2rac-282/13 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: Iu. Cotruţă 2rac - 282/13 Instanţa de apel: N. Cariu, L.Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către „Almos-Com” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Almos - Com” societate cu răspundere limitată împotriva „Bojo Vin” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, şi acţiunea reconvenţională depusă de „Bojo Vin” societate cu răspundere limitată împotriva Almos - Com” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de „Bojo Vin ” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 01 octombrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea depusă de „Almos- Com” societate cu răspundere limitată a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională depusă de „Bojo Vin” societate cu răspundere limitată a fost admisă, constată La 14.02.2012, „Almos - Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Bojo Vin” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul „Almos - Com” SRL a indicat că, la 01.04.2010 între „Bojo-Vin” SRL şi „Almos-Com” SRL a fost încheiat contractul de distribuţie nr.04/01K, conform căruia producătorul ,,Bojo-Vin”SRL la împuternicit pe distribuitorul „Almos-Com” SRL cu drepturile exclusive de distribuitor la realizarea producţiei producătorului pe teritoriul Republicii Moldova. Conform pct.1.2 din contract, producătorul s-a obligat în decursul termenului contractual să livreze marfa la cererile (comanda) distribuitorului, iar distribuitorul s-a obligat să primească marfa şi să o achite.

Susţine reclamantul „Almos - Com” SRL că, pe parcursul termenului valabilităţii contractului, şi-a onorat pe deplin obligaţiunile contractuale, fapt confirmat prin achitările efectuate în adresa „Bojo-Vin” SRL, însă ultimul nu şi-a onorat obligaţiunile ce rezultă din pct.3.3, 3.4, 4.1,4.2, 4.3,4.4 din contractul de distribuţie cu nr.04/01K din 01.04.2010, formîndu-se la moment o datorie debitorială în mărime 324 932,42 lei. În scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă, la 09.03.2011 şi 22.12.2011, a expediat debitorului pretenţii şi somaţii, dar care au rămas fără nici un răspuns. Solicită reclamantul „Almos - Com” SRL să fie încasat de la „Bojo Vin” SRL datoria contractuală în sumă de 324 932, 42 lei şi cheltuielile de judecată.

În cadrul examinării cauzei, „Bojo Vin” SRL a depus cerere reconvenţională împotriva „Almos-Com” SRL cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul „Bojo Vin” SRL a indicat că, la 01.04.2010, între „Bojo Vin” SRL şi „Almos-Com” SRL a fost încheiat Contractul de distribuţie nr. 04/01 K. Contrar condiţiilor specificate la p. 2.2.9; 3.9 din Contract, prin derogare de la prevederile art. 9, 513 alin. (1), 572 alin. (2) Cod civil, pîrîtul „Allmos-Com” SRL nu şi-a onorat în modul corespunzător obligaţia de plată, acumulînd o datorie în mărime de 320 258, 92 lei. Prin actul de verificare, întocmit în baza situaţiei din data de 31.01.2011, semnat de ambele părţi, se atestă faptul că „Almos – Com” SRL are o datorie faţă de „Bojo – Vin” SRL în mărime de 563 803, 19 lei.

Ulterior, datoria a fost micşorată pînă la suma de 320 258, 92 lei. Indică „Bojo-Vin” SRL că, conform pct. 4.4 din contract, „Almos-Com” SRL urmează să achite „Bojo – Vin” SRL clauza penală echivalentă cu 0.1 % din suma datoriei. Marfa livrată şi care depăşeşte suma indicată la p. 3.1 din Contract - 571 9 98 lei, urma să fie achitată conform p. 3.9 din contract, în termen de 25 zile. Contrar obligaţiunilor asumate, debitorul „Almos – Com” SRL a admis întîrzieri la achitarea preţului mărfii, conform tabelului anexat. Valoarea clauzei penale, calculată la acest compartiment, constituie 38 801,49 lei. Marfa livrată conform p. 3.1 din Contract, urma să fie achitată în termen de pînă la data de 31.12.2011.

Debitorul a achitat parţial valoarea mărfii, acumulînd o datorie în sumă de 320 258, 92 lei. Astfel, clauza penală calculată constituie suma de 42 274, 32 lei ( 320 258, 32 lei datoria x 0, 1 % x 132 zile - perioada întîrzierii). În total, debitorul datorează clauza penală în mărime de 81 075, 81 lei ( 38 801, 49 lei + 42 274, 31 lei). Suplimentar, debitorul urmează să achite şi dobînda de întîrziere pentru perioada 01.01.2012 -11.05.2012 care constituie 17 039, 53 lei. În total, „Almos – Com” SRL datorează „Bojo – Vin” SRL suma de 418 374, 12 lei ( 320 258, 92 lei - datoria + 81 075, 81 lei - clauza penală + 17 039, 53 lei - dobînda de întîrziere). Solicită „Bojo- Vin” SRL să fie încasat de la „Almos-Com” SRL datoria în mărime de 320 258, 92 lei, clauza penală în mărime de 81 075, 81 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 17 039, 53 lei, în total suma de 418 374,12 lei şi cheltuielile legate cu achitarea taxei de stat în sumă de 9608 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 01 octombrie 2012, acţiunea depusă de „Almos Com” SRL a fost admisă integral, iar acţiunea reconvenţională depusă de „Bojo Vin” SRL a fost admisă parţial. S-a încasat de la „Almos Com” SRL în beneficiul „Bojo Vin” SRL suma de 48 378 , 93 lei. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de „Bojo Vin ” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 01 octombrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea depusă de „Almos- Com” SRL a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională depusă de „Bojo Vin” SRL a fost admisă. S-a încasat de la „Almos Com”SRL în folosul „Bojo Vin” SRL suma de 418 374, 12 lei şi cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în sumă de 17 933 lei.

La 28.03.2013, „Almos-Com” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe pe care o consideră echitabilă faţă de situaţia ambele părţi. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece au fost încălcate şi aplicare eronat normele de drept material şi normele de drept procedural, interpretîndu-se eronat legea. Instanţa de apel nu a apreciat corect probele prezentate şi a dat prioritate declaraţiilor reprezentantului SRL „Bojo -Vin”. La 15.05.2013, SRL „Bojo-Vin” a depus referinţă la recursul declarat de „Almos-Com” SRL, solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art.442 alin.(1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Din materialele dosarului rezultă că, la 01.04.2010, între „Bojo-Vin” SRL şi „Almos-Com” SRL a fost încheiat contractul de distribuţie nr.04/01K, conform căruia ,,Bojo-Vin”SRL, în calitate de producător l-a împuternicit pe „Almos-Com” SRL, în calitate de distribuitor, cu drepturile exclusive de distribuitor la realizarea producţiei producătorului TM „100LICHNAYAU”, „Hlebnîi Dar”, „Valahia” pe teritoriul Republicii Moldova. În conformitate cu pct. 1.2 din contract, producătorul s-a obligat în decursul termenului contractual să livreze marfa la cererile (comanda) distribuitorului, iar distribuitorul s-a obligat să primească marfa şi să o achite. Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict), şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Conform art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Iar conform art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art.668 alin. (1) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii.

Conform actului de verificare din 31.01.2011, „Bojo-Vin” SRL a livrat„Almos-Com” SRL , în baza contractului nr.04/01K din 01.04.2010, marfă în sumă de 1 230 899, 99 lei, datoria „Almos-Com” SRL către „Bojo- Vin” SRL constituind suma de 563 803, 19 lei. La 01 aprilie 2012, datoria „Almos-Com” SRL către „Bojo-Vin” SRL constituia 320 258, 92 lei, fapt confirmat prin actul de verificare a decontărilor între întreprinderile „Bojo- Vin” SRL şi Almos-Com” SRL. Marfa livrată şi care depăşeşte suma indicată la pct. 3.1 din contract, adică 571 998 lei, urma să fie achitată conform pct. 3.9 în termen de 25 de zile calendaristice de la data eliberării facturii, iar restul mărfii urma să fie achitată în termen de pînă la 31.12.2011.

Potrivit capitolului 4 al contractului de distribuţie nr.04/01K din 01.04.2010, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat. Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 4.4 din contract, în cazul încălcării termenului de achitare a mărfii, persoana vinovată va achita celeilalte părţi o penalitate în valoare de 0,1% din suma comenzii pentru fiecare zi de întîrziere, ceea ce conform calculelor prezentate şi necontestate de părţile litigante constituie 81 075, 81 lei. Avînd în vedere că, contractului în cauză îi sunt aplicabile prevederile art. 619 alin. (2) Cod civil, dobînda de întîrziere constituie 17 039, 53 lei. În astfel de circumstanţe, datoria „Almos – Com” SRL faţă de „Bojo – Vin” SRL constituie suma de 418 374, 12 lei, ceea ce rezultă din datoria în sumă de 320 258, 92 lei, clauza penală în mărime de 81 075, 81 lei şi dobînda de întîrziere în mărime de 17 039, 53 lei.

La fel, din materialele dosarului rezultă că, în conformitate cu pct. 3.3 din contract, în perioada valabilităţii contractului, „Almos-Com” SRL a expediat în adresa „Bojo-Vin” SRL cereri (comenzi) privind livrarea loturilor de marfă în sumă de 1 402 414 lei, fapt confirmat prin cererile expediate de recurent şi recepţionate de intimat (f.d.18-27), precum şi pretenţia recurentului expediată în adresa intimatului (f.d.13). „Bojo-Vin” SRL n-a livrat către „Almos-Com” SRL lotul de marfă solicitat de către ultimul, ceea ce în conformitate cu pct. 4.4 din contract„Bojo-Vin” SRL a acumulat o penalitate în mărime de 227 140,22 lei (f.d. 15). Conform pct. 4.3 din contract, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat, ceea ce conform calculelor constituie 98 556 lei (f.d.15).

În atare circumstanţe, datoria „Bojo – Vin” SRL către „Almos – Com” SRL constituie suma de 324932, 42 lei, ceea ce rezultă din clauza penală în mărime de 227 140,22 lei şi venitul ratat 98 556 lei. Avînd în vedere că, între părţile litigante există obligaţiuni contractuale reciproce, instanţa de recurs consideră că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia că, „Almos – Com” SRL îi datorează „Bojo – Vin” SRL suma de 93 441,70 lei (datoria „Almos – Com” SRL faţă de „Bojo – Vin” SRL în sumă de 418 374, 12 lei - datoria „Bojo – Vin” SRL faţă de „Almos – Com” SRL în sumă de 324932, 42 lei). La 10.11.2011, prin ordinul de plată nr.280, „Almos – Com” SRL a transferat la contul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat suma de 48 299,77 lei, pentru accize la rachiu şi alte băuturi spirtoase pentru stingerea restanţei faţă de „Bojo – Vin” SRL, respectiv, suma datoriei „Almos – Com” SRL faţă de „Bojo – Vin” SRL constituie suma de 45 141,93 lei (93 441,70 lei- 48299,77 lei).

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că, prima instanţă, respectînd prevederile art. 118 CPC în coroborare cu art. 241 alin. (5) CPC şi reieşind din cumulul de probe prezentate în cadrul judecării cauzei în fond, a ajuns la o concluzie justă privind admiterea integrală a acţiunii„Almos – Com” SRL şi parţial a acţiunii „Bojo – Vin” SRL, deoarece litigiul dedus judecăţii rezultă din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiunilor contractuale a părţilor.

Cît priveşte concluzia instanţei de apel, instanţa de recurs constată că instanţa de apel a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar şi a interpretat eronat normele de drept material, deoarece comenzile expediate de „Almos – Com” SRL prin fax privind livrarea mărfii în voalare de 1 402 414 lei au fost recepţionate de „Bojo-Vin” SRL, fapt confirmat prin referinţă şi apelul depus de intimat din care rezultă că, întreprinderea a fost în imposibilitate să le execute, ci nu cum a concluzionat instanţa de apel că nu le-a recepţionat. Mai mult ca atît, materialele dosarului denotă că, anterior comenzile de livrare s-au efectuat tot prin fax. La materialele dosarului lipsesc probe ce ar confirma altfel.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că apelul depus de„Bojo – Vin” SRL greşit a fost admis şi instanţa de apel eronat a casat hotărîrea primei instanţe, care este legală şi întemeiată, fiind emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor administrate în cauză în coraport cu prevederile legii. Din motivele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 şi de a menţine hotărîrea Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 01 octombrie 2012. În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. f) şi alin. (3 )CPC, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Almos-Com” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 01 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Almos - Com” societate cu răspundere limitată împotriva „Bojo Vin” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, şi acţiunea reconvenţională depusă de „Bojo Vin” societate cu răspundere limitată împotriva Almos - Com” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru