2ra-2016/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă – L. Lupaşco dosarul nr. 2ra-2016/13 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Cioban împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Vladimir Cioban, casată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 14 septembrie 2012 şi pronunţată o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii constată: La 14 februarie 2012, Vladimir Cioban a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept.

În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2011, menţinută în vigoare prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 decembrie 2011 a fost admisă parţial acţiunea sa împotriva Ministerului Afacerilor Interne, fiind anulat pct. 4 al ordinului MAI nr. 47 ef din 18 februarie 2011 ca ilegal, restabilit în funcţia de Şef al Direcţiei Antidrog al GGSO a DP a MAI, încasat de la MAI în beneficiul lui diferenţa de salariu în suma de 4902 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei, iar în rest cerinţele au fost respinse. În temeiul hotărârii nominalizate a fost eliberat titlul executoriu nr. 3-2194/11 din 27 iunie 2011, prin care s-a dispus restabilirea lui în funcţie şi anularea ordinului, titlu care a fost prezentat executorului judecătoresc spre executare, iar prin încheierea nr. 083-96/11 din 07 iulie 2011 a fost intentată procedura de executare.

Prin aceiaşi încheiere s-a dispus obligarea MAI din momentul primirii prezentei încheieri, să-l restabilească pe Vladimir Cioban în funcţia de Şef al Direcţiei Antidrog al GGSO a DP a MAI conform legislaţiei în vigoare şi să anuleze pct. 4 al ordinului MAI nr. 47 ef din 18 februarie 2011 cu informarea executorului. Menţionează că pe parcursul a mai bine de 7 luni din momentul intentării procedurii de executare şi până în prezent hotărârea judecătorească din 27 iunie 2011 nu a fost executată, iar motivele de neexecutare nefiind imputabile lui. La fel, invocă că pe parcursul procedurii de executare, vinovăţia pentru neexecutarea hotărârii se datorează intenţiei directe a persoanelor responsabile din cadrul organului de administrare a debitorului MAI, Indică că la data 27 iunie 2011 titlul executoriu nr. 3-2194/11 privind restabilirea în funcţie a lui a fost depus la Ministerul Afacerilor Interne al MAI spre executare benevolă.

La data de 07 iulie 2011 a iniţiat procedura de executare silită în baza titlului executoriu nr. 3-2194/11 prin cererea adresată executorului judecătoresc. La aceeaşi dată a fost emisă încheierea privind primirea spre executare a documentului executoriu nr. 3-2194/11, intentarea procedurii de executare şi stabilirea termenului de executare silită, care a fost comunicată MAI la data de 08 iulie 2011. La data de 08 iulie 2011, de către reprezentanţii debitorului MAI a fost împiedicată intrarea executorului judecătoresc, a lui şi a martorilor asistenţi în sediul debitorului MAI fapt confirmat prin procesul verbal şi înregistrărilor video din aceeaşi dată. Iar, la 12 iulie 2011, la solicitarea executorului judecătoresc Snejana Anati, de a i se permite accesul în incinta MAI pentru a verifica executarea hotărârii judecătoreşti, din nou a fost refuzat, fapt pentru care a fost întocmit un nou proces-verbal.

La data de 19 iulie 2011 executorul judecătoresc Snejana Anati a expediat în adresa MAI în persoana ministrului Alexei Robu, citaţie pentru data de 29 iulie 2011, orele 10:00, citaţie primită de MAI la data de 20 iulie 2011. La data de 29 iulie 2011, la citaţia executorului judecătoresc Snejana Anati, nu s-a prezentat nici un reprezentant a debitorului MAI. La data de 13 decembrie 2011, executorul judecătoresc Snejana Anati, a remis în adresa debitorului MAI un aviz prin care a solicitat executarea documentului executoriu în termen de trei zile.

La data de 21 decembrie 2011, executorul judecătoresc Snejana Anati a expediat în adresa MAI, în persoana ministrului Alexei Roibu, citaţie pentru data de 29 decembrie 2011, orele 13:00, citaţie primită de MAI la data de 20 iulie 2011. La data de 29 decembrie 2011, executorul judecătoresc Snejana Anati a expediat în adresa MAI, în persoana Ministrului Alexei Roibu, citaţie pentru data de 10 ianuarie 2011, orele 10:00, citaţie primită de MAI la data de 20 iulie 2011. Menţionează reclamantul că la data de 09 decembrie 2011, prin raportul său către MAI, dânsul a comunicat faptul că prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 decembrie 2011, hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2011 a fost menţinută.

Invocă reclamantul că pe tot parcursul acestui timp, debitorul MAI a ignorat cerinţele legale ale executorului judecătoresc şi ale creditorului. Respectiva încălcare a executării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti i-a cauzat un prejudiciu moral considerabil. Solicită reclamantul constatarea faptului încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti din 27 iunie 2011, încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 6 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de către Cioban Vladimir, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărârea nouă prin care acţiunea a fost admisă, constatându-se încălcarea dreptului lui Vladimir Cioban la executarea hotărârii judecătoreşti nr. 3-2194/11 din 27 iunie 2011 în termen rezonabil, cu încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vladimir Cioban a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuieli de judecată în valoare de 6 000 lei, în total 16 000 lei. La 09 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile Legii cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. Raportat la faptul că prin actele de dispoziţie ale instanţelor de judecată, nu a fost argumentată şi justificată suma de 10 000 lei, care a fost dispusă cu titlu de prejudiciu moral, recurentul consideră că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural. În acest context, menţiunea instanţei de a încasa din contul bugetului de stat suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral s-a întemeiat pe prezumţii reţinute cu încălcarea reglementărilor prevederilor art. 240 şi 241 CPC.

La fel, recurentul consideră că instanţa de apel , în cazul constatării încălcării termenului rezonabil al cauzei, urma să aplice prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, conform căruia la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. De asemenea, recurentul îşi exprimă dezacordul cu punerea în sarcina bugetului de stat a obligaţiei de a compensa cheltuielile de asistenţă juridică. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Finanţelor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu