreptul de a munci în perioada 30 iunie 2011-20 septembrie 2011. Or, în situaţia când Botnari Aliona a fost concediată ilegal din serviciu şi ulterior restabilită, indiferent de achitarea concedialelor şi a altor plăţi restante, în urma restabilirii în câmpul muncii angajatorul urma să-i achite salariul pentru perioada absenţei forţate de la serviciu (30 iunie 2011-20 septembrie 2011) şi să-i acorde, similar altor angajaţi de ai săi, şi perioada de timp a concediului anual, care a rămas nefolosit efectiv de către recurentă, chiar pârâtul recunoscând dreptul acesteia la concediu şi acordându-i concediul din contul propriu (neplătit), ţinând cont de faptul achitării compensaţiei pentru acest concediu.

Astfel, în condiţiile în care angajatul a absentat de la muncă din motivul eliberării ilegale din serviciu şi nu a beneficiat efectiv de perioadă de concediu anual care urma a- i fi acordată în virtutea normelor legale, acesta este îndreptăţit să solicite încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu indiferent de specificul activităţii 4 angajatorului şi de faptul nedesfăşurării de către acesta a careva activităţi pe perioada caniculară. Instanţa de recurs reţine că la cazul speţei atât lipsa de la muncă a Alionei Botnari, cât şi neacordarea acesteia a concediului anual, se datorează exclusiv culpei angajatorului Gimnaziul or. Cupcini r. Edineţ, care a privat-o abuziv pe recurenta- reclamantă atât de dreptul la muncă, cât şi de cel la odihnă.

Nu poate fi reţinut nici argumentul instanţelor ierarhic inferioare precum că Botnari Aliona a fost remunerată în perioada 29 iunie 2011-31 august 2011, deoarece nu corespunde circumstanţelor de fapt ale pricinii. În lumina celor relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la justa concluzie de a admite pretenţiile recurentei privind încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă în perioada de vară.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine în mod special că perioada absenţei forţate de la muncă a recurentei Botnari Aliona care se afla în litigiu de muncă, este cuprinsă între limitele temporale 30 iunie 2011-31 august 2011, data de 29 iunie 2011 când a fost emis ordinul nr. 30 de concediere fiind ziua când recurenta-reclamantă efectiv s-a aflat la serviciu şi care i-a fost achitată, fapt confirmat chiar de însăşi recurenta în cererea de chemare în judecată, ea menţionând că în luna iunie forţat a lipsit o singură zi, pentru care şi urmează a-i fi achitat salariul. Conform adeverinţei nr. 2060 din 09 noiembrie 2011 emisă de Primarul or.

Cupcini r. Edineţ rezultă că salariul lunar al Alionei Botnari la 01 ianuarie 2011 este de 4 027,65 lei (anul de studii 2010-2011), iar conform informaţiei nr. 69 cu privire la salariu din 21 decembrie 2011 a Primarului or. Cupcini reiese că salariul Alionei Botnari este de 3 617,18 lei (anul de studii 2011-2012). Ţinând cont că pentru perioada 30 iunie 2011–31 august 2011 salariul urmează a fi calculat în funcţiune de anul de studiu 2010-2011, care constituie suma de 4 027,65 lei pe lună, iar această perioadă include două luni integrale (iulie şi august) şi o zi din luna iunie, salariul pentru perioada absenţei forţate de la muncă constituie suma de 8 238,37 lei (2 X 4 027,65 lei + 4 027,65 lei : 22 de zile lucrătoare x 1 zi nelucrată = 8 055,30 lei + 183,07 lei).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele ierarhic inferioare în mod eronat au respins pretenţiile recurentei-reclamante privind încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă în perioada 30 iunie 2011–31 august 2011, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012, în partea respingerii încasării salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu 30 iunie 2011–31 august 2011, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii în această parte. Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, urmează a fi încasată de la Gimnaziul or.

Cupcini, r. Edineţ în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3% din suma adjudecată, adică atât din suma adjudecată în prima instanţă, menţinută de către instanţa de apel, de 2 411,45 lei, cât şi din suma 5 adjudecată în recurs de 8 238,37 lei, deci 3% din 10 649,82 lei, ceea ce constituie suma de 319,49 lei. Reieşind din faptul că prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012, a fost încasată suma de 270 lei cu titlul taxei de stat, la cazul speţei în beneficiul statului de la Gimnaziul or. Cupcini, r. Edineţ urmează a fi încasată taxa de stat în sumă de 49,49 lei. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Botnari Aliona.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012 în partea respingerii încasării salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu cuprinsă în limitele 30 iunie 2011–31 august 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Botnari împotriva Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă, şi în această parte se emite o hotărâre nouă, prin care: Se admite acţiunea Alionei Botnari împotriva Gimnaziului or. Cupcini, r. Edineţ cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă în perioada 30 iunie 2011–31 august 2011. Se încasează în beneficiul Alionei Botnari de la Gimnaziul or.

Cupcini, r. Edineţ, suma de 8 238,37 lei (opt mii două sute treizeci şi opt, treizeci şi şapte) lei, în rest decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 septembrie 2012 se menţin. Se încasează de la Gimnaziul or. Cupcini, r. Edineţ în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 49,49 (patru zeci şi nouă, patru zeci şi nouă) lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov 6