3ra-980/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Bulgac dosarul nr. 3ra-980/13 DECIZIE 17 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa : Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova împotriva refuzului Serviciului Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cu privire la emiterea deciziei de descentralizare a informaţiei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 29 octombrie 2012 Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova , contestînd refuzul pîrîtului de a emite decizia de desecretizare a informaţiei consemnate de pîrît în răspunsul a conţinutului scrisorii nr.12/253r din 30 august 2012 privind imposibilitatea Comisiei pentru verificarea legalităţii accesării datelor cu caracter personal din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate de a constata scopul,

temeiul legal şi alte circumstanţe ale accesării datelor cu caracter personal care-1 vizează pe cet. Marin Cernei, efectuată de către „Utilizator 29” la 25 iunie 2010 din Registrul de Stat al Populaţiei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că, în cadrul examinării materialului de control iniţiat în baza sesizării Ministerului Afacerilor Interne, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a solicitat Serviciului de Informaţii şi Securitate prezentarea anumitor informaţii referitor la scopul şi temeiul legal al accesării şi prelucrării datelor cu caracter personal care vizează o persoană fizică identificată, stocate în Registrul de Stat al Populaţiei.

Prin informaţia prezentată la 30 august 2012, Serviciul de Informaţii şi Securitate a indicat în mod direct asupra faptului, că una din operaţiunile de accesare şi prelucrare a datelor cu caracter personal a fost efectuată la 25 iunie 2010 de către „Utilizator 29” al acestei autorităţi publice, cu încălcarea normelor legale care reglementează principiile de protecţie a datelor cu caracter personal şi că au fost secretizate neîntemeiat. 1 La 10 septembrie 2012 Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Camelor Personal a solicitat emitentului să o desecretizeze.

Menţionează reclamantul, că, temei pentru solicitarea Autorităţii naţionale de protecţie a datelor cu caracter personal au servit prevederile art.8 alin.(l) lit.a) şi f) al Legii cu privire la secretul de stat, care stabileşte expres că nu se atribuie la secret de stat şi nu pot fi secretizate informaţiile privind faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului, precum şi faptele de încălcare a legii de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul acestora.

Prin scrisoarea din 05 octombrie 2012, Serviciul de Informaţii şi Securitate a refuzat desecretizarea informaţiei susmenţionate, motivînd că Comisia instituţională pentru verificarea legalităţii accesării datelor cu caracter personal a fost în imposibilitate de a stabili scopul şi temeiul legal de accesare, pe motiv că persoana care a efectuat accesarea nu mai activează în cadrul Serviciului şi nu au putut fi identificate materialele care au stat la baza accesării, însă lipsa înregistrărilor în Registrul de evidenţă a accesărilor nu demonstrează faptul că însăşi accesarea a fost efectuată neîntemeiat şi cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor persoanei.

În aceiaşi scrisoare pîrîtul a mai menţionat,că prin prisma principiului prezumţiei nevinovăţiei, o concluzie cu privire la prezenţa faptelor de la art.8 alin.(l) lit.a) şi f) din Legea cu privire la secretul de stat poate fi expusă exclusiv prin hotărîrea definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată abilitată în acest sens. Consideră reclamantul, că informaţia care se referă la unele aspecte ilegale a operaţiunii de accesare a datelor cu caracter personal, stocate în Registrul de Stat al Populaţiei, care încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, a fost secretizată neîntemeiat şi ilegal, contrar prevederilor art. 8 alin.(l) lit.a) şi f) al Legii cu privire la secretul de stat, motiv pentru care reclamantul solicită desecretizarea acesteia.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 20 martie 2013 Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii prime instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat, că hotărârea instanţei de judecată este ilegală, fiind interpretate şi aplicate greşit normele de drept material. Invocă recurentul că atât Legea nr. 17 – XVI din 15 februarie 2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, cât şi Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 reglementează aspectele legate de domeniul de aplicare în dependenţă de faptul dacă anumite informaţii sunt sau nu atribuite, în modul stabilit, la informaţii ce constituie secret de stat.

2 Menţionează recurentul că din răspunsul prezentat de Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” nr. 01/3159 din 23 noiembrie 2012, reiese că Serviciul de Informaţii şi Securitate până la 19 noiembrie 2012, nu a informat despre existenţa vreunei decizii de secretizare şi în astfel de împrejurări, până la 14 aprilie 2012 erau aplicabile prevederile Legii nr. 17 – XVI din 15 februarie 2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, în special art. 10 al acesteia, iar după 14 aprilie 2012 erau aplicabile prevederile Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 în special Capitolul III al legii, ţinând cont de excepţiile prevăzute la art. 15 din acelaşi act legislativ.

Totodată, consideră recurentul că instanţa de judecată a interpretat eronat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi f) al Legii cu privire la secretul de stat, care stabileşte expres că nu se atribuie la secret de stat şi nu pot fi secretizate informaţiile privind faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţenilor, precum şi faptele de încălcare a legii de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul acestora. Indică recurentul că acest comportament al Serviciului de Informaţii şi Securitate demonstrează nu doar încălcarea drepturilor subiectului de date cu caracter personal pe o perioadă îndelungată, dar şi creează impedimente pentru realizarea efectivă de către acest subiect de date a acestor drepturi, inclusiv pentru efectuarea controlului legalităţii prelucrării acestora de către Autoritatea naţională de control a protecţiei datelor cu caracter personal.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul, declarat de Centrul Naţional pentru Protecţia datelor cu Caracter Personal, urmează a fi respins, cu menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că, recursul, înaintat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal asupra hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, a fost înregistrat la 20.03.2013 (f.d.

112). Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine 3 anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. În conformitate cu prevederile art.25 alin. 1 lit. (a) al Legii contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ, judecind acţiunea, adoptă hotărîre de respingere a acţiunii ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

După cum denotă actele cauzei Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal în urma efectuării controlului legalităţii operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal care-l vizează pe cet. Marin Cernei, stocate în Registrul de Stat al populaţiei, a constatat că accesările datelor personale care-l vizează pe cet. Marin Cernei au fost efectuate de către utilizatorii autorizaţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate: la 25 iunie 2010 de către ,,utilizatorul 29”.

Tot actele cauzei atestă că prin răspunsul nr. 12/253 ,,r” din 30 august 2012, Serviciul de Informaţii şi Securitate a comunicat recurentului despre faptul că Comisia pentru verificarea legalităţii accesării datelor cu caracter personal, din cadrul Serviciului a efectuat investigaţiile de rigoare şi a constatat imposibilitatea de a stabili, scopul, temeiul legal şi alte circumstanţe ale accesării datelor cu caracter personal ale cetăţeanului menţionat, din motiv că persoanele responsabile de accesare nu mai activează în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate (f.d.

7). Ne fiind de acord cu răspunsul recepţionat, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, prin scrisoarea nr. 24 ,,r” din 10 septembrie 2012, a comunicat intimatului că circumstanţele expuse în scrisoarea menţionată mai sus, indică asupra caracterului ilegal al operaţiunilor de accesare, motiv pentru care i-a solicitat acestuia desecretizarea informaţiei cu privire la operaţiunile de accesare a datelor cu caracter personal ce-l vizează pe cet. Marin Cernei invocînd în susţinerea pretenţiilor sale prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi f) a Legii cu privire la secretul de stat, care indică expres că nu se atribuie la secret de stat şi nu pot fi secretizate informaţiile privind faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului, precum şi faptele de încălcare de încălcare a legii de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul acestora(f.d.

8). Prin scrisoarea nr. 1/3 138 r, Serviciul de Informaţii şi Securitate a refuzat satisfacerea cerinţelor înaintate de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal. Prin acţiunea înaintată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, în urma concretizării cerinţelor a solicitat obligarea pârâtului să emită decizia de desecretizare a informaţiei consemnate în răspunsul nr. 12/253 r din 30 august 2012 cu referire la aspectele de ilegalitate constatate de Comisia pentru verificarea legalităţii accesării datelor cu caracter personal din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate vizavi de operaţiunile de accesare (consultare) a datelor cu caracter personal care-l vizează pe 4 cet.

Marin Cernei, efectuate de către ,,utilizatorul 29” la 25 iunie 2010 şi de operaţiunile de accesare (consultare) şi extragere a datelor cu caracter personal care-l vizează pe cet. Marin Cernei de către ,,Utilizatorul 29” la 25 iunie 2010 din Registrul de Stat al Populaţiei. Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

În susţinerea concluziei sale prima instanţă cu referire la art. 6 alin.(1), art. 11 alin.(2) din Legea nr. 245 din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat, a reţinut că informaţiile, desecretizarea cărora a fost solicitată, constituie informaţii cu accesibilitate limitată a căror divulgarea neautorizată poate fi în dezavantajul intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova sau poate să conducă la divulgarea unei informaţii secretizate cu parafa „Strict secret”, „Secret”, sau „Confidenţial”, considerînd că există o prezumţie legală a faptului că acţiunile întreprinse de către Serviciul de Informaţii şi Securitate şi ofiţerii de informaţii sunt legale.

Instanţa de recurs consideră, că interpretarea dată de prima instanţă, în sensul expus este una justă şi bazată pe o apreciere corectă a situaţiei de fapt, cu cercetarea tuturor probele materiale în coroborare cu cadrul legal ce guvernează raportul în litigiu şi sub aspectul temeiurilor supuse examinării, reieşind din specificul acestei speţe. Obiectul litigiului din speţa dată îl constituie refuzul Serviciului Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova de a desecretiza informaţia accesării datelor cu caracter personal care-1 vizează pe cet. Marin Cernei, efectuată de către „Utilizator 29” la 25 iunie 2010 din Registrul de Stat al Populaţiei. Mai mult ca atît, Colegiul civil reţine că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat, atribuirea informaţiilor la secret de stat şi secretizarea acestora se efectuează în baza principiilor legalităţii, argumentării şi oportunităţii.

Astfel, secretizarea informaţiei, inclusiv şi a celei susmenţionate, este pusă prin lege în seama Serviciului Informaţie şi Securitate al RM. Totodată este de menţionat şi faptul că, divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat poate dăuna intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova, iar Serviciul Informaţii şi Securitate are sarcina de a păstra această informaţie prin mijloacele pe care le consideră necesare, instanţa nefiind împuternicită prin lege cu competenţe de a se implica în procesul de secretizare şi păstrare a informaţiilor de către organul abilitat.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului privitor la faptul că, instanţa de judecată a interpretat eronat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi f) al Legii nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat, deoarece , Serviciul Informaţii şi Securitate a întreprins măsurile necesare în vederea protejării informaţiilor ce vizează formele, metodele, sursele şi rezultatele activităţii operative de investigaţii, adică a protejat informaţiile atribuite expres prin lege la secret de stat. 5 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, iar argumentele recursului poartă un caracter declarativ şi nu are un suport legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 444, 445 lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova împotriva refuzului Serviciului Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cu privire la emiterea deciziei de descentralizare a informaţiei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: /semnătura/ Svetlana Filincova Judecătorii: /semnătura/ Galina Stratulat /semnătura/ Svetlana Novac /semnătura/ Tatiana Vieru /semnătura/ Iurie Bejenaru Copia corespunde originalului Judecător Iurie Bejenaru 6