3ra-196/17 — recunoașterea neîntemeiat a refuzului de a fi înregistrat în calitate de șomer, obligarea înregistrării, încasarea prejudiciului moral și obligarea eliberării certificatului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoaşterea neîntemeiat a refuzului de a fi înregistrat în calitate de şomer, obligarea înregistrării, încasarea prejudiciului moral şi obligarea eliberării certificatului
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-196/17 — recunoașterea neîntemeiat a refuzului de a fi înregistrat în calitate de șomer, obligarea înregistrării, încasarea prejudiciului moral și obligarea eliberării certificatului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: G. Stratulat dosarul nr. 3ra-196/17
instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova
Î N C H E I E R E
10 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Buzu Mihail,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buzu Mihail împotriva
Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă privind recunoașterea neîntemeiat a
refuzului de a fi înregistrat în calitate de șomer, obligarea înregistrării, încasarea
prejudiciului moral și obligarea eliberării certificatului pentru beneficiere de
indemnizație,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, prin care s-a
respins apelul declarat de Buzu Mihail și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru
mun. Chișinău din 13 iulie 2016,
c o n s t a t ă
La 01 aprilie 2016, Buzu Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă privind recunoașterea
neîntemeiat a refuzului de a fi înregistrat în calitate de șomer, obligarea înregistrării,
încasarea prejudiciului moral și obligarea eliberării certificatului pentru beneficiere de
indemnizație.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul administratorului ÎS
,,Gările și Stațiile Auto” nr.02-p din 04 ianuarie 2016, a fost concediat din funcția de
viceadministrator în baza art. 86 alin.(1) lit. c) Codul muncii.
La 15 ianuarie 2016, s-a adresat la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă în
scopul depunerii actelor pentru a fi luat la evidentă în calitate de șomer. În cadrul
audienței i-a fost comunicat că conform bazei de date a Camerei Înregistrării de Stat,
dânsu are calitate de administrator sau asociat la societăți comerciale.
În acest sens, reclamantul menționează că, conform extrasului Camerei
Înregistrării de Stat nr. 945 din 20 ianuarie 2016, a fost asociat la Farmacia nr. 135
1
SRL ,,Salus”, cu cota de participare în capitalul social - 146, 32 lei, ceea ce reprezintă
0,6% din tot capitalul social. Cota dată i-a revenit în rezultatul depunerii bonurilor
patrimoniale în anul 1996 la privatizarea ÎS ,,Farmacia nr. 135”.
Indică că, la 26 ianuarie 2016 a înstrăinat prin donație cota de participare în
întreprinderea dată. Respectiv, din ziua semnării contractului, nu mai este proprietar al
cotei de 0,6% din capitalul social al SRL ,,Salus”.
La 27 ianuarie 2016, prin cererea înaintată către administratorul SRL ,,Salus”, a
solicitat convocarea adunării generale extraordinare a asociaților cu includerea în
ordinea de zi a chestiunii privind introducerea modificărilor în actele de constituire a
societății prin substituirea lui cu donatarul Buzu Andrei.
Astfel, la 02 februarie 2016, s-a adresat către pârât cu cerere repetată, solicitând să
fie înregistrat în calitate de șomer conform prevederilor art. 186 Codul muncii. La
cerere a anexat toate actele solicitate prevăzute de pct.3 din procedura de înregistrare și
soluționare a cererilor de loc de muncă și ajutor de șomaj, aprobat prin hotărârea
Guvernului nr. 862 din 14 iulie 2003, însă răspuns la cererea dată nu a primit.
Solicită reclamantul, a recunoaște neîntemeiat refuzul Agenției pentru Ocuparea
Forței de Muncă de a-l înregistra în calitate de șomer; obligarea Agenției pentru
Ocuparea Forței de Muncă a de a-l înregistra în calitate de șomer; încasarea
prejudiciului moral în sumă de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamantul și-a concretizat cerințele, solicitând suplimentar obligarea
Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă să elibereze certificatul pentru beneficierea
de indemnizație de concediere pentru a treia lună, conform art. 186 alin.(1) lit. c)
Codul muncii, precum și încasarea cheltuielilor poștale în sumă de 21,95 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iulie 2016 acțiunea a fost
respinsă ca fiind neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Buzu Mihail a contestat-o cu apel.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, s-a respins apelul
declarat de Buzu Mihail și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău
din 13 iulie 2016.
La 02 ianuarie 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 CPC, Buzu
Mihail a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea dispozițiilor
judecătorești și remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță.
În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,
criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență, că instanțele de
judecată nu au reținut starea de fapt reală și nu au dat însemnătate cuvenită probelor
administrate în cauză.
A mai indicat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor din
cererea de apel referitoare la netemeinicia constatărilor primei instanțe.
Astfel, reiterează recurentul că nu a înregistrat la ÎS ,,Camera Înregistrării de Stat”
contractul de donație nr. 462 din 26 ianuarie 2016 pentru a fi efectuate modificările de
2
rigoare, deoarece actele normative nu prevăd înregistrarea contractelor de donație a
cotelor părți din capitalul social al societății la Camera Înregistrării de Stat.
Susține că, nu mai este asociat al SRL Farmacia nr. 135 ,,Salus” și întrunește
toate cerințele pentru a fi înregistrat în calitate de șomer.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul Civil,
Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia că, recursul declarat de către Buzu Mihail, urmează a fi declarat inadmisibil,
din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată
în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței
de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea
a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura
în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4).
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Buzu Mihail, este declarativ
și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că
3
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către recurent în cererea de
recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Colegiul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în
practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia
Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,
conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile
să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe cînd în recursul declarat
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Buzu Mihail, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul
Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Buzu Mihail, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
4