3ra-1596/16 — recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea înregistrării ca șomer cu oferirea ajutorului pentru șomaj
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoaşterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea înregistrării ca şomer cu oferirea ajutorului pentru şomaj
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1596/16 — recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea înregistrării ca șomer cu oferirea ajutorului pentru șomaj (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1596/16
Judecător: I. Țurcan
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru
Î N C H E I E R E
26 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecători Galina Stratulat, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Avasiloaie Dumitru,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Avasiloaie
Dumitru împotriva Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă mun. Chișinău,
Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă sect. Botanica mun. Chișinău privind
recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea Agenției pentru ocuparea Forței
de muncă să fie înregistrat ca șomer din data de 25 martie 2014, cu oferirea
ajutorului pentru șomaj din această dată, încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Avasiloaie Dumitru și a fost menținută hotărîrea
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 martie 2016,
c o n s t a t ă
La 27 mai 2015, Avasiloaie Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă mun. Chișinău,
Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă sect. Botanica mun. Chișinău privind
recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea Agenției pentru ocuparea Forței
de muncă să fie înregistrat ca șomer din data de 25 martie 2014, cu oferirea
ajutorului pentru șomaj din această dată, încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24 decembrie 2013, a fost
concediat de la serviciu în baza reducerii funcției de director comercial. La 02
ianuarie 2014, s-a prezentat la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a
sectorului Botanica, cu toate actele necesare pentru a fi înregistrat la Agenție cu
statut de șomer. Însă, i s-a refuzat înregistrarea din motiv, că este membru și
președinte al Cooperativei de producție „Curățenie”.
Menționează reclamantul că, s-a conformat cerințelor invocate și a
demisionat din calitatea de președinte și de membru al cooperativei menționate.
La data de 28 februarie 2014, s-a prezentat la Agenția pentru Ocuparea
Forței de Muncă sectorul Botanica, cu actele suplimentare și anume: extrasul din
Registrul de Stat al persoanelor juridice, în care el nu mai figura în calitate de
președinte, procesele-verbale ale Adunării Generale ale Cooperativei de producție
„Curățenie” cu privire la demisia benevolă și transmiterea cotei părți altui
membru al Cooperativei, extrasul din Registrul membrilor cooperativei.
Însă, i s-a refuzat din nou înregistrarea, invocîndu-se faptul, că este asociat al
Cooperativei. A explicat, că Camera înregistrării de Stat nu face radierea
membrilor cooperativei. Conform Legii nr.1007-XV din 25.04.2002 privind
cooperativele de producție (art. 9, art. 51 al. (l) lit. d), cooperativa este obligată să
asigure păstrarea Registrului membrilor cooperativei, ceea ce a și făcut
cooperativa nominalizată.
Însă Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a sectorului Botanica din nou
a refuzat înregistrarea sa ca șomer, explicînd, că trebuie să consulte organele
ierarhic superioare.
Indică reclamantul că, tocmai la 17 aprilie 2014, a fost înregistrat ca șomer și
imediat i s-a propus oferte de muncă la două firme. S-a prezentat la ambele firme
pentru interviu.
Astfel, prima firmă, solicita-se lucrător cu mașină proprie pentru lucru în
teritoriu prin republică (însă reclamantul nu dispune de mașină proprie). La firma
a doua „Amber-Term” - în cadrul interviului, a pus întrebări ce țin de condițiile de
angajare, inclusiv data angajării. Însă, persoana responsabilă de la Serviciul
Personal s-a inervat pe faptul că pune multe întrebări și a refuzat să discute în
continuare, refuzînd să-i semneze certifcatul pentru Agenție.
Agenția i-a propus un alt loc de muncă la aceeași firmă – „Amber-Term”,
dar de data aceasta firma respectivă a invocat faptul, că reclamantul nu
corespunde funcției, deoarece nu este atestat. Firma a eliberat un certificat pentru
Agenție, unde a indicat, că reclamantul nu corespunde funcției. La insistența sa a
cerut înscrierea pentru prima ofertă, la care firma i-a scris, că el a refuzat să fie
angajat, ceea ce nu corespunde realității (fapt ce a indicat în acest certificat).
Consideră reclamantul, că reprezentantul firmei, intenționat nu dorea să-1
angajeze la serviciu.
Agenția pentru Ocuparea Forței de muncă, respectiv, i-a refuzat să-i
plătească ajutorul de șomaj.
Consideră reclamantul, că motivele invocate pentru refuz, nu sunt fondate.
Agenția tergiversînd înregistrarea sa ca șomer, nu a ținut cont de faptul, că el nu a
refuzat neîntemeiat nici o ofertă de muncă care i s-a propus.
Mai indică reclamantul că, din luna ianuarie 2014 și pînă la momentul
adresării cu prezenta cerere în instanță s-a prezentat regulat la Agenție.
La cererea prealabilă din 06 mai 2015, a primit răspuns negativ, fiindu-i
îngrădit dreptul pretins de a fi înregistrat din data de 25 martie 2014 la Agenția
pentru Ocuparea Forței de Muncă ca șomer și a i se acorda ajutor de șomaj din
data de 25 martie 2014.
Consideră reclamantul că, prin acțiunile sale, pîrîtul și copîrîtul i-au cauzat
un prejudiciu moral, exprimat prin suferințe psihice, exprimate prin faptul, că nu
are surse de existență, nu poate să întrețină familia, iar statul în persoana Agenției
pentru Ocuparea Forței de Muncă nu dorește să-și onoreze obligațiunile asumate
prin Legea nr,102-XV din 13.03.2003 privind ocuparea forței de muncă și
protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, din care
considerente estimează prejudicial moral ca o satisfacție echitabilă echivalentă cu
suma de 30 000 lei.
Solicită reclamantul, de a recunoaște ca ilegal refuzul Agenției pentru
Ocuparea Forței de Muncă de a-1 înregistra ca șomer din 25 martie 2014, a obliga
Agenția pentru ocuparea Forței de muncă să fie înregistrat ca șomer cu data de 25
martie 2014, cu oferirea ajutorului pentru șomaj din aceeași dată, precum și de a
percepe în mod solidar de la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a mun.
Chișinău și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă sectorul Botanica,
prejudicial moral în sumă de 30 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 martie 2016, a fost
respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către
Avasiloaie Dumitru împotriva Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă mun.
Chișinău, Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă sect. Botanica mun.
Chișinău privind recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea Agenției pentru
ocuparea Forței de muncă să fie înregistrat ca șomer din data de 25 martie 2014,
cu oferirea ajutorului pentru șomaj din această dată și încasarea prejudiciului
moral.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Avasiloaie Dumitru. S-a menținut hotărârea
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 martie 2016, adoptată în pricina civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Avasiloaie Dumitru împotriva
Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă mun. Chișinău, Agenției Pentru
Ocuparea Forței de Muncă sect. Botanica mun. Chișinău privind recunoașterea
refuzului ca fiind ilegal, obligarea Agenției pentru ocuparea Forței de muncă să
fie înregistrat ca șomer din data de 25 martie 2014, cu oferirea ajutorului pentru
șomaj din această dată, încasarea prejudiciului moral.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 septembrie 2016, Avasiloaie
Dumitru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de
admitere a acțiunii înaintate.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît
instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, soluțiile acestora
fiind adoptate în mod tendențios, fără aprecierea tuturor circumstanțelor pricinii
date.
La 20 octombrie 2016, Agenției Pentru Ocuparea Forței de Muncă mun.
Chișinău a prezentat referință pe marginea recursului declarat, solicitînd
respingerea acestuia.
Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată în adresa părților la 11.07.2016 (f.d. 102), cît și faptul că potrivit
recursului aceasta a fost recepționată de recurent la 14.07.2016 (f.d. 108), recursul
se consideră declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Avasiloaie Dumitru
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or
recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor
judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de
casare a actelor judecătorești recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct
starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele
recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Avasiloaie Dumitru ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Avasiloaie Dumitru se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Galina Stratulat
Ion Druță