- Dosarul nr.
- 3ra-1019/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 17 iulie 2013
- Părțile
- Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
- Pe scurt
- Legalitatea şi temeinicia hotărîrii.
3ra-1019/13 — Contestarea actului administrativ şi obligarea emiterii actului solicitat.
Dosarul nr. 3ra-1019/13 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecătorul: A. Gavriliţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 17 iulie 2013 mun.
Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Vîlcov Ion Corolevschi Iurie Şumcov Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, privind contestarea actului administrativ şi obligarea emiterii actului solicitat, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea înaintată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a fost admisă parţial, ACONSTATAT : La 13 iunie 2012, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, a înaintat în instanţa de contencios administrativ o acţiune împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, privind contestarea actului administrativ şi obligarea emiterii actului solicitat.
În motivarea acţiunii reprezentantul reclamantului a indicat că, la 27 aprilie 2011 s-a adresat către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu o cerere prin care a solicitat furnizarea, în condiţiile legii, către executorii judecătoreşti a informaţiei privind conturile bancare a contribuabililor implicaţi în cadrul procedurilor de executare care 1 au calitate de debitor. La data de 12 mai 2011 a parvenit răspunsul de la Inspectoratul Fiscal Pricipal de Stat pe care îl consideră ilegal şi neîntemeiat.
A mai menţionat reclamantul că, în urma adresărilor executorilor judecătoreşti către Inspectoratele Fiscale teritoriale, cu cererea de a se furniza informaţii privind conturile bancare a contribuabililor care sunt debitori în cadrul procedurilor de executare, au fost eliberate răspunsuri potrivit cărora în corespundere cu recomandările Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, informaţia nu va fi prezentată fără a fi semnat în prealabil un acord între Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind furnizarea informaţie, inclusiv privind conturile bancare ale contribuabililor. Consideră reclamantul că, prin aceste răspunsuri a fost încălcat art. 40 alin. (4) din Legea privind executorii judecătoreşti şi art. 131 alin. (5) Cod fiscal şi 8 Cod de Executare.
Mai indică că afirmaţia pîrîtului referitor la faptul că informaţia privind conturile bancare nu poate fi eliberată din motiv că nu se conţine în Registrul de Stat. Consideră că acest fapt contravine prevederilor art. 164 lit. c) Codul Fiscal şi art. 22 alin. (1) lit. c) Cod de Executare. Iar argumentul că între Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din motiv că nu există un acord semnat, contravine prevederilor art. 7 lit. d) şi art. 37 alin. (1) al Legii privind executorii judecătoreşti. Consideră că prin acest refuz pîrîtul creează obstacole în realizarea sarcinilor justiţiei.
Pe parcursul examinării cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantului Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a depus cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat declararea ilegală a răspunsului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 10 mai 2011 cu nr. 21/698 şi obligarea Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la semnarea contractului de furnizare on-line a informaţiilor relevante pentru identificarea debitorilor a patrimoniului său, locul aflării acestuia, inclusiv conturile bancare deţinute, precum şi furnizarea acestei informaţii către executorii judecătoreşti, în vederea executării prevederilor art. 37 al Legii executorilor judecătoreşti.
Ulterior reclamantul a mai concretizat cerinţele şi a solicitat declararea ilegală a răspunsului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 10 mai 2011 cu nr. 21/698 şi obligarea Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la semnarea contractului cu titlu gratuit de furnizare on-line a informaţiilor relevante pentru identificarea debitorilor a patrimoniului său, locul aflării acestuia, inclusiv conturile bancare deţinute, precum şi furnizarea acestei informaţii către executorii judecătoreşti. Ulterior, reprezentantul reclamantului Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a depus încă o cerere de concretizare a cerinţelor. A solicitat reclamantul declararea ilegală a răspunsului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 10 mai 2011 cu nr. 21/698 şi obligarea Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la semnarea contractului cu titlul gratuit de furnizare on-line a 2 informaţiilor relevante pentru identificarea debitorilor şi a patrimoniului său, după cum urmează:
Accize: ACZ-declaraţia privind accizele, TRV-darea de seamă privind calcularea taxei pentru revitalizarea viticulturii; cereri şi rapoarte scanate;
Date generale despre contribuabil: informaţie despre persoana fizică; informaţie privind înregistrarea contribuabililor (inclusiv conturile contribuabililor); selectarea contribuabililor.
Dividende.
Documente interne (toate compartimentele).
Impozit pe venit (toate compartimentele): CET- declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (la solicitarea executorului judecătoresc i se va elibera şi informaţia privind sursa de plată a impozitului pe venit pentru persoanele fizice).
Taxe locale: PSV - plata suplimentară obligatorie la vînzarea valutei prin intermediul caselor de schimb valutar. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a fost admisă parţial. A fost obligat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la semnarea contractului cu titlul gratuit de furnizare on-line către executorii judecătoreşti a informaţiilor ce ţin de identificarea debitorilor şi a patrimoniului său, după cum urmează: - Informaţii despre contribuabili persoane juridice, şi anume, conturi bancare, subdiviziuni, conducători, fondatori, MCC; - Informaţii despre contribuabili persoane fizice, şi anume, lista contribuabililor care au efectuat plăţi salaríale. - Fişa de verificare a restanţelor. În rest, pretenţiile au fost respinse. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 31 ianuarie 2013, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs a indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind aplicate greşit normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost pronunţată la 03 decembrie 2012, iar recursul a declarat la 31 ianuarie 2013, astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Referinţa înaintată de IFPS la cererea de recurs declarată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 14 mai 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Uniunea 3 Naţională a Executorilor Judecătoreşti ca fiind întemeiat şi care urmează a fi admis, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) şi f). Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 27 aprilie 2011, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti s-a adresat către Inspectoratul Fiscal principal de Stat cu o cerere prin care a solicitat furnizarea în condiţiile legii către executorii judecătoreşti a informaţiei privind conturile bancare a contribuabililor implicaţi în cadrul procedurilor de executare care au calitate de debitor. La 10 mai 2011, Inspectoratul Fiscal Pricipal de Stat a expediat răspunsul nr. 21/698/2712 în adresa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin care a exprimat dezacordul faţă de cerinţele solicitate privind eliberarea informaţiei necesare pentru executarea documentului executoriu, din motiv că nu există un acord între părţi privind eliberarea acestei informaţii. Totodată, Colegiul judiciar constată cu certitudine că, prin cererea de chemare în judecată şi prin cererile de concretizare a cerinţelor, reclamantul Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a solicitat următoarele: 1. Declararea ilegală a răspunsului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 10 mai 2011 cu nr. 21/698. 2. Obligarea Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la semnarea contractului cu titlul gratuit de furnizare on-line a informaţiilor relevante pentru identificarea debitorilor şi a patrimoniului său, după cum urmează: - Accize: ACZ-declaraţia privind accizele, TRV-darea de seamă privind calcularea taxei pentru revitalizarea viticulturii; cereri şi rapoarte scanate; - Date generale despre contribuabil: informaţie despre persoana fizică; informaţie privind înregistrarea contribuabililor (inclusiv conturile contribuabililor); selectarea contribuabililor. - Dividende. - Documente interne (toate compartimentele). - Impozit pe venit (toate compartimentele): CET- declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (la solicitarea executorului judecătoresc i se va elibera şi informaţia privind sursa de plată a impozitului pe venit pentru persoanele fizice). - Taxe locale: PSV - plata suplimentară obligatorie la vînzarea valutei prin intermediul caselor de schimb valutar. 4 Colegiul judiciar constată că, prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a prezentului litigiu. Astfel, nu au fost cercetate toate pretenţiile invocate de către recurent în prezenta acţiune, motiv din care pricina urmează a fi remisă la rejudecare în prima instanţă. Totodată, instanţa de recurs mpenţionează că, prima instanţă în partea respingerii acţiunii, nu a cercetat sub toate aspectele, minuţios şi efectiv pretenţiile înaintate de reclamantul Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, respinse de prima instanţă. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia primei instanţe poartă un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, circumstanţă care constituie temei de casare a hotărârii judecătoreşti pronunţate şi restituire a pricinii spre rejudecare. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil. Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărîrea primei instanţe şi a restitui cauza spre rejudecare în Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti. 5 Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, privind contestarea actului administrativ şi obligarea emiterii actului solicitat, cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Ion Corolevschi /Semnătura/ Iurie Şumcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6