3ra-1225/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Traciuc dosarul nr. 3ra-1225/13 ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Geomod Grup” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere ,,Geomod Grup” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 iunie 2012, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 13 octombrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Geomod Grup” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că în perioada din 15 august 2011 până la 22 august 2011, inspectorul superior sectorul de Investigaţii operative, Direcţia servicii operative din cadrul Departamentului de aplicare a Legii a Serviciului Vamal împreună cu şeful Secţiei control ulterior şi audit post-vămuire din cadrul Biroului Vamal Centru au efectuat controlul la SRL ,,Geomod Grup”.

Menţionează că în urma controlului s-a constatat că la societate lipseau saci cu ciment în cantitate de 1833 tone în sumă de 1793702,88 lei, marfă care a fost livrată cu scutirea TVA, ce denotă scoaterea ilegală de sub supraveghere vamală şi neconfirmarea utilizării acesteia conform destinaţiei finale în baza Legii nr. 191 din 15 iulie 2010 şi a Hotărîrii Guvernului nr. 765 din 20 august 2010. Totodată colaboratorii vamali au stabilit că societatea încălcând prevederile art. 28, 34, 35 Codul Vamal şi pct. II din Hotărîrea Guvernului nr. 765 din 20 august 2010, a cauzat prejudiciu statului prin neachitarea taxei pe valoare adăugată în sumă de 358740,58 lei.

Indică că în rezultat, la 22 august 2011 a fost întocmit actul constatator nr. 26 prin care societatea a fost obligată să achite suma de 362110, 68 lei, ce constă din 358740,58 lei - taxa pe valoare adăugată şi din 3370, 10 lei majorări de întârziere, fiind prezentat spre semnare la 25 august 2011. Susţine că în baza ordinului Serviciului Vamal nr. 236 din 15 august 2011 asupra activităţii economice a societăţii, cu tematica-stabilirea cantităţii efective a cimentului în vrac, importat pentru lichidarea consecinţelor din vara anului 2010, de către aceiaşi colaboratori ai Serviciul Vamal al RM a fost întocmită o notă de constatare nr. 2 din 05 septembrie 2011. Astfel, comisia a constatat că în baza scrisorii nr. 2000 din 05 septembrie 2011 a fost solicitată prezentarea cantităţii efective a cimentului în vrac livrat conform Legii nr. 191 din 05 iulie 2010 cu acordarea scutirii TVA, faţă de cantitatea cimentului în vrac luat la evidenţa contabilă conform facturilor de expediţie de către societate şi reflectată în listele de inventariere.

Indică că tot la 05 septembrie 2011 aceiaşi colaboratori, au întocmit încă un act constator nr. 27, prin care societăţii i s-a impus să achite suma drepturilor de import în mărime de 331629, 12 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 4662,07 lei. Consideră că nota de constatare nr. 1, actul constator nr. 26 din 22 august 2011, nota de constatare nr. 2 şi actul constatator nr. 27 din 05 septembrie 2011 sunt ilegale. Afirmă că societatea a semnat acordul de colaborare nr. 1 cu Primăria satului Obileni cu privire la înlăturarea consecinţelor inundaţiilor, în urma căreia a fost obţinută autorizaţia nr. 1 din 21 ianuarie 2011, prin care care s-a obligat să organizeze şi să acorde servicii populaţiei din localitatea Obileni în vederea fabricării şi livrării materialelor de construcţie ce vor fi utilizate la înlăturarea consecinţelor inundaţiilor.

Astfel, la 14 aprilie 2011 a fost semnat contractul de vînzare-cumpăre cu SRL „BPM-Plus” în baza căruia a a fost procurat ciment produs de ZAO „Combinatul de Ciment din Rîbniţa”, fapt confirmat prin actul de expertiză nr. 0296612 din 18 iunie 2011 a Camerei de Comerţ şi Industrie, filiala Orhei şi constatat de către Serviciul Vamal. Consideră că pârâtul neîntemeiat a acuzat întreprinderea de faptul că conform facturilor de expediţie cu privire la achiziţia cimentului punctul de încărcare a fost stabilit în or.

Rîbniţa, iar de descărcare în satul Obileni, dar de fapt a fost pus la păstrare la 3 întreprinderi: SRL „LKV-Service”, SRL ,,Bascon Lux” şi SRL „Furnizorul ARA”, dat fiind faptul că din lipsa spaţiilor special amenajate, întreprinderea a fost nevoită să suporte cheltuieli suplimentare pentru transportarea şi depozitarea cimentului la cele mai apropiate rezervoare care sunt capabile de a depozita astfel de produs uşor alterabil şi o astfel de cantitate mare, fapt ce a fost demonstrat colaboratorilor Serviciului Vamal.

Mai indică că lipsa cantităţii de 1833 tone de ciment în saci a fost schimbat pe 1856,28 tone de ciment în vrac cu SRL „Market Sistem Plus”, fapt ce se atestă prin contractele de depozitare încheiate cu SRL „LKV-Service”, SRL „Bascon Lux” şi SRL ,,Furnizorul ABA”, care au fost prezentate colaboratorilor serviciului vamal, la fel urmau a fi prezentate acte suplimentare, însă colaboratorii organului vamal intenţionat au grăbit lucrul pentru întocmirea actului şi notei de constatare. Susţine că la momentul procurării Fabrica de ciment din Rîbniţa i-a realizat tot stocul disponibil la acel moment în vrac, iar restul au fost nevoiţi să-l procure în saci, ca ulterior în urma unei oferte favorabile să fie schimbat din saci în vrac conform contractului de schimb nr. 31/08/11 şi a actelor de primire-predare, astfel s-a ajuns la un surplus de 23,28 tone de ciment în vrac, ceia ce a adus la dimuarea preţului pentru consumatorul final, adică pentru sinistraţii din Obileni.

Consideră că prin obligarea întreprinderii de a achita taxele pe valoare adăugată, vor fi încălcate prevederile art. 1 al Legea cu privire la acordarea facilităţilor pentru lichidarea consecinţelor inundaţiilor din vara anului 2010 şi art. 1 din Hotărîrea Guvernului nr. 765 din 20 august 2010 cu privire la modul de aplicare a facilităţilor pentru lichidarea consecinţelor inundaţiilor din vara anului 2010. Susţine că cimentul depistat la depozite din start a fost preconizat pentru lichidarea consecinţelor inundaţiilor din anul 2010 şi nici de cum în altă parte, dar faptul că este depozitat în altă parte decît în localitatea Obileni, nu prezumă faptul că nu va fi întrebuinţat conform destinaţiei.

Afirmă că societatea s-a conformat în totalitate prevederilor Hotărârii Guvernului al RM nr. 765 din 20 august 2010. Indică că ilegalitatea acţiunilor Serviciului Vamal al RM se confirmă şi prin scrisoarea Inspectoratului Principal de Stat nr.26-08/2-02/1-5794 din 13 septembrie 2010, care indică că taxele pe valoare adăugată nu se aplică mărfurilor lucrărilor şi serviciilor destinate lichidării consencinţelor inundaţiilor din vara anului 2010. Menţionează că s-a adresat cu cerere prealabilă către Serviciul Vamal asupra notelor de constatare şi a actelor de constatare, iar ultimul s-a limitat la un răspuns formal încălcînd art. 14 Lega nr. 190 cu privire la petiţionare, din 19 iulie 1994. Solicită anularea notei de constatare nr. 1 din 22 august 2011, actului constatator nr. 26 din 22 august 2011, notei de constatare din 05 septembrie 2011 şi actului constatator nr. 27 din 05 septembrie 2011. Prin hotărârea Curii de Apel Chişinău din 21 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă.

La 23 aprilie 2013, SRL ,,Geomod Grup” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă. Menţionează că Serviciul Vamal ilegal a acuzat societatea de faptul că contrar facturilor de expediţie cu privire la achiziţia cimentului de la SRL „BPM-Plus” în care punctul de descărcare era stabilit satul Obileni, cimentul de fapt a fost pus la păstrare la trei întreprinderi SRL „LKV-Service”, SRL ,,Bascon Lux” şi SRL „Furnizorul ARA”.

Indică că prima instanţă nu a luat în consideraţie că au fost prezentate documentele primare contabile ce confirmă schimbul cimentului în saci în cantitate de 1833 tone pe o cantitate de 1856,28 tone de ciment în vrac şi anume: contractul de schimb nr. 31/08/11 din 31 iulie 2011 cu SRL „Market Sistem Plus”, facturile de expediţie HA 0817586, HA 1278523, HA 0817600, HA 1278522, actul de predare- primire din 13 august 2011 şi actul de primire-predare din 31 iulie 2011. Susţine că circumstanţele de fapt, considerate de către prima instanţă ca fiind stabilite nu au fost dovedite cu probe pertinente şi suficiente, reprezentantul intimatului neprezentând probe care să confirme afirmaţiile din actul de constatare nr. 27 din 05 septembrie 2011 şi nota de constatare nr. 2 din 05 septembrie 2011 şi anume că cantitatea de 1812,20 tone de ciment în vrac în valoare de 1634835,24 lei nu este folosită conform destinaţiei finale.

Afirmă că hotărârea primei instanţe nu a fost comunicată recurentului în conformitate cu art. 100 alin. (1) CPC, astfel din considerentul nerespectării acestei dispoziţii de către instanţă, solicită, în temeiul art. 116 CPC, repunerea în termen de declarare a recursului. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova în interesul statului este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Conform art. 30 al Legii contenciosului administrativ (prevederi aplicabile la data adoptării hotărârii contestate) hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

La caz, din procesul-verbal al şedinţei primei instanţe din 14 iunie 2012 (f. d. 97-102), rezultă că reprezentantul SRL „Geomod-Grup” a participat la judecarea cauzei în fond, şedinţă, la care s-a dispus finalizarea examinării pricinii, fiind ascultate şi susţinerile orale, ascultarea replicilor şi pronunţarea hotărârii fiind amânată pentru 21 iunie 2012, fapt despre care a fost adus la cunoştinţă părţilor, inclusiv şi reprezentantului SRL „Geomod-Grp”, ce se confirmă prin recipisa semnată de ultimul (f. d. 103). Tot materialul probator denotă că copia hotărârii redactate a Curţii de Apel Chişinău din 21 iunie 2012, a fost expediată părţilor, inclusiv şi în adresa SRL „Geomod Grup” la 04 septembrie 2012, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 3-4212/11 din 04 septembrie 2012 (f. d. 112). Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către SRL „Geomod Grup” doar la 23 aprilie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 30 al Legii contenciosului administrativ.

Afirmaţia recurentului, precum că nerespectarea de către prima instanţă a procedurii legale de comunicare a hotărârii, a generat omiterea termenului de declarare a recursului, nu poate fi reţinut drept motiv întemeiat de repunere în termen de îndeplinire a actului de procedură în conformitate cu art. 116 CPC. Aceasta deoarece după cum a fost menţionat mai sus reprezentantul SRL „Geomod Grup” a avut la cunoştinţă despre data pronunţării hotărârii recurate, însă pe parcursul a mai mult de 10 luni nu a întreprins măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Astfel, prin declararea recursului peste 10 luni, atestă că recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale.

Mai mult că recurentul nu a confirmat nici data recepţionării copiei hotărârii contestate cu recurs. Reieşind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului depus în afara termenului legal, a fost exclus prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, iar art. II pct. (6) a Legii menţionate direct indică că recursurile depuse împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel vor fi examinate de Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor prezentei legi, Completul consideră că recursul SRL „Geomod Grup”, în conformitate cu dispoziţiile art. 433 lit. b) CPC, urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Geomod Grup” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan