2ra-1911/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – Şt. Niţă dosarul nr. 2ra-1911/13 instanţa de apel – A, Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ştefan Covali în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Covali împotriva Întreprinderii Municipale „Asociaţia de gospodărie a spaţiilor verzi” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Ştefan Covali şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 august 2011, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată constată: La data de 14 decembrie 2010 Ştefan Covali a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Asociaţia de Gospodărie a spaţiilor verzi” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 februarie 2010, transporta pasageri în microbuzul de rută, marca VW LT-35, n/î C OK 820, deplasându-se în rampă pe şoseaua Hînceşti, mun. Chişinău, moment în care o creangă uscată, cu diametrul de aproximativ 30-35 cm, a căzut dintr-un copac şi i-a deteriorat autovehiculul.

Pentru a demonstra valoarea prejudiciului material suportat a anexat actul de expertizare tehnică nr. 083, întocmit de Centrul de Expertize Independente la 16 februarie 2010 şi Actul lucrărilor de reparaţie îndeplinite de SRL „Dan-Sebastean”, al căror preţ total constituie 13740 lei, iar întru confirmarea achitării acestuia a prezentat factura de expediţie din 17 martie 2010. Totodată, Ştefan Covali a notat că, fiind în imposibilitate de a utiliza automobilul în vederea prestării serviciilor de transport, în cadrul unui interval de timp de 17 zile, a ratat un venit în cuantum de 3 400 lei, a cărui recuperare constituie, la fel, sarcina pârâtului. Pentru a motiva existenţa obligaţiei în despăgubiri a întreprinderii municipale „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”, reclamantul a menţionat că, potrivit pct. 3 din Statutul întreprinderii, aprobat prin decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 20/6 din 13 noiembrie 2008, scopul întreprinderii este de a îngriji plantaţiile verzi, conform normativelor tehnologice şi agrotehnice, la indicaţiile Consiliului mun. Chişinău şi altor organe publice, întru asigurarea condiţiilor de creştere a plantelor în mediul urban, astfel încât ÎM „Asociaţia de Gospodărire a Spaţiilor Verzi” prestează inclusiv servicii de curăţire, defrişare a arborilor avariaţi, uscaţi şi bolnavi. Solicită reclamantul încasarea de la ÎM „Asociaţia de Gospodărie a spaţiilor verzi” în beneficiul său a prejudiciului material cauzat prin deteriorarea autovehiculului în valoare de 13 740 lei, venitul ratat în cuantum de 3400 lei, precum şi prejudiciu moral estimat la suma de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 august 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2012 fost respins apelul declarat de către Ştefan Covali şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 august 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 octombrie 2012 a fost admis recursul declarat de către Ştefan Covali, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Ştefan Covali şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 august 2011. La 05 aprilie 2013 Ştefan Covali a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În susţinerea recursului a invocat că motivarea ce se regăseşte în decizia instanţei de apel nu cuprinde absolut careva argumente şi trimiteri la probe concrete sau fapte stabilite care să ateste că accidentul produs a fost rezultatul unui caz fortuit. La fel, a invocat că concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi faptul că instanţele nu au aplicat legea acre trebuia să fie aplicată şi au interpretat eronat legea. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Covali Ştefan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Covali Ştefan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Covali Ştefan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Ştefan Covali se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu