2rhc-49/13 — Încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi încasarea prejudiciului cauzat

prima instanţă: S. Namaşco dosarul nr. 2rhc-49/13 instanţa de apel: Gh.Creţu, A.Pahopol, A.Mincină instanţa de recurs:Sv. Filincova, Sv. Novac, T. Vieru, Iu. Bejenaru, G. Stratulat, ÎNCHEIERE 19 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd cererea de revizuire depusă de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al R.Moldova împotriva „Intercomsoft Ltd” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi cererea reconvenţională depusă de către „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” împotriva Ministerului Economiei al R.Moldova şi Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al R.Moldova cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013, prin care s-a respins recursul declarat de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor,

fiind menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 c o n s t a t ă La 05 noiembrie 2010 Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor al R.Moldova au depus cerere de chemare în judecată împotriva „Intercomsoft Ltd” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1 637 472,55 dolari SUA.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 29 aprilie 1996 între Ministerul Economiei al RM şi „Intercomsoft Ltd” - Irlanda a fost semnat un acord de leasing al utilajului şi tehnologiilor licenţiate, pe un termen de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acordului pe o perioadă ulterioară de 10 ani, în caz că nici una din părţi nu-şi manifesta dorinţa de a rezilia acordul cu trei luni înainte de expirarea termenului de 10 ani . În conformitate cu indicaţia Guvernului nr. 137-p din 02.05.1996, în calitate de prestator de facto al contractului din partea R. Moldova acţiona ÎS CRIS „Registru”, iar din partea furnizorului de utilaj şi tehnologii reprezentant regional al Supercom pe teritoriul R. Moldova.

Ulterior, în baza scrisorii din 25 ianuarie 2005, Ministerul Dezvoltării Informaţionale le-a adus la cunoştinţa companiei „Supercom Ltd” şi „Intercomsolt Ltd” despre încetarea termenului de acţiune al acordului din 29 aprilie 1996 şi despre necesitatea trimiterii pînă la 31 martie 2006 a reprezentanţilor săi, pentru efectuarea 1 controlului şi reconcilierii plăţilor la finisarea acordului. Însă „Intercomsoft Ltd” a ignorat cerinţa dată şi la control nu s-a prezentat. Astfel, acordul din 29 aprilie 1996 se consideră reziliat din data de 29 aprilie 2006. „Intercomsoft Ltd” nu a căzut de acord cu faptul rezilierii acordului menţionat, acţionînd reclamanţii în judecată cu privire la încasarea a 41 mln.

dolari SUA - pretins ca venit neobţinut de către primul în urma rezilierii acordului. Acţionînd în contradicţie cu art. 11 al acordului, care prevedea că toate litigiile dintre părţi vor fi soluţionate de Arbitrajul Internaţional din Elveţia, în iunie 2006 „Intercomsoft Ltd” se adresează la judecătoria de Circumscripţie New-York, SUA cu o cerere de chemare în judecată, referitor la rezilierea la 29 aprilie 2006 a acordului de leasing. Cererea dată a fost înaintată faţă de Guvernul R. Moldova, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Informaţionale şi ÎS CRIS „Registru”. Astfel a apărut necesitatea de atras pentru participare în proces un reprezentant juridic, care ar cunoaşte legislaţia americană, inclusiv şi procedurală şi care ar fi avut practică de participare la examinarea dosarelor civile în instanţele judecătoreşti americane.

Pentru apărarea intereselor părţii moldoveneşti a fost atrasă compania „Fulbright & Jarowski LLP”, o companie de avocaţi cu renume în SUA. O scrisoare- obligaţie privind reprezentarea intereselor părţii moldoveneşti în proces a fost semnată la data de 11 iulie 2006 între Guvernul RM, Ministerul Economiei şi Comerţului şi Compania americană Fulbright/Jarowski LLP. Astfel, partea moldovenească a fost antrenată într-un litigiu de judecată, care de fapt contravine prevederilor acordului semnat la 29 aprilie 1996. Adresarea companiei „Intercomsoft Ltd” către instanţa de judecată din New-York a fost una nefondată şi despre acest fapt ultimul cunoştea cu certitudine la momentul adresării. Mai mult ca atît, compania „Intercomsoft Ltd” în instanţa de judecată a fost reprezentată de avocaţi cu renume, care nu aveau cum să nu ştie în ce instanţă urmau să se adreseze, dacă existau care-va pretenţii faţă de partea moldovenească.

Ulterior, compania „Intercomsoft Ltd” şi-a retras acţiunea, depusă la Judecătoria de Circumscripţie New-York SUA împotriva părţii moldoveneşti, însă la sfîrşitul anului 2006 compania „Intercomsoft Ltd” din nou s-a adresat în instanţă cu o cerere împotriva Moldovei, de data aceasta a depus acţiunea la Arbitrajul Internaţional de pe lîngă CCI din Paris, Franţa, care prin hotărîrea din 30 iulie 2008 a respins acţiunea cu încasarea din contul companiei „Intercomsoft Ltd” în beneficiul părţii moldoveneşti a cheltuielilor legate de examinarea cauzei 635.000 dolari SUA. Pe perioada aflării în litigiu, toate cheltuielile de reprezentare au fost suportate de ÎS CRIS „Registru” - costul total a serviciilor constituind 1 637.472,55 dolari SUA, sumă ce se pretinde reclamanţii prin prezenta cerere.

În cadrul examinării cauzei, Compania „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” au înaintat acţiune reconvenţională împotriva Ministerului Economiei al RM şi Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţii al RM solicitînd încasarea prejudiciului în mărime de 103.759.683,33 dolari SUA. În motivarea acesteia au invocat că conform contractului de leasing din 29 aprilie 1996, încheiat pe termen de 10 ani, Compania „Intercomsoft Ltd” urma să acorde Ministerului Economiei, în interesele Ministerului Afacerilor Interne : - dreptul de arendă a utilajului pentru producerea documentelor, precum şi cantitatea necesară de servere pentru crearea bazelor de date, computatoare şi printere pentru introducerea informaţiei; - dreptul exclusiv pentru folosirea tehnologiilor pentru producerea documentelor.

Cealaltă 2 parte a contractului de leasing urma să achite plăţile pentru utilaj şi serviciile acordate. În afară de această, contractul de leasing prevedea obligaţia „Intercomsoft Ltd” de a furniza Ministerului anumite obiecte consumabile în fiecare lună, precum hîrtie specială şi alte materii prime. Conform pct. 2.1 al contractului de leasing, Ministerul Economiei era obligat să plătească reclamantului 40 % din preţul de realizare pentru fiecare document esenţial perfectat, dar nu mai puţin de 10 dolari SUA pentru fiecare paşaport şi 4,5 dolari SUA pentru oricare alt document. Conform prevederilor contractului de leasing, fiecare doi ani, plăţile în cauză urmau să fie majorate în corespundere cu rata inflaţiei din SUA.

Totodată, în ianuarie 2006 Ministerul a încetat să-şi onoreze obligaţiile de plată asumate conform contractului, astfel, pentru perioada ianuarie-aprilie 2006 acumulînd o datorie în mărime de 64.998.442,38 dolari SUA care include şi penalităţile de întîrziere. Se mai susţine, că reieşind din prevederile contractului, în cazul neachitării plăţilor menţionate, Ministerul urma să achite rata inflaţiei, care la momentul examinării prezentei cauze, constituia suma de 4.261.240,98 dolari SUA. Suplimentar conform pct. 4.5 al contractului, Ministerul garanta şi urma să asigure producerea unui număr minim de documente esenţiale pe toată perioada contractului, Ministerul urmînd să achite reclamanţilor 17.500.000 dolari SUA din motiv că nu a asigurat producerea acestor cantităţi.

Pct. 9.4 al contractului prevede, că partea care a încălcat oricare din obligaţiile sale contractuale, va achita celeilalte părţi o compensaţie pentru prejudiciile cauzate şi venitul ratat în rezultatul unei astfel de încălcări. Astfel, „Intercomsoft Ltd” susţine, că a avut de suferit pierderi şi venit ratat în mărime de nu mai puţin de 8.000.000 dolari SUA. Mai mult, conform prevederilor pct. 7.3 al contractului Ministerul s-a obligat pe un termen de trei ani după rezilierea contractului, să nu întreprindă nici o acţiune, care ar face concurenţă companiei „Intercomsoft Ltd”. Necătînd la acest fapt, Ministerul a continuat să folosească utilajul, tehnologiile şi materia primă, încălcînd prevederile contractului, astfel provocînd companiei prejudicii suplimentare în mărime de 9.000.000 dolari SUA.

Astfel, suma totală la încasarea căreia pretind reclamanţii pe cererea reconvenţională, constituie 103.759.683,33 dolari SUA. Mai menţionează, că compania „Intercomsoft Ltd” nu a fost înştiinţată anticipat despre rezilierea contractului din 29 aprilie 1996, astfel contractul urma a fi prelungit încă pe 10 ani. Susţine, că neprelungirea contractului i-a cauzat prejudiciu sub formă de venit ratat solicitat anterior. La 20 octombrie 2010, se afirmă în cerere, între compania „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” a fost semnat contractul de cesiune a creanţei, conform căruia ultimul a preluat dreptul de creanţă faţă de pîrîţi în mărime de 50 % din toate sumele datorate SRL „Intercomsoft Ltd”. Reclamanţii au solicitat încasarea din contul pîrîţilor a prejudiciului în sumă totală de 103.759.683,33 dolari SUA în proporţie de 50 % la 50%.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011 acţiunea iniţială a ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” şi a Ministerului Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM a fost respinsă ca nefondată, iar cererea reconvenţională a „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Ministerului Economiei al RM şi Ministerului Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM în beneficiul „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” penalitate de întîrziere în mărime de 32.499.221,19 dolari SUA, rata inflaţiei în mărime de 4.261.240,98 dolari SUA, suma diferenţei între documentele 3 produse şi cele planificate în mărime de 17.500.000 dolari SUA, venitul ratat în mărime de 8.000.000 dolari SUA, plata pentru folosirea utilajului după rezilierea contractului de leasing în mărime de 9.000.000 dolari SUA, estimate în lei moldoveneşti după cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii judecătoreşti, în proporţie de 50 % a 50% şi anume: 35.630.231,08 dolari în beneficiul „Intercomsoft Ltd” şi 35.630.231,08 dolari în beneficiul SRL „Andimit”.

A fost încasat din contul Ministerului Economiei al RM şi Ministerului Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM în favoarea „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” taxa de stat în mărime de 50.000 lei, în proporţie de 50% la 50%.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 13 decembrie 2011, apelurile declarate de către Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM, ÎS „Centrul Resurselor -formaţionale de Stat Registru” şi cererea de alăturare la apel declarată de Ministerul Economiei al RM au fost admise parţial, fiind modificată hotărîrea primei instanţe, fiind excluse sumele, indicate în aliniatul trei din partea dispozitivă a hotărîrii contestate, în mărime de 4.261.240,98 dolari SUA, cu titlu de rată a inflaţiei, suma de 17.500.000 dolari SUA, cu titlu de diferenţă între documentele produse şi cele planificate, suma de 8 000.000 dolari SUA, cu titlu de venit ratat, estimate în lei moldoveneşti după cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii judecătoreşti, În rest hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011 a fost menţinută, cu dispunerea încasării sumelor în cauză de la ÎS „CRIS Registru”, exonerînd de la răspunderea civilă Ministerul Economiei al RM şi Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM.

A fost dispusă spre încasare de la ÎS „CRIS Registru” în beneficiul „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” în proporţie de 50 % la 50% suma totală de 41.499.221,19 dolari SUA estimate în lei moldoveneşti după cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii judecătoreşti, iar alineatul patru din partea dispozitivă a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011 se va citi după cum urmează: a încasa de la ÎS „CRIS Registru” în beneficiul „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” taxa de stat în mărime de 50 000 lei în proporţie de 50 % la 50% şi anume : 25.000 lei în beneficiul „Intercomsoft Ltd” şi 25.000 lei în beneficiul SRL „Andimit”.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţiei a R. Moldova din 13 iunie 2012, recursul declarat de către Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor şi a ÎS „CRIS Registru” au fost admise, fiind casată decizia Curţii de Apel Economice din 13 decembrie 2011, cu trimiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. La 26 august 2011 Ministerul Economiei al R. Moldova a declarat cerere de alăturare la apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care cererea reconvenţională depusă de către „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” să fie scoasă de pe rol. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 a fost admis apelul Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al R. Moldova, Centrului Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi a Ministerului Economiei al R. Moldova ca întemeiate.

Casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie mun. Chişinău din 19 iulie 2011 în partea admiterii acţiunii reconvenţionale depuse de către „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre, prin care a fost admisă parţial acţiunea „Intercomsoft Ltd”. S-a încasat din contul Centrului Resurselor Informaţionale de Stat „Registru" în beneficiul „.Intercomsoft Ltd” suma 4 penalităţilor în mărime de 7816395,40 dolari SUA, iar acţiunea reconvenţională a SRL ”Andimit” a fost respinsă.

În rest acţiunea reconvenţională a „Intercomsoft Ltd” a fost respinsă ca neîntemeiată şi menţinută în rest hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011. La 05 noiembrie 2012 Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor şi ÎS „CRIS Registru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011 în partea respingerii cererii iniţiale şi admiterii cererii reconvenţionale, solicitînd scoaterea de pe rol a cererii iniţiale şi a celei reconvenţionale sau să fie dispusă respingerea acesteia ca neîntemeiată, sau după caz să fie dispusă rejudecarea cauzei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013, a fost respins recursul declarat de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, fiind menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 La 28 mai 2013 Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” au depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs din 24 aprilie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziilor menţionate cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. În susţinerea cererii de revizuire, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” au invocat că în prezent s-au descoperit unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care sunt temei de a dispune revizuirea deciziilor judecătoreşti şi casarea acestora.

În rezultatul inspecţiei financiare, efectuate de către Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor la Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” s-a constatat că careva datorii ale Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” către „Intercomsoft” LTD nu sunt stabilite şi înregistrate în datele de evidenţă contabilă ale întreprinderii. Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” nu era în relaţii contractuale cu „Intercomsoft” LTD, ceea ce rezultă din conţinutul contractului de leasing din 29 aprilie 1996. Într-adevăr la 01 august 2006 Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” a încheiat un contract cu „Supercom” LTD, însă în rezultatul totalurilor activităţii nu este fixată existenţa cărorva datorii pentru perioada 1996 – 2006. Prin urmare, eronat a fost stabilită existenţa unei datorii a Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” faţă de „Intercomsoft” LTD, conform unei clauze contractuale a unui act juridic la care Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” nu este parte contractuală.

Ca temei a cererii de revizuire înaintate de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” s-a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele invocate de revizuenţi în cererea de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziei instanţei de recurs din 24 aprilie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, cu transmiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău din următoarele considerente. 5 Conform art. 451 alin. (1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheiere de admitere a cererii de revizuire şi de casare a deciziei supuse revizuirii. Verificînd temeinicia motivelor de revizuire invocate de revizuenţi, în raport cu materialele cauzei şi normele de drept incidente în cauză, Colegiul consideră necesar de a aplica în direct jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturile Omului şi de a admite cererea de revizuire depusă de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”. Pentru aceasta Colegiul invocă cauzele Nichitin vs Rusia, Brumarescu vs Romînia, Ryabykh v. Rusia, Roşca vs Moldova, cazuri în care Curtea reiterează că puterea instanţelor superioare de a revizui ar trebui sa fie exercitată pentru corectarea greşelilor de judecată, a erorilor judiciare şi nu pentru a substitui analiza.

Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Excepţiile de la acest principiu sînt justificate numai atunci cînd reexaminarea este necesară în virtutea unor circumstanţe esenţiale şi imperative, fundamentale şi obligatorii. Colegiul consideră că în cazul din speţă este justificată reexaminarea cauzei, or în viziunea Colegiului sînt prezente circumstanţe esenţiale şi imperative ce vizează încălcarea art. 6 CEDO, încălcare care constituie un viciu fundamental comis de instanţa judecătorească la pronunţarea hotărîrii pe cauza dată.

Astfel, din materialele cauzei s-a constatat că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 a fost admis apelul Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al R. Moldova, Centrului Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi a Ministerului Economiei al R. Moldova, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie mun. Chişinău din 19 iulie 2011 în partea admiterii acţiunii reconvenţionale depuse de către „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre, prin care a fost admisă parţial acţiunea „Intercomsoft Ltd”. S-a încasat din contul Centrului Resurselor Informaţionale de Stat „Registru" în beneficiul „Intercomsoft Ltd” suma penalităţilor în mărime de 7816395,40 dolari SUA, iar acţiunea reconvenţională a SRL ”Andimit” a fost respinsă.

În rest acţiunea reconvenţională a „Intercomsoft Ltd” a fost respinsă ca neîntemeiată şi menţinută în rest hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011. Împotriva deciziei menţionate, Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor şi a ÎS „CRIS Registru” a declarat recurs în partea respingerii cererii iniţiale şi admiterii cererii reconvenţionale, solicitînd scoaterea de pe rol a cererii iniţiale şi a celei reconvenţionale sau să fie dispusă respingerea acesteia ca neîntemeiată, sau după caz să fie dispusă rejudecarea cauzei.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013, a fost respins recursul declarat de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, fiind menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 6 În conformitate cu prevederile art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; Reieşind din materialele cauzei, instanţa de recurs menţionează că, în rezultatul inspecţiei financiare a Ministerului Finanţelor la ÎS „CRIS Registru” din 24 mai 2013, s-a constatat că careva datorii ale ÎS „CRIS Registru” către „Intercomsoft Ltd” nu au fost stabilite şi înregistrate în datele de evidenţă contabilă ale întreprinderii.

Mai mult ca atît materialele cauzei nu conţin careva înscris care ar adeveri existenţa datoriei a ÎS „CRIS Registru” faţă de „Intercomsoft Ltd”. Prin urmare raportul inspecţiei financiare a Ministerului Finanţelor la ÎS „CRIS Registru” din 24 mai 2013, prezentat la cererea de revizuire constituie unul din motivele admiterii acesteia. Un alt temei de admitere a cererii de revizuire constituie raportul de expertiza nr. 962-963 CNEJ, expertiză efectuată în comisie de către experţii Centrului Naţional de Expertize Judiciare la solicitarea Centrului Naţional Anticorupţie în cadrul cauzei penale nr. 2012978003, unde se indică că atît cererea de chemare în judecată nr. de intrare 9477 din 05 noiembrie 2010, înaintată de către ÎS „CRIS „Registru" şi MTIC, cît şi cererea de chemare în judecată reconvenţională (la dosarul nr.2e-l 2882/10, judecător S. Namaşco) nr. de intrare 601 -3 din 24 noiembrie 2010, înaintată de ”Intercomsoft” Ltd.

şi SRL „Andimit”, are unul şi acelaşi autor, adică sunt scrise de una şi aceiaşi persoană. În conformitate cu prevederile art. 449 lit. c) CPC revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. După cum rezultă din conţinutul contractului de leasing din 29 aprilie 1996, părţi al acestuia sunt Ministerul Economiei în interesele Ministerului Afacerilor Interne şi „Intercomsoft Ltd”, aceeaşi situaţie se conţine în textul cererii reconvenţionale, calitatea de reclamanţi o au SRL „Antimit” şi „Intercomsoft Ltd”, calitatea de pîrîţi : Ministerul Economiei şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (f.d.65 vol.I), prin urmare ÎS „CRIS Registru” nu are careva relaţii contractuale cu „Intercomsoft Ltd”.

În cadrul examinării prezentei cauze ÎS „CRIS Registru” a avut calitatea procesuală de intervenient accesoriu, fiind lipsit de drepturile procesuale care au părţile la proces. La caz instanţa constată că prin emiterea hotărîrilor contestate s-a îngrădit dreptul revizuentului ÎS „CRIS „Registru” la judecare pricinii în mod echitabil, ceea ce implică, inclusiv, o procedură bazată pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii armelor. Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă în raport cu adversarul său, astfel încît între părţi să se menţină un echilibru corect.

Prin urmare se constată, că s-a creat o eroare juridică care nu poate fi corectată în ordinea revizuirii şi este necesară casarea acesteia, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. 7 Colegiul reţine că o hotărîre judecătorească în care se constată o încălcare a drepturilor fundamentale, garantate de Constituţie şi de Convenţie, obligă instanţa superioară să înlăture acea încălcare şi să repare consecinţele, astfel încît să restabilească atît cît este posibil situaţia existentă înaintea încălcării. Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanţei de recurs din 24 aprilie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012 şi de a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. art. 269-270 şi art. 453 alin. (6) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se admite cererea de revizuire depuse de către Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”.

Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al R.Moldova împotriva „Intercomsoft Ltd” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi cererea reconvenţională depusă de către „Intercomsoft Ltd” şi SRL „Andimit” împotriva Ministerului Economiei al R.Moldova şi Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al R.Moldova cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, cu trimiterea pricinii spre judecarea în Curtea de Apel Chişinău.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat 8