2ra-1334/13 — Împărţirea averii comune în devălmăşie

prima instanţă – A. Danilov dosarul nr. 2ra-1334/13 instanţa de apel – L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lucia Michiciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Luciei Michiciuc împotriva lui Gheorghe Michiciuc cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Lucia Michiciuc şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 mai 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 22 februarie 2012 Lucia Michiciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Michiciuc cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie. În motivarea acţiunii a indicat că se cunoaşte cu pârâtul din anul 1997, iar din anul 2008 - până la 16 octombrie 2009, au locuit împreună în căsătorie civilă, pe str. Independenţei 44, ap. 34, perioadă în care ambii au dobândit venituri din activitate de muncă, activitate intelectuală şi activitate de întreprinzător. Menţionează că la 17 octombrie 2009 a înregistrat căsătoria cu Gheorghe Michiciuc la OSC sector Botanica, Chişinău. Afirmă că la 19 aprilie 2010 s-a născut fiul comun Gheorghe-Cezar, cerut şi mult aşteptat de tatăl Gheorghe Michiciuc.

Susţine că după înregistrarea oficială a căsătoriei, pârâtul brusc şi-a schimbat atitudinea faţă de ea, având o atitudine necorespunzătoare faţă de copil. Provoca certuri fără nici un motiv, nu dorea să găsească soluţii comune, abandona domiciliul conjugal, aplica forţa fizică, astfel, creând o atmosferă de ură şi insuportabilă, ceea ce se răsfrângea negativ asupra stării psihice şi fizice a fiului. Indică că deja sunt divorţaţi. La fel, susţine că proprietatea comună în devălmăşie nu poate fi împărţită în baza unui acord dintre ei, fapt ce a generat adresarea în instanţa de judecată. Solicită partajarea proprietăţii comune în devălmăşie, şi anume a bunului imobil din str. Calea Ieşilor 63/3, în părţi egale, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte şi obligarea Organul Cadastral de a înregistra cota-parte din imobil conform hotărârii.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 mai 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Lucia Michiciuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. Totodată, a fost respinsă cererea apelantei cu privire la asigurarea acţiunii. La fel, a fost scutită apelanta de la plata taxei de stat la declararea apelului. La 30 ianuarie 2013 Lucia Michiciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia în termen legal, casarea deciziei contestate şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o incorectă şi ilegală.

Susţine că cererea cu privire la asigurarea acţiunii a fost depusă în condiţiile legii. Consideră că prima instanţă n-a judecat toate circumstanţele importante ale cauzei, n-a apreciat corect probele şi nici n-a administrat probe anexate la dosar. Afirmă că instanţa nu a luat în consideraţie solicitarea reclamantei cu privire la ordonarea unei expertize a bunurilor comune. Menţionează că reprezentantul intimatului V. Mardari a solicitat eronat respingerea prin extrasul de la Oficiul Cadastral ca proprietate dobândită până la căsătorie, fără prezentare probelor din data înregistrată 17 decembrie 2007, fiind construcţia nefinalizată. Indică că în şedinţa de judecată s-a argumentat prin materialele depuse la dosar prin încheierea primei instanţe, prin actele oficiale că ea a fost căsătorită cu pârâtul.

Consideră că la acel moment fiind în căsătorie, are dreptul de folosinţă asupra acestui imobil, la fel şi fiul minor până la împlinirea majoratului. Mai indică că intimatul neagă şi urmăreşte scopul de a ascunde adevărul şi legalitatea extrasului din 17 decembrie 2007 (construcţie nefinalizată). Afirmă că nerecunoaşterea dreptului ei de proprietate produce efecte juridice în realizarea scopurilor intimatului şi nu în interesul familiei, fiului minor şi în exclusivitate moştenitor pe bunurile mobile şi imobile ale intimatului. Intimatul este o persoană influenţată şi unele bunuri le donează, înstrăinează în mod ilegal fără consimţământul ei, a familiei. Acţiunile intimatului le consideră ilegale, folosind proprietatea în devălmăşie în scopul vieţii personale.

Invocă că în instanţa de apel au fost anexate 2 cereri la dosar prin care a solicitat examinarea în fond a cauzei şi ordonarea expertizei independente în legătură cu împărţirea îmbunătăţirii imobilului la ziua de azi. De asemenea invocă că instanţa de apel a negat solicitarea ei, n-a fost studiat motivul pricinii, relevând că este în căsătorie. Susţine că instanţa de apel nu a verificat legalitatea hotărârii în întregul ei, după cum prevede art. 373, alin. (4) CPC. Insistă că decizia instanţei de apel este una greşită, cu aplicarea eronată a normelor de drept. Consideră că este necesar şi oportun ca Curtea Supremă de Justiţie să interzică intimatului Gheorghe Michiciuc, săvârşirea acţiunilor cu extrasul din 17 decembrie 2007 ce ţine de imobilul în litigiu, până la pronunţarea definitivă asupra fondului cauzei.

La fel, invocă că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, decizia fiind ilegală. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lucia Michiciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, criticile recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Lucia Michiciuc, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lucia Michiciuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Luciei Michiciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan