2rh-211/13 — Partajarea averii

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr. 2rh-211/13 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa instanţa de recurs: A. Cobăneanu, T. Răducanu, S. Moldovan ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire înaintată de către Lucia Michiciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Luciei Michiciuc împotriva lui Gheorghe Michiciuc cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013, prin care recursul declarat de Lucia Michiciuc a fost considerat inadmisibil constată: La 22 februarie 2012 Lucia Michiciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Michiciuc cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie.

În motivarea acţiunii a indicat că se cunoaşte cu pârâtul din anul 1997, iar din anul 2008 - până la 16 octombrie 2009, au locuit împreună în căsătorie civilă, pe str. Independenţei 44, ap. 34, perioadă în care ambii au dobândit venituri din activitate de muncă, activitate intelectuală şi activitate de întreprinzător. Menţionează că la 17 octombrie 2009 a înregistrat căsătoria cu Gheorghe Michiciuc la OSC sector Botanica, Chişinău. Afirmă că la 19 aprilie 2010 s-a născut fiul comun Gheorghe-Cezar, cerut şi mult aşteptat de tatăl Gheorghe Michiciuc. Susţine că după înregistrarea oficială a căsătoriei, pârâtul brusc şi-a schimbat atitudinea faţă de ea, având o atitudine necorespunzătoare faţă de copil.

Provoca certuri fără nici un motiv, nu dorea să găsească soluţii comune, abandona domiciliul conjugal, aplica forţa fizică, astfel, creând o atmosferă de ură şi insuportabilă, ceea ce se răsfrângea negativ asupra stării psihice şi fizice a fiului. Indică că deja sunt divorţaţi. 1 La fel, susţine că proprietatea comună în devălmăşie nu poate fi împărţită în baza unui acord dintre ei, fapt ce a generat adresarea în instanţa de judecată. Solicită partajarea proprietăţii comune în devălmăşie, şi anume a bunului imobil din str. Calea Ieşilor 63/3, în părţi egale, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte şi obligarea Organul Cadastral de a înregistra cota-parte din imobil conform hotărârii.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 mai 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Lucia Michiciuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. Totodată, a fost respinsă cererea apelantei cu privire la asigurarea acţiunii. La fel, a fost scutită apelanta de la plata taxei de stat la declararea apelului. La 30 ianuarie 2013 Lucia Michiciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia în termen legal, casarea deciziei contestate şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o incorectă şi ilegală.

Susţine că cererea cu privire la asigurarea acţiunii a fost depusă în condiţiile legii. Consideră că prima instanţă n-a judecat toate circumstanţele importante ale cauzei, n-a apreciat corect probele şi nici n-a administrat probe anexate la dosar. Afirmă că instanţa nu a luat în consideraţie solicitarea reclamantei cu privire la ordonarea unei expertize a bunurilor comune. Menţionează că reprezentantul intimatului V. Mardari a solicitat eronat respingerea prin extrasul de la Oficiul Cadastral ca proprietate dobândită până la căsătorie, fără prezentare probelor din data înregistrată 17 decembrie 2007, fiind construcţia nefinalizată. Indică că în şedinţa de judecată s-a argumentat prin materialele depuse la dosar prin încheierea primei instanţe, prin actele oficiale că ea a fost căsătorită cu pârâtul.

Consideră că la acel moment fiind în căsătorie, are dreptul de folosinţă asupra acestui imobil, la fel şi fiul minor până la împlinirea majoratului. Mai indică că intimatul neagă şi urmăreşte scopul de a ascunde adevărul şi legalitatea extrasului din 17 decembrie 2007 (construcţie nefinalizată). Afirmă că nerecunoaşterea dreptului ei de proprietate produce efecte juridice în realizarea scopurilor intimatului şi nu în interesul familiei, fiului minor şi în exclusivitate moştenitor pe bunurile mobile şi imobile ale intimatului. Intimatul este o persoană influenţată şi unele bunuri le donează, înstrăinează în mod ilegal fără consimţământul ei, a familiei. Acţiunile intimatului le consideră ilegale, folosind proprietatea în devălmăşie în scopul vieţii personale.

Invocă că în instanţa de apel au fost anexate 2 cereri la dosar prin care a solicitat examinarea în fond a cauzei şi ordonarea expertizei independente în legătură cu împărţirea îmbunătăţirii imobilului la ziua de azi. 2 De asemenea invocă că instanţa de apel a negat solicitarea ei, n-a fost studiat motivul pricinii, relevând că este în căsătorie. Susţine că instanţa de apel nu a verificat legalitatea hotărârii în întregul ei, după cum prevede art. 373, alin. (4) CPC. Insistă că decizia instanţei de apel este una greşită, cu aplicarea eronată a normelor de drept. Consideră că este necesar şi oportun ca Curtea Supremă de Justiţie să interzică intimatului Gheorghe Michiciuc, săvârşirea acţiunilor cu extrasul din 17 decembrie 2007 ce ţine de imobilul în litigiu, până la pronunţarea definitivă asupra fondului cauzei.

La fel, invocă că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, decizia fiind ilegală. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013 recursul declarat de Lucia Michiciuc a fost considerat inadmisibil. La 08 mai 2013 Lucia Michiciuc a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie şi deciziei Curţii de Apel Chişinău sau remiterea cererii de revizuire după competenţă în Curtea de Apel Chişinău. În motivarea cererii de revizuire a indicat că au devenit cunoscute unele circumstanţe noi, care n-au fost şi nici n-au putut fi cunoscute revizuentului. Susţine că referinţa prezentată de intimat conţine concluzii false, neveridice, ce nu corespund realităţii.

Afirmă că la examinarea cazului i-au fost încălcate grav drepturile procedurale, refuzându-i-se neîntemeiat efectuarea expertizei şi acumularea de probe. Mai indică că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost anulată hotărârea privind desfacerea căsătoriei, prin urmare, susţine revizuentul că părţile se află oficial în căsătorie . Mai susţine că la dosar lipsesc procesele-verbale cu actele concludente înaintate în şedinţă. Invocă faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei generale sau jurisdicţionale. Îşi întemeiază cererea în temeiul art. 449, lit. b) şi lit. e) şi art. 453 CPC RM. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. 3 În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior. În conformitate cu art. 449 lit. e) revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

La elucidarea sensului corect al temeiului de la art. 449 lit. e) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ indică faptul că, în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere, este important ca actul de dispoziţie în cauză să devină irevocabil şi ca acest act să fi stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii. Nu este suficient ca aceste acte judecătoreşti, care au fost anulate, să fie prezente pur şi simplu în dosar, ci să se regăsească în motivarea acestuia sau să fi fost luat în considerare de instanţa de judecată în temeiul art.123 CPC.

Simplul fapt că cineva o anexat o hotărâre judecătorească, fie ea şi irevocabilă, nu înseamnă neapărat că instanţa a ţinut cont de ea, atunci când a pronunţat o hotărâre judecătorească nemotivată devenită irevocabilă prin neatacare. Astfel, la caz revizuentul invocă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost anulată hotărârea privind desfacerea căsătoriei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că acest temei invocat de către Lucia Michiciuc nu poate fi reţinut de către instanţă, or obiectul litigiului se referă la partajarea proprietăţii în devălmăşie şi nicidecum la desfacerea căsătoriei. Prin urmare, anularea hotărârii privind desfacerea căsătoriei nu constituie un temei care ar afecta esenţial fondul cauzei examinate.

În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată 4 fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. b) şi e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Lucia Michiciuc ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Lucia Michiciuc împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Luciei Michiciuc împotriva lui Gheorghe Michiciuc cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 5