3ra-986/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-986/13 prima instanţă: Ala Nogai DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru, Examinând recursul declarat de către Tatiana Demiohina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Demiohina împotriva Ministerului Apărării, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 20.05.2011, Tatiana Demiohina s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Ministerului Apărării, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

În susţinerea cererii a invocat că conform ordinului nr. 99 din 22 mai 1992, reclamanta a fost încorporată în serviciul militar în Brigada Mixtă de Aviaţie. Ulterior, a continuat serviciul militar prin contract în Escadrila Mixtă de aviaţie din mun. Chişinău în calitate de dispecer, apoi în Batalionul 22 de Menţinere a Păcii în calitate de specialist al Serviciului financiar. Indică reclamanta că la data de 27 iulie 2008, a plecat în concediu de îngrijire a copilului din funcţia de specialist superior, serviciul financiar Batalionul de gardă. Solicită reclamanta obligarea Ministerului Apărării de a include în vechimea calendaristică a serviciului militar perioada aflării ei în concediul de îngrijire a copiilor pînă la vîrsta de 3 ani.

La data de 13.02.2012 reclamanta a înaintat cerere prealabilă către Ministerul Apărării RM în care a solicitat recalcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru perioada de îngrijire a copiilor: Demiohin Artiom, anul naşterii - 16.02.2007 şi Demiohin Bogdan anul naşterii - 08.04.2008, pe durata concediilor parţial plătite, pînă la vîrsta de trei ani a ambilor feciori, în conformitate cu legislaţia în vigoare. La 14.03.2012, prin răspunsul nr. 11/328, a fost informată că cererea a fost respinsă ca tardivă. Consideră reclamanta că a înaintat cererea prealabilă în termen. La data de 09.04.2012, reclamanta Tatiana Demiohina, a înaintat cerere de completare a acţiunii. În susţinerea cererii, Tatiana Demiohina, a invocat art. 5 al.

(22) al anexei nr. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002; art. art. 123 al.(2) CM 124 al.(l), al.(3) CM RM; art. 131 al Regulamentului cu privire la modul de împlinire a serviciului militar în Forţele Armate; art. 5 al.(l) lit.d) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări nr. 289 din 22.07.2004; art. 4 al.(l) al Legii RM privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08.07.1999; art. 14 al.(2) al legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008 nr. 271 din 07.12.2007, pct. 37 şi anexei nr. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, art. 3 alin. (7), (la) al anexei din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002.

La data de 10 mai 2012, în temeiul art. 74 CPC RM Avocatul Parlamentar, Tudor Lazăr prin intermediul reprezentantului Cazanciuc Carolina a înaintat o cerere prin care a solicitat să intervină în procesul dat pentru a depune unele concluzii. Prin încheierea din 17.09.2012 instanţa de judecată a dispus de a admite cererea de intervenire în proces înaintată de Avocatul Parlamentar, Tudor Lazăr. Consideră Avocatul Parlamentar, Tudor Lazăr, că refuzul Ministerului Apărării de a include în vechimea calendaristică a serviciului militar perioada concediului de îngrijire a copilului în care s-a aflat petiţionara, vine în contradicţie cu tratatele juridice internaţionale, inclusiv cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Republica Moldova este parte.

În acest sens, indică că se observă o limitare a drepturilor constituţionale a petiţionarei de a dispune de anumite condiţii şi avantaje în calitate de femeie- mamă, bazată doar pe inexistenţa unui mecanism legal care ar permite realizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale petiţionarei.

Solicită Tatiana Demiohina obligarea Ministerului Apărării să includă în vechimea calendaristică a serviciului militar a Tatianei Demiohina perioada aflării ei la dispoziţia MAE în legătură cu concediul de îngrijire a copilului, adică din 27 iulie 2008 pînă la 08 aprilie 2011, obligarea Ministerului Apărării să-i achite reclamantei diferenţa dintre indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pentru persoane asigurate şi cele neasigurate în perioada aflării reclamantei în concediul de îngrijire a copilului Demiohin Artiom în perioada din 27 iulie 2008 pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani; obligarea Ministerul Apărării să calculeze şi să-i achite reclamantei diferenţa dintre indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pentru persoane asigurate şi cele neasigurate pentru perioada aflării dînsei în concediul de îngrijire a copilului Demiohin Bogdan în perioada din 08 aprilie 2008 pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. La 08 februarie 2013, Tatiana Demiohina a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii prime instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii şi obligarea Ministerului Apărării de a include în vechimea calendaristică a serviciului militar a cet. Tatiana Demiohina perioada aflării ei (27.07.2008 – 08.04.2011) la dispoziţia Ministerului Apărării în legătură cu concediul de îngrijire a copilului. În motivarea recursului recurentul a invocat, că instanţa de judecată a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, emiţînd o hotărîre ilegală.

Consideră reclamantă că restrîngerea prevăzută de art. 32 alin. (4) lit. j) din Legea cu privire la statutul militarilor şi art. 131 al Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006, sunt în contradicţie cu art. 54 alin. (2) din Constituţie, astfel în cît, imixtiunea trebuie să fie prevăzută de lege, trebuie să urmărească unul sau mai multe scopuri, trebuie să corespundă normelor unanim recunoscute de dreptul internaţional.

Menţionează recurenta, că în speţa dată imixtiunea este prevăzută de lege, dar nu urmăreşte nici unul din scopurile legitime şi nu corespunde normelor unanim recunoscute de dreptul internaţional, ci poartă un caracter neconstituţional şi discriminatoriu, avînd în vedere că normele naţionale nominalizate, interzic includerea în vechimea de muncă calendaristică a serviciului militar al femeilor- militari perioada concediului de îngrijire a copilului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Tatiana Demiohina, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii contestate şi cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Astfel, se constată că conform ordinului nr. 99 din 22 mai 1992, reclamanta a fost încorporată în serviciul militar în Brigada Mixtă de Aviaţie. Ulterior, a continuat serviciul militar prin contract în Escadrila Mixtă de aviaţie din mun. Chişinău în calitate de dispecer, apoi în Batalionul 22 de Menţinere a Păcii în calitate de specialist al Serviciului financiar. La data de 27 iulie 2008, recurenta a plecat în concediu de îngrijire a copilului din funcţia de specialist superior, serviciul financiar Batalionul de gardă.

La data de 13.02.2012, reclamanta a înaintat cerere prealabilă către Ministerul Apărării în care a solicitat recalcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru perioada de îngrijire a copiilor Demiohin Artiom, anul naşterii - 16.02.2007 şi Demiohin Bogdan anul naşterii - 08.04.2008, pe durata concediilor parţial plătite, pînă la vîrsta de trei ani a ambilor feciori, în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar la 14.03.2012, prin răspunsul Ministerul Apărării nr. 11/328, a fost informată că cererea a fost respinsă ca tardivă. În rezultat, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva autorităţii publice nominalizate. Instanţa de judecată a pronunţat hotărîrea respectivă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră concluziile primei instanţe ca neîntemeiate, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 124 alin. (1) – (3) Codul muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice). plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii. Astfel, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate supra, după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului poate fi folosit integral sau pe părţi în orice timp, pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 3 ani. Acest concediu se include în vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă specială, şi în stagiul de cotizare. În detrimentul celor precizate, prevederile art. 32 alin. (4) lit. j) al Legii cu privire la statutul militarilor şi art. 131 din Hotărîrea Guvernului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, stipulează că perioada concediului de îngrijire a copilului se include în vechimea de muncă generală, în stagiu de cotizare, dar nu se include în vechimea calendaristică a serviciului militar.

La fel, se mai constată că între prevederile normelor de drept menţionate şi cele statuate la art. 124 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora, concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului poate fi folosit integral sau pe părţi în orice timp, pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 3 ani şi acest concediu se include în vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă specială, şi în stagiul de cotizare, există divergenţe şi în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Legea actelor legislative, în caz de divergenţe între norma actului legislativ general şi cel special, cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special. Prima instanţă nu a examinat acest aspect, nu a dat o interpretare respectivă argumentelor reclamantei în acest sens.

În acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 2 alin.(1) CPC, procedura de judecare a cauzelor civile în instanţele judecătoreşti de drept comun şi în cele specializate este stabilită de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul cod şi de alte legi organice. Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispoziţiilor fundamentale ale Constituţiei Republicii Moldova şi prezentului cod. Conform art. 2 alin.(3) CPC, dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte norme decît cele prevăzute de legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova, se aplică normele tratatului internaţional dacă din acesta nu rezultă că pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naţionale.

Potrivit art. 12 alin. (2) CPC, dacă la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde unei legi sau unui alt act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică normele legii sau ale altui act normativ care are putere juridică superioară. Potrivit art. 12 alin. (4) CPC, dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte reglementări decît cele prevăzute de legislaţia internă, instanţa, la judecarea pricinii, aplică reglementările tratatului internaţional. Pornind de la prevederile legale menţionate, Colegiul conchide că legiuitorul a prevăzut expres mecanismul de aplicare a legislaţiei la soluţionarea pricinilor civile în caz de coliziune între normele de drept prevăzute de legi cu aceeaşi forţă juridică, cît şi de legi cu forţă juridică diferită, de care urma să se ţină cont la adoptarea hotărîrii.

Totodată, potrivit art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. În conformitate cu art. 16 alin. (2) din Constituţia RM, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Potrivit art. 43 alin. (1) al Constituţiei RM, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului, iar conform art. 54 alin. (2), exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

În context, Colegiul constată că normele de drept aplicate de instanţa de fond la adoptarea hotărîrii recurate (art. 32 alin. (4) lit. j) al Legii cu privire la statutul militarilor şi art 131 din Hotărîrea Guvernului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate), interzic includerea în vechime de muncă calendaristică a serviciului militar al femeilor-militari perioada concediului de îngrijire a copilului, astfel fiind restrîns dreptul doar a femeilor-militari la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, or, bărbaţilor-militari această interdicţie nu li se aplică.

Astfel, în temeiul art. 12 alin. (2) CPC, instanţa de judecată urma să dfea o apreciere cuvenită, dacă prevederile art. 32 alin. (4) lit. j) al Legii cu privire la statutul militarilor şi prevederile din Hotărîrea Guvernului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, sunt sau nu aplicabile speţei, or acestea sînt acte normative cu o putere inferioară Constituţiei, care în art. 16 alin. (2), interzice tratament diferit pe criterii de sex al persoanei. Mai mult ca atît, restrîngerea în cauză nu se justifică nici prin prisma art. 54 alin. (2) din Constituţie, care prevede instituirea acesteia în cazul necesităţii intereselor securităţii naţionale, deoarece ea nu întruneşte nici unul din scopurile legitime, cu toate că această imixtiune este prevăzută de lege.

Urmare a celor constatate, Colegiul conchide că, potrivit art. 12 alin. (2) şi (4) CPC, la soluţionarea litigiului în cauză, aplicabilitate au prevederile constituţionale ca lege superioară în caz de coliziune a normelor de drept, contrar concluziei instanţei de fond. Un alt aspect care nu a fost soluţionat de către prima instanţă este faptul dacă reclamanta este sau nu persoană asigurată sau neasigurată, or de la acest criteriu depinde mărimea îndemnizaţiei pentru creşterea copiilor pînă la vîrsta de 3 ani.

Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă nu a dat o apreciere logico-juridică argumentelor Companiei Naţionale de Asigurări Sociale, că reclamanta, activînd în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, nu are dreptul la indemnizaţia de lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, ca persoană asigurată din bugetul asigurărilor de stat, deoarece, în opinia autorităţii, în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08.07.1999, stagiul de cotizare constituie perioada, în care persoana a plătit contribuţii, în mărimile stabilite, la bugetul asigurărilor sociale de stat, iar potrivit Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii respectivi, colaboratorilor Ministerului Apărării Naţionale, cu excepţia angajaţilor civili, nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv, nu întrunesc stagiul necesar de cotizare şi nu sunt persoane asigurate din bugetul asigurărilor de stat.

În acest sens este irelevant aplicarea la speţa dată a prevederilor art.4 lit.b) din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1487 din 15.11.2002, potrivit căruia, persoanelor neasigurate beneficiază de indemnizaţia unică la naşterea copilului şi de indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani. În acest context, urmează a preciza că instanţele de judecată naţionale, deja au dat apreciere unor cauze similare, cum ar fi Natalia Corjevan împotriva Ministerul Apărării al RM, iar Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei.

În acest sens, Colegiul reiterează cazul Beian vs România examinată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivi cărui desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil. Potrivit hotărîrii enunţate rolul unei instanţa supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudenţa naţională şi de a elimina divergenţele de jurisprudenţă pentru evitarea consecinţelor inerente ale practicii judiciare. De altfel, adoptarea unei alte hotărîri ar duce la incertitudine jurisprudenţială avînd drept efect privarea reclamantului de posibilitatea de a obţine beneficiul drepturilor sale în condiţiile în care altor persoane li s-a recunoscut dreptul de a benefica de dispoziţiile aceleiaşi legi.

Într-o altă ordine de idei, art. 27 alin. (1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări nr. 289 – XV din 22.07.2004, statuează că indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii. Concomitent, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, plata prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.b), c), d), e), f), g), h) se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, art. 5 alin. (1) lit.f) al legii, statuează că, asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, iar în temeiul art. 18 al legii, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani. În conformitate cu prevederile art. 27 din acelaşi act legislativ indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii. Indemnizaţia stabilită, dar neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.

Indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fără nici o limită în termen. Prin urmare, sugestiile primei instanţe cu privire la încălcarea de către reclamantă a termenului de prescripţie de adresare cu cerere pentru achitarea îndemnizaţiei pentru creşterea copiilor sunt premature, or nu s-a stabilit a cui este vina de a nu se calcula şi achita îndemnizaţia , conform celor susţinute de reclamantă, dacă aceste cerinţe sunt legale, ca persoană asigurată în virtutea legii. Ţinînd cont de cele menţionate, în scopul protecţiei sociale a familiilor cu copii, prin hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.200, a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii.

Pct. 2 al hotărîrii nominalizate, prevede că, cheltuielile suportate în vederea realizării prevederilor prezentei hotărîri se vor acoperi respectiv din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, persoanelor asigurate, iar pct. al actului normativ prevede că, stabilirea şi evidenţa indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, începînd cu 1 noiembrie 2002, se va efectua de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi subdiviziunile teritoriale ale acesteia, iar plata indemnizaţiilor nominalizate se va efectua de către „Banca de Economii” S.A. Succesivamente, potrivit pct. 7 subpct.

2) lit. a) - b) din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin hotărîrea Guvernului nominalizată supra, indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului se stabileşte: a) de la data naşterii copilului, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de instituire a tutelei; a1) pentru fiecare copil născut viu, inclusiv în cazul gemenilor; b) cu condiţia că a fost solicitată în termen de 12 luni de la naşterea copilului. În cazul în care indemnizaţia respectivă a fost solicitată mai tîrziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei adresării cu condiţia că a fost solicitată în termen de 3 ani – în cazul persoanelor asigurate şi în termen de 1,5 ani – în cazul persoanelor neasigurate, de la data naşterii copilului.

Cererea pentru stabilirea indemnizaţiilor specificate în capitolul II din Regulament se depune la casa teritorială de asigurări sociale de către unul dintre părinţi (tutore, curator) personal, prin intermediul reprezentantului primăriei. Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul celor menţionate, precum şi a actelor legislative şi normative enumerate, consideră că prima instanţă urmează să aprecieze cu exactitate mărimea indemnizaţiei de îngrijire a copilului care urma să-i fie achitată recurentei, ţinînd cont de perioada pentru care urma să-i fie achitată indemnizaţia şi termenul de prescripţie pentru solicitarea acesteia.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a examinat pricina superficial, cu încălcarea normelor de drept material, în legătură cu ce, recursul urmează a fi admis, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 şi trimisă la rejudecare. Astfel, după modificarea competenţei jurisdicţionale, competentă de a judeca cauza ca primă instanţă este judecătoria Centru, mun. Chişinău şi de aceea, avînd în vedere specificul examinării cauzei în procedură de recurs şi că instanţa de recurs este în imposibilitate de a înlătura contradicţiile descrise, pricina urmează a fi restituită pentru rejudecare în primă instanţă competentă – judecătoria Centru, mun.

Chişinău. La rejudecarea pricinii, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate şi de a crea codiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor sale procedurale şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Tatiana Demiohina. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Demiohina împotriva Ministerului Apărării, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi se trimite la rejudecare la judecătoria Centru, mun.

Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Iurie Diaconu Iurie Bejenaru