3r-406/10 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Ciugureanu dosarul nr. 3r-406/10 DECIZIE 03 februarie 2010 mun. Chişinăuâ Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Anastasia Pascari Judecătorii Ion Corolevschi Ala Cobăneanu cu participarea interpretului Angela Furdui examinând în şedinţă publică recursul declarat de către OA în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui OA împotriva Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2009, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 02 martie 2009 OA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 04 februarie 2009 s-a adresat cu cerere către pârât, solicitând stabilirea şi achitarea indemnizaţiei de şomer pentru perioada 17 octombrie 2008 – 27 ianuarie 2009, în legătură cu faptul că în perioada dată nu a avut posibilitate de a se angaja în câmpul muncii, însă la 20 februarie 2009 a primit răspuns prin care i-a fost refuzat de a-i stabili şi achita ajutor de şomaj. Consideră refuzul neîntemeiat, pe motiv că anterior la 03 noiembrie 2008 s-a adresat către Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu cerere, prin care a solicitat de a-i acorda posibilitatea de a frecventa cursuri de secretar-referent, însă în mod verbal i-a fost refuzat, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul la studii.

De asemenea a invocat că dânsul s-a refuzat de la posturile vacante propuse de către Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe motiv că fiecare om are dreptul la libera alegere a locului de muncă. Solicită anularea răspunsului nr. A-7/09 din 17 februarie 2009 şi obligarea pârâtului de a-i stabili şi achita ajutor de şomaj pentru perioada 17 octombrie 2008 – 27 ianuarie 2009. În cadrul dezbaterilor judiciare OA a depus cerere de concretizare a cerinţelor sale, solicitând obligarea pârâtului de a-i stabili şi achita ajutor de şomaj pentru perioada 17 octombrie 2008 – 27 ianuarie 2009. 1 În susţinerea cerinţei date a indicat că a prezentat Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă certificat, prin care se atestă faptul că în perioada 15 martie 2006- 18 ianuarie 2007 el a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13, iar conform prevederilor legale beneficiază de dreptul la indemnizaţia de şomer.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2009 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 10 decembrie 2009 OA a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că de către prima instanţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Menţionează că în cadrul dezbaterilor judiciare a depus o cerere, la care a anexat copia certificatului nr. 5/286 din 02 februarie 2007, fapt despre care nu este indicat în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

De asemenea susţine că în cererea dată s-a referit la prevederile art. 34 alin. (2) al Legii nr. 102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în temeiul cărui dânsul, ca persoană eliberată din locurile de detenţie, beneficiază de dreptul de a primi ajutor de şomaj. Recurentul OA, în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Reprezentantul intimatului Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun. Chişinău – Vera Bodrug, în şedinţa instanţei de recurs, a solicitat respingerea recursului cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 417 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe. După cum rezultă din certificatul nr. 5/286 din 02 februarie 2007 eliberat de Penitenciarul nr. 13 al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, în perioada de la 15 martie 2006 până la 18 ianuarie 2007, OA s-a deţinut în Penitenciarul nr. 13 (f. d. 24). La 17 octombrie 2008, în baza cererii scrise, OA a fost înregistrat ca persoana în căutarea unui loc de munca la secţia pentru ocuparea forţei de munca sectorul Buiucani, ce se confirmă prin fişa persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă.

Conform art. 34 alin. (1) lit. e) al Legii privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102 din 13 martie 2003, alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională este o sumă lunară fixă neimpozabilă, de 15 la sută din salariul mediu pe economie din anul precedent, la data stabilirii plăţii, alocată de la bugetul de stat Fondului de şomaj şi acordată pe o perioadă de cel mult 9 luni calendaristice şomerilor care nu s-au putut angaja în câmpul muncii după eliberare din locuri de detenţie sau din instituţii de reabilitare socială. 2 Iar aliniatul (1) al aceluiaşi articol, prevede că alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională se acordă persoanelor specificate la alin. (1) începând cu a opta zi de la data înregistrării cererii la agenţie.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului contestarea refuzului cu privire la stabilirea şi achitarea alocaţiei de şomaj şi obligarea Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun. Chişinău de a stabili şi achita ajutor de şomaj pentru perioada 17 octombrie 2008 – 27 ianuarie 2009 lui OA, prima instanţă corect a ajuns la concluzi netemeiniciei acţiunii.

În susţinerea soluţiei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 37 al Legii privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102 din 13 martie 2003, care reglementează categoriile de persoane care nu beneficiază de ajutor de şomaj şi de alocaţii, unde direct este stipulat că nu beneficiază de ajutor de şomaj, de alocaţie de integrare sau de reintegrare profesională persoanele care, la data solicitării drepturilor, refuză neîntemeiat un loc de muncă corespunzător sau participarea la servicii de stimulare a ocupării forţei de muncă oferite de agenţii.

Aceleaşi dispoziţii, fiind conţinute şi la punctul 5 al Procedurii de înregistrare şi examinare a cererilor pentru acordarea alocaţiei de integrare sau reintegrare profesională aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 888 din 02 august 2004, de asemenea indică că şomerii nu vor beneficia de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională în cazul în care, până la stabilirea dreptului de a o primi, refuză neîntemeiat un loc de muncă corespunzător, conform legislaţiei, sau serviciile de stimulare a ocupării forţei de muncă prestate de agenţie.

Cu referire la prevederile normei enunţate instanţa de recurs menţionează că în cadrul dezbaterilor judiciare a primei instanţe a fost constatat cu certitudine faptul că la data luării la evidenţă a lui OA la Agenţie, ţinându-se cont de faptul că solicitantul avea studii gimnaziale şi nu avea nici o profesie, dânsului i-au fost propuse locuri vacante care nu cer o pregătire profesionala şi anume posturi de hamal, muncitor auxiliar şi paznic, însă el a refuzat pe motiv de sănătate, fapt ce se confirmă prin semnătura ultimului (f. d. 19-verso). După cum denotă actele cauzei la 24 octombrie 2008 lui OA i-au fost propuse suplimentar locuri vacante de curier la Agenţia „Ediţii Periodice” şi la „SRL „Boutique”, la care recurentul de asemenea a refuzat din motivul salariului mic, cerinţelor înaintate de angajator şi depărtării de la domiciliu.

La fel se stabileşte, că ulterior, la 03 noiembrie 2008, lui OA i-au fost propuse şi cursuri de formare profesionala de electromecanic ascensoare, operator in sala cu cazane, tâmplar, parchetar, chelner-barman, însă care iarăşi au fost refuzate, pe motivul stării sănătăţii prin motivarea că aceste funcţii necesită efort fizic (f. d. 20). Ca urmare a acestui refuz, Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun. Chişinău a eliberat solicitantului îndreptare pentru consultarea medico- psihologică, care însă nu a fost efectuată. Tot materialul probator atestă că lui OA i-au fost propuse şi alte locuri vacante de muncă pe care ultimul de asemenea le-a refuzat, atât pe motiv de sănătate, cât şi din alte considerente.

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia primei instanţe cu privire la temeinicia refuzului Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă a 3 mun. Chişinău în achitarea lui OA alocaţie de şomaj pentru perioada 17 octombrie 2008 – 27 ianuarie 2009, prin prisma art. 37 al Legii privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102 din 13 martie 2003, dat fiind faptul că ultimul nu poate beneficia de ajutor de şomaj şi de alocaţii, deoarece refuzurile ultimului la locurile vacante de muncă oferite de agenţi sunt neîntemeiate, or recurentul la repetatele solicitări a Agenţiei nu a prezentat fişa consultaţiei medico-psihologice cu privire la indicaţiile si contraindicaţiile de ocupare a anumitor funcţii.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă întemeiat a ajuns la concluzia respingerii acţiunii. În consecinţă, instanţa de recurs constată că susţinerile recurentului formulate în recurs nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material care guvernează raportul juridic în litigiu.

Distinct de cele expuse şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 417 alin. (1) lit. a), art. 419 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Decide: Se respinge recursul declarat de către OA. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2009 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui OA împotriva Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, judecătorul Anastasia Pascari Judecătorii Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 4