3ra-1082/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra –1082/13 prima instanţă: L.Bulgac DECIZIE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlan Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Svetlana Novac, examinînd recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Buzuleac Andrian împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 19.10.2012, Buzuleac Andrian s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne al RM privind anularea ordinului nr.463 ef.

din 19.09.2012, prin care a fost sancţionat disciplinar cu “avertisment”. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, ordinul contestat este ilegal, deoarece, contrar cerinţelor pct. 27 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, care prevede expres, că persoana, în privinţa căreia s-a finalizat ancheta de serviciu, va fi anunţată şi i se va explica dreptul de a face cunoştinţă cu încheierea, în cazul din speţă reclamantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă materialele şi nici încheierea asupra anchetei de serviciu, astfel, pîrîtul a încălcat procedura de aplicare a sancţiunii disciplinare, cît şi dreptul reclamantului de a face cunoştinţă cu concluziile la care s-a ajuns în cadrul anchetei de serviciu şi de a se apăra până la aprobarea ordinului de sancţionare.

Reclamantul a menţionat că, asupra temeiurilor pentru care dînsul a fost sancţionat, pîrîtul nu i-a cerut careva explicaţii, fapt care, de asemenea, constituie o încălcare a prevederilor art. 1 208 al Codului muncii şi pct. 27 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne. Reclamantul a indicat că a fost sancţionat cu „avertisment" pentru lipsa controlului asupra utilizării forţelor şi mijloacelor disponibile ale poliţiei rutiere, nivelul scăzut de disciplină în rîndul inspectorilor poliţiei rutiere. Reclamantul consideră că nu a comis încălcările imputate, deoarece, în virtutea obligaţiilor de serviciu, el nu poartă răspundere pentru controlul asupra utilizării forţelor şi mijloacelor disponibile ale poliţiei rutiere, atribuţiile lui reducîndu-se doar la efectivul de poliţişti pe care îl conduce, din cadrul DPR DPR a DP a MAI.

De controlul asupra utilizării forţelor şi mijloacelor disponibile ale poliţiei rutiere este responsabil fiecare din conducătorii de subdiviziuni la nivelul acestora, iar la nivelul poliţiei rutiere, per ansamblu, aşa cum este indicat în ordinul de sancţionare, are competenţe conducătorul poliţiei rutiere din Republica Moldova, reclamantul însă, nu are asemenea competenţe. La fel, a indicat că el nu este responsabil de nivelul de disciplină în rîndul inspectorilor poliţiei rutiere, responsabil de acest fapt fiind fiecare din conducătorii poliţiei rutiere din Republica Moldova. Cu referire la art.208 Codul muncii, reclamantul amenţionat că sancţiunea disciplinară se stabileşte pentru o faptă concretă, însă în cazul din speţă, temeiul pentru care reclamantul a fost sancţionat, este neacordarea atenţiei deosebite prevenirii faptelor de nerespectare de către subordonaţi a normelor legislative, neînlăturarea la timp a cauzelor care au provocat atare încălcări.

Menţiunea care se conţine în ordinul de sancţionare este una generală şi nu se referă la o faptă concretă, or, nu este clar pentru ce faptă concretă reclamantul a fost sancţionat, nefiind motivată nici aplicarea sancţiunii disciplinare. Cu referire la art.210(l) Codul muncii, reclamantul a indicat că sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin, în care se indică în mod obligatoriu termenul în care sancţiunea poate fi contestată. La caz, însă, nici în partea descriptivă şi nici în partea dispozitivă a ordinului de sancţionare nu este indicat termenul în decursul căruia reclamantul îl poate contesta. In afară de aceasta, pentru una şi aceiaşi faptă a fost sancţionat reclamantul şi subalternul său-căpitanul de poliţie D. Vrabie, astfel nefiind individualizată fapta, pentru care s-a aplicat o sancţiune colectivă.

Solicită reclamantul anularea ordinului nr.463 ef. din 19.09.2012, în partea prin care a fost sancţionat disciplinar cu “avertisment” şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru asistenţa juridică. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Buzuleac Andrian a fost admisă. A fost anulat, ca fiind ilegal, ordinului nr.463 ef. din 19.09.2012, în partea prin care Buzuleac Andrian a fost sancţionat disciplinar cu “avertisment”. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 14.03.2013, Ministerul Afacerilor Interne, a contestat-o cu recurs, în termen legal, deoarece copia 2 hotărîrii a fost expediată pentru cunoştinţă la 16.01.2013 şi a fost recepţionată la 24.01.2013 (f.d.24, 29), solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocate că de către instanţa de fond nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, au fost interpretate eronat normele de drept material şi procedural. Astfel, indică că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la process şi anume în lipsa reprezentantului MAI, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Recurentul făcînd referire la prevederile art.17 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) a Legii contenciosului administrativ şi anume că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ poate fi înaintată în termen de 30 zile şi acest termen este termen de prescriptive, indică că Buzuleac Andrian a făcut cunoştinţă cu ordinul de sancţionare disciplinară la 19.09.2012, iar cu cererea de chemare în judecată s-a adresat la data de 24.10.2012, omiţînd termenul de 30 zile stipulate în legea menţionată.

Studiind materialele dosarului, examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu prevederile art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Astfel, prin materialul probatoriu administrat de către instanţa de fond, s-a stabilit cu certitudine că, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RM, nr. 463-ef din 19.09.2012, reclamantul Buzuleac Andrian, care deţine funcţia de comandant de pluton, avînd gradul de căpitan de poliţie, a fost sancţionat disciplinar cu avertisment.

Potrivit ordinului nominalizat, reclamantul a fost sancţionat pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de conducător, lipsa controlului asupra utilizării forţelor şi mijloacelor disponibile ale poliţiei rutiere, nivelul scăzut de disciplină în rîndul inspectorilor poliţiei rutiere - fapte care a fost calificate de pîrît ca încălcare a prevederilor pct.4 alin. 1(1, 2, 8, 11) din Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.2 din 04.01.1996 şi pct.51 alin.(3) din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.334 din 08.07.1991 (f.d.5-6). Prevederile pct.27 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin HG nr.2 din 04.01.1996 stipulează că persoanei supuse 3 anchetei de serviciu i se vor solicita explicaţiile de rigoare în scris.

Refuzul de a prezenta explicaţiile solicitate se consemnează într-un proces-verbal semnat de colaboratorul care efectuează ancheta de serviciu şi de doi colaboratori necointeresaţi. Persoana, în privinţa căreia s-a finalizat ancheta de serviciu, va fi anunţată şi i se va explica dreptul de a face cunoştinţă cu încheierea. Prevederile art.208 Codul muncii stipulează că pînă la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariatului.

La fel, se remarcă că prin ordinul contestat, reclamantul a fost sancţionat pentru “lipsa controlului asupra utilizării forţelor şi mijloacelor disponibile ale poliţiei rutiere, nivelul scăzut de disciplină în rîndul inspectorilor poliţiei rutiere” şi, în acest sens, pîrîtul nu a prezentat probe pentru confirmarea faptului că conform funcţiei pe care o deţine reclamantul, acesta este responsabil de controlul asupra utilizării forţelor şi mijloacelor disponibile ale poliţiei rutiere şi de nivelul de disciplină în rîndul inspectorilor poliţiei rutiere. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia primei instanţe despre necesitatea admiterii acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere corectă şi obiectivă, corespunzătoare cerinţelor art.130 CPC.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces şi anume a reprezentantului MAI. Instanţa de recurs notează că conform recipisei, reprezentantul MAI, E.Graur, a fost înştiinţat despre şedinţa de judecată numită pentru data de 03.12.2012, ceea ce se confirmă prin semnătura reprezentantului MAI aplicată pe recipisa de înştiinţare (f.d.11). În şedinţa de judecată din 03.12.2012, s-a pus în discuţie întrebarea despre posibilitatea examinării cauzei în lipsa părţilor neprezente care au fost înştiinţate legal şi s-a dispus examinarea în lipsa părţii neprezente care a fost citată legal conform art.105 CPC (f.d.14).

Astfel, instanţa de recurs notează că reprezentantul MAI, E.Graur, fiind legal înştiinţat (contra semnătură) despre locul, data şi ora examinării cauzei, nu s-a prezentat în şedinţa de judecată, nu a anunţat motivele absenţei şi instanţa de judecată corect conducîndu-se de prevederile art.24 4 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ şi art.206 alin.(3) CPC a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia. La fel, nu poate fi reţinut argumentul recurentului invocat că intimatul a făcut cunoştinţă cu ordinul de sancţionare disciplinară la 19.09.2012, iar cu cererea de chemare în judecată s-a adresat la data de 24.10.2012, astfel, fiind omis termenul de 30 zile stipulate în art.17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ.

Instanţa de recurs remarcă că reclamantul Buzuleac Andrian a înaintat cererea de chemare în judecată la data de 19.10.2012, ceea ce se confirmă prin ştampila Curţii de Apel Chişinău aplicată pe cerere (f.d.3), astfel, cererea nominalizată a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a), art.445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Buzuleac Andrian împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Svetlana Novac 5