Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2rac-353/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
17 iulie 2013
Părțile
SRL Anmarin Com vs SRL Ihtionix
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2rac-353/13 — Declararea nulităţii facturii fiscale

prima instanţă: S.Namaşco nr.2rac-353/13 instanţa de apel: L.Popova, S.Caitaz, A.Doga ÎNCHEIERE 17 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Anmarin Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Anmarin Com” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ihtionix” cu privire la declararea nulităţii facturilor fiscale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ihtionix”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 29 octombrie 2012 şi dispus încetarea procesului c o n s t a t ă La 27 iunie 2012 SRL „Anmarin Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ihtionix” cu privire la declararea nulităţii facturilor fiscale.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 30 decembrie 2008 a eliberat factură fiscală HH SX 6923458 către SRL „Ihtionix” pentru ca să ridice de la depozit marfa indicată în factură. Marfa nu a fost ridicată de către pîrît, nici factura nu a fost semnată şi ştampilată. SRL „Anmarin Com” a reflectat eronat această factură fiscală în registrul de vînzări şi respectiv suma TVA inclusă a fost decontată la bugetul de stat. Ulterior, la 08 aprilie 2009 a eliberat factura fiscală SX 8628584 cu privire la procurarea mărfurilor în sumă de 977 200 lei, inclusiv TVA 162866,67 lei.

Invocă că, în realitate marfa nu a fost eliberată din motiv, că la momentul eliberării facturii fiscale marfa se afla în regim de antrepozit vamal . SRL „Ihtionix” nu a preluat marfa, marfa fiind eliberată altui agent economic . Menţionează reclamantul, că facturile fiscale HH SX 6923458 din 30 decembrie 2008 şi SX 8628584 din 08 aprilie 2009 au fost îndeplinite cu încălcarea prevederilor privind aprobarea şi îndeplinirea documentului original de strictă evidenţă, aprobat de către Ministerul Finanţelor prin ordinul nr.115 din 06 septembrie 10 şi art. 19(12) din Legea contabilităţii nr.113 din 27 aprilie 2007, din care considerente solicită declararea nulităţii acestora, invocînd prevederile art.232 CC Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 29 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă integral cu declararea nulităţii facturilor fiscale contestate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „Ihtionix”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 29 octombrie 2012 şi dispus încetarea procesului. La 26 aprilie 2013 SRL „Anmarin Com” a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 29 octombrie 2012. Recurentul în motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Anmarin Com” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Anmarin Com”, în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Anmarin Com” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Anmarin Com”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.