- Dosarul nr.
- 2ra-1206/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 17 iulie 2013
- Părțile
- Pascari Anatol vs Consiliul mun. Chişinău şi Ministerul Finanţelor
- Pe scurt
- Victimile represiunilor politice
2ra-1206/13 — Privind restituirea valorii averii naţionalizate
Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – C. Vîrlan Dosarul nr. 2ra-1206/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – D. Manole, N. Traciuc, T. Pelin DECIZIE 17 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Iurie Şumcov, Ion Corolevschi, Ion Vîlcov, examinînd cererea de recurs declarată de către Ciocanu Vasile, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pascari Anatol împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind restituirea valorii averii naţionalizate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, prin care s-a respins cererea de apel înaintată de către Ciocanu Vasile, CONSTATĂ: Pascari Anatol a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.
Chişinău şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova prin care a solicitat compensarea valorii imobilului şi terenului naţionalizat ca urmare a represiunilor politice la care a fost supusă familia sa. În motivarea acţiunii, Pascari Anatol a invocat că, la 29 martie 2005, s-a adresat Primăriei mun. Chişinău cu cerere de restituire a casei de locuit situată în mun. Chişinău, str. Avraam Iancu, 1 (fosta str. Ostapovscaia, 1), care în temeiul hotărîrii Sovietului Miniştrilor nr. 124 din 15 februarie 1946 a fost naţionalizată, înregistrată la BIT Chişinău la 19 mai 1950, pe numele Regiei locative a raionului Octombrie ce se atestă prin certificatul nr. 01/16-606 din 24 februarie 2005, eliberat de către OCT Chişinău, iar conform certificatului nr. 24-12/549 din 21 martie 2005 eliberat de Arhiva Naţională a RM s-a confirmat că, în fondul arhivistic al Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, în lista clădirilor naţionalizate din or.
Chişinău din 15 februarie 1946, este înscris imobilul nr. 1 de pe str. Ostapovscaia, numele fostului proprietar – Pascari, pînă în anul 1940 a fost comisar al poliţiei române, imobilul a fost dat în folosinţa Gospodării Comunale Raionale, numărul clădirilor – 3, construite din piatră, volumul construcţiilor – 1671 m.p. De asemenea, Pascari Anatol a mai menţionat că, în fondul arhivistic al Primăriei or. Chişinău, în tabloul pentru revizuirea numerotaţiei clădirilor în oraş, pentru anul 1930, este înscris Matîsec Afanasii, ca proprietar al imobilului cu nr. 1 din str. Avraam Iancu, (numele vechi – Ostapovscaia), care este bunicul său, tatăl mamei sale Pascari Valentina, născut la 05 februarie 1906, ce se confirmă prin extrasul de pe actul de naştere din Arhiva Naţională al RM nr. 24-12/551 din 24 martie 2005. Mama sa, Pascari Valentina a decedat în or.
Ploieşti, România în anul 1965 (certificat de deces nr. 980591 din 06 iunie 1966), iar tatăl său Pascari Nicolai Ilie, anul naşterii 1899, a fost arestat la 05 iulie 1940 şi condamnat nelegitim în temeiul art. 54-13 CP RSS Ucraineană, ulterior prin Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme URSS din 20 iunie 1990, sentinţa Tribunalului Militar Odesa din 10 octombrie 1940 şi decizia Colegiului Militar al Judecătoriei Supreme URSS din 05 noiembrie 1940, în privinţa tatălui său – Pascari Nicolae Ilie au fost casate şi cazul încetat din lipsa componenţei infracţiunii în acţiunile lui. Pascari Nicolae a fost reabilitat, fapt ce se atestă prin certificatul nr. 1-5089, p. 140 din 22 ianuarie 1993, eliberat de Colegiul Militar al Judecătoriei Supreme al Federaţei Ruse.
Pascari Anatol a indicat că, conform certificatului nr. 01/16-606 din 24 februarie 2005, eliberat de către OCT Chişinău s-a atestat că careva demolări pe str. Ostapovscaia, 1 în prezent A. Iancu, 1 nu s-au petrecut. Prin certificatul de naştere T-43 V 241221 eliberat la 22 aprilie 1959 de Arhiva Republicană s-a confirmat că, el este fiul lui Pascari Nicolae Ilie şi Pascari Valentina Afanasie. Pascari Anatol a solicitat să-i fie restituită casa părinţilor său, naţionalizată nelegitim de către regimul vechi totalitar. În cadrul examinării cauzei, Pascari Anatolie a înaintat cerere de concretizare a acţiunii, şi şi-a extins pretenţiile şi către Ministerul Finanţelor, solicitînd încasarea în beneficiul său a valorii imobilului de care au fost deposidaţi părinţii săi, deoarece s- a constatat că imobilul a fost demolat, în locul dat a fost ridicat un masiv locativ.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul – Pascari Anatolie, la 19 octombrie 2009 a decedat, conform certificatului de deces succesor de drept devenind Ciocanu Vasile, conform testamentului din 06 iulie 2009. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 19 decembrie 2009, Ciocanu Vasile a fost admis în procesul judiciar în calitate de reclamant, ţinînd cont de faptul că Pascari Anatolie a decedat la 19 octombrie 2009, iar Ciocanu Vasile fiind succesorul de drept, conform testamentului. 2 Ciocanu Vasile, a înaintat cerere de concretizare a acţiunii, solicitînd încasarea compensaţiei – valoarea terenului şi a imobilului în sumă totală de 11.767.314 lei din contul statului.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 04 mai 2012, s-a respins cererea de chemare în judecată, motivînd prin faptul că dreptul de a cere restituirea bunului naţionalizat (sau valoarea lui ) al părinţilor săi represaţi aparţine personal lui Pascari Anatolie (sau decendenţilor acestuia conform Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992) şi nu poate fi testat (dar nici nu a fost testat) unor persoane terţe, cum este Ciocanu Vasile, care a declarat instanţei că nu este rudă cu Pascari Anatolie, ci doar l-a reprezentant prin procură în instanţele judecătoreşti la examinarea speţei date. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 24 decembrie 2012, a respins cererea de apel depusă de Ciocanu Vasile.
La 15 februarie 2013, în temeiul prevăzut de lege, Ciocanu Vasile a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 04 mai 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Drept temeiuri ale recursului înaintat, s-a invocat că, ambele instanţe de judecată au dat o calificare juridică incorectă raportului material litigios, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Critice aduse soluţiei emise de primă instanţă se fundamentează pe temeiurile prevăzute de art. 400 alin. (2) lit. b) şi c) CPC, pentru interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, care s-a manifestat prin aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, ori instanţa a aplicat norma juridică, art. 1445 CC, care este străină de situaţia de fapt, existent în cazul dedus judecăţii.
Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi respins. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că instanţa de fond a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi a concluzionat în mod correct că, dispoziţiile procedurale au fost respectate în tot, astfel, instanţa de fond a dat o apreciere corectă raportului juridic stabilit între părţi, a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, concluziile instanţei de fond expuse în hotărîre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept material au fost aplicate corect. Din materialele cauzei s-a constat că, Pascari Anatolie s-a născut la 11 august 1924 din părinţii Pascari Nicolae şi Pascari Valentina (f.d.
36), fapt confirmat prin certificatul de naştere T-43 V 241221, eliberat la 22 aprilie 1959 de Arhiva Republicană. Mama reclamantului Pascari Anatol - Pascari Valentina, a decedat în 3 or. Ploieşti, România în anul 1965, fapt confirmat prin certificatul de deces nr. 980591 din 06.06.1966, iar tatăl reclamantului -Pascari Nicolae Ilie, a.n. 1899 , comisar de poliţie în Chişinău, a fost arestat la 05 iulie 40 şi condamnat nelegitim în temeiul art. 54-13 CP RSS Ucraineană, a decedat la 20 octombrie 1941 în localitatea Magadan Federaţia Rusă.
Astfel, prin Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme URSS din 20 iunie 1990, sentinţa Tribunalului Militar Odesa din 10 octombrie 1940 şi decizia Colegiului Militar al Judecătoriei Supreme URSS din 05 noiembrie 1940 în privinţa lui Pascari Nicolae Ilie au fost casate şi cazul încetat din lipsa componenţei infracţiunii în acţiunile lui, astfel Pascari Nicolae Ilie, a fost reabilitat, fapt ce se atestă prin certificatul nr. 1- 5089, p. 40 din 22 ianuarie 1993, eliberat de Colegiul Militar al Judecăţii Supreme al Federaţiei Ruse. Potrivit certificatului nr. 24-12/549 din 21.03.2005, eliberat de Arhiva Naţională Republicii Moldova s-a confirmat că, în fondul arhivistic al Sovietului Miniştrilor al URSS Moldoveneşti, în lista clădirilor naţionalizate din or.
Chişinău din 15.02.1946, este scris imobilul nr. 1 de pe str. Ostapovscaia, numele fostului proprietar - Pascari, pînă anul 1940 fost comisar al poliţiei române, imobilul a fost dat în folosinţa Gospodăriei Comunale Raionale, numărul clădirilor - 3, construite din piatră, volumul construcţiilor-671 m3. Colegiul menţionează că, Curtea de Apel Chişinău corect a apreciat faptul că, în fondul Arhivistic al Primăriei or. Chişinău, în tabloul pentru revizuirea numerotării clădirilor în oraş, pentru anul 1930, este înscris Afanasii Matîsec, ca proprietar ai imobilului №. 1 de pe str, Avraam Iancu (numele vechi - Ostapovscaia), care este bunicul lui Pascari Anatolie şi tatăl mamei acestuia Pascari ( pînă la căsătorie Matîsec ) Valentina, născută a data de 05.02.1906, ce se confirmă prin extrasul de pe actul de naştere din Arhiva Naţională a R. Moldova nr. 24-12/551 din 24.03.2005.
De asemenea din actele cauzei s-a atestat că, casa de locuit situată în mun. Chişinău, str. Avraam Iancu 1 (fosta str. Ostapovscaia 1), în temeiul Hotărîrii Sovietului Miniştrilor nr. 124 din 15.02.1946, a fost naţionalizată şi înregistrată la BTI Chişinău la 19 mai 1950, pe numele Regiei locative raionului Octombrie ce se atestă prin certificatul nr. 01/16-606 din 24 februarie 2005, eliberat de către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău. Totodată, potrivit certificatului nr. 01/16-606 din 24 februarie 2005, eliberat de către OCT Chişinău se atestă că, careva demolări pe str. Ostapovscaia 1, în prezent A. Iancu 1, nu s-au petrecut.
Iar, prin decizia comitetului executiv Chişinău din 27 ianuarie 1983 nr. 3/9-3 s-a decis atribuirea terenurilor de pămînt cu suprafaţa de 1,34 ha, situate în microraionul 1 Centru regiunea străzii Izmail din contul retragerii din folosinţă cu demolarea construcţiilor, inclusiv a cele din str. Ostapovscaia 1, care se afla la balanţa sovietelor locale (f. d. 45 ) cu anexarea planului de situaţie (f.d.
46). Conform prevederilor art.2 al Legii nr. 1225 din 08.12.1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, victime ale represiunilor politice se consideră: 4 persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1; persoanele asupra cărora au fost adoptate decizii de represiune politică, dar care au reuşit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii; membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s- au născut în (locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-şi urmeze părinţii, rudele, tutorii în exil ori ia locul de deţinere specială, sau rămase fără îngrijirea acestora, precum şi copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice.
În conformitate cu prevederile art.10 al Legii nr.1225 din 08.12.1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, persoanele supuse represiunilor şi ulterior reabilitate sînt reintegrate în drepturile politice, sociale şi civile, pierdute de acestea în legătură cu represiunile politice. Se abrogă, deciziile cu privire la retragerea decoraţiilor de stat, ridicarea titlurilor ştiinţifice, gradelor militare, titlurilor speciale şi onorifice, lipsirea de pensii şi privarea de alte drepturi. Conform prevederilor art. 12 din Legea Nr. 1225 din 08.12.1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau amoştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor.
Nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice. În cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora. Cu acordul persoanelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate sau al moştenitorilor acestora, restituirea în natură a caselor de locuit poate fi înlocuită prin recuperarea valorii lor, evaluate prin aplicarea preţurilor de piaţă în vigoare la data satisfacerii cererii, sau prin acordarea, în mod prioritar, a unui spaţiu locativ amenajat.
Persoanele care urmează a fi evacuate din casele restituite sînt asigurate cu spaţiu locativ peste rînd, la momentul evacuării, de către autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Cheltuielile legate de asigurarea cu spaţiu locativ se efectuează din contul şi în limita bugetelor raionale, bugetelor municipiilor Chişinău şi Bălţi, bugetului unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, precum şi din contul bugetului de stat. Restituirea bunurilor, recuperarea ori bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi către bugetul municipiului Bălţi.
Cererile de restituire a bunurilor sau recuperare a valorii acestora se examinează de către comisiile special create în acest scop. Modul de recuperare a 5 valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice se aprobă de către Guvern. În cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luindu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii. În cazul cînd valoarea bunurilor nu depăşeşte suma de 200 mii lei, plata compensaţiei poate fi eşalonată pe o perioadă de pînă la 3 ani, iar în cazul cînd valoarea bunurilor depăşeşte suma de 200 mii lei - pe o perioadă de pînă la 5 ani.
Valoarea bunurilor se determină în felul următor: a) bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii: b) costul animalelor domestice, al păsărilor, al produselor agricole, al altor bunuri se stabileşte conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii. Potrivit materialelor dosarului, Ciocanu Vasile şi-a întemeiat pretenţiile sale conform testamentului lui Pascari Anatolie din 06 iulie 2009 ( f.d. 221 ), precum şi a informaţiei de la Centrul de evidenţă a actelor notariale conform căreia a depus declaraţia de acceptare a succesiunii lăsate de Pascari Anatolie şi că dosarul succesoral a fost deschis, iar Pascari Galina (fiica lui Pascari Anatolie) a refuzat la succesiune ( f.d.
220 ). Conform testamentului înregistrat cu nr. 465 din 06 iulie 2009, Pascari Anatoli a dispus toată averea sa, care în ziua decesului său îi va aparţine, o testează lui Ciocanu Vasile (f.d. 221 ). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că,instanţa de apel corect a menţionat că, testatorul a testat doar averea care îi va aparţinea în ziua decesului său, dar nu s-a expus asupra unui bun viitor sau asupra unei creanţe, astfel în testament nefiind indicate careva clauze prevăzute în art. 1445 Cod Civil RM. În conformitate cu art. 1445 Cod Civil RM, testatorul poate prevedea în testament o anumită avere pe care încă nu o stăpînea la momentul întocmirii testamentului, dar, la deschiderea succesiunii, trebuie să fie în proprietatea sa.
Luînd în consideraţie faptul că, Pascari Anatolie prin testamentul său nu a testat lui Ciocanu Vasile averea sa viitoare şi careva menţiuni potrivit art. 1445 Cod Civil RM, nefiind indicate în testament, testînd doar averea care îi va aparţinea în ziua decesului. Astfel, instanţele ierarhic inferioare coret au reţinut ca, întemeiată concluzia, instanţei de fond potrivit căreia, Ciocanu Vasile nu poate pretinde la bunul litigios în calitate de succesor testamentar al lui Pascari Anatolie conform testamentului anexat la materialele dosarului. Conform prevederilor art. 1449 a lin.(1) Cod Civil RM, testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.
6 Instanţa de recurs menţionează că, cerinţele invocate de recurs urmează a fi respinse, deoarece cerinţele date au fost examinate în prima instanţă şi instanţa de apel, în urma cărora s-a dat o apreciere corectă şi întemeiată. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, Curtea de Apel Chişinău a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, a dat o apreciere justă probelor administrate, a aplicat corect normele de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012. Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de către Ciocanu Vasile.
Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pascari Anatol împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind restituirea valorii averii naţionalizate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Valeriu Doagă Judecător Vera Macinskaia Judecător Iurie Şumcov Judecător Ion Corolevschi Judecător Ion Vîlcov 7