2ra-1383/13 — Constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei imobilului în drept de proprietate

prima instanţă – C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-1383/13 instanţa de apel – I. Pleşca, S. Arnăut, E. Clim DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Primăria municipiului Chişinău în pricina civilă la cererea lui Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear cu privire la constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei imobilului în drept de proprietate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Primăria municipiului Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 06 septembrie 2011, prin care cererea a fost admisă constată: La 14 aprilie 2011, Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear au depus cerere cu privire la constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei imobilului în drept de proprietate. În motivarea acţiunii au indicat că părinţii lor Constantin Teut şi Elena Teut au venit la lucru în oraşul Chişinău la începutul anilor 60. Menţionează că în anii 1968-1969 părinţii lor au construit neautorizat la marginea oraşului Chişinău o casă de locuit, în această casă a locuit permanent familia lor din 5 persoane. La 13 februarie 1979 prin decizia Comitetului Executiv Octombrie al SDM or. Chişinău, proces-verbal nr. 3.7 familiei lor i s-a permis domicilierea cu perfectarea vizei de reşedinţă în casa construită neautorizat din or.

Chişinău, stradela Criuleni, 57-A. Indică că casa este amplasată pe un teren de 590 m.p. Afirmă că ei, copiii, au domiciliat mereu în această casa, tata le-a construit anexe, a lărgit casa pentru ca să locuiască cu familiile pe care le întemeiază alături de părinţi şi de fraţi. Mai indică că după împlinirea vârstei de 16 ani fiecare dintre ei şi-au perfectat viza de reşedinţă în casa părintească. În anii 1999-2000 tatăl lor a obţinut un şir de autorizaţii, a achitat taxe pentru a da în exploatare casa de locuit, dar la sfârşitul anului 2000 a fost paralizat grav şi nu a mai avut posibilitate nici să continue legiferarea casei, nici să transmită împuterniciri altei persoane, iar în anul 2001 a decedat, apoi în anul 2002 a decedat mama lor.

Nici unul din părinţi nu a lăsat testament. La fel, menţionează că la sfârşitul anului 2010 ei, copiii răposaţilor Constantin Teut şi Elena Teut, moştenitori legali de clasa I, s-au adresat la notar cu cerere pentru a primi moştenirea după decesul părinţilor şi notarul a deschis dosar succesoral. Însă ulterior la adresarea la OCT au fost informaţi că imobilul nu este înregistrat în registrul bunurilor imobiliare. Afirmă că părinţii lor toţi aceşti ani au achitat impozitul funciar şi impozitul pentru bunurile imobiliare, după decesul părinţilor ei au continuat posedarea şi folosirea casei, achitarea impozitelor (până în anul 2007, ulterior facturile nu au mai parvenit), au efectuat acte necesare întreţinerii, conservării şi îmbunătăţirii stării imobilului.

La fel, indică că ei permanent locuiesc cu familiile lor în acest imobil, achită servicii comunale - apă, energie electrică, serviciile telefoniei fixe. Casa de locuit din or. Chişinău, stradela Criuleni, 57-A este unicul lor domiciliu, în care au şi viza de reşedinţă, de alte imobile ei nu dispun. Solicită stabilirea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei casei de locuit din or. Chişinău, stradela Criuleni, 57-A de către Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear, în drept de proprietate. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 06 septembrie 2011 cererea a fost admisă, constatat faptul juridic - posesiunea, folosinţa şi dispoziţia a bunului imobil constituit din construcţiile indicate cu lit. A cu suprafaţa de 33,3 m.p., lit. A1 suprafaţa de 16,2 m.p., A2 cu suprafaţa de 36,7 m.p., lit. A3 cu suprafaţa de 19,1 m.p., lit. A4 cu suprafaţa de 48,5 m.p., A5 cu suprafaţa de 5,3 m.p., A6 cu suprafaţa de 15,9 m.p., lit. A7 cu suprafaţa de 12,0 m.p., A8 cu suprafaţa de 19,9 m.p., lit. a - 10,9 m.p., a-1 - 5,5 m.p., lit. 2 - 4,9 m.p., lit. 5-21,5 m.p., lit. 6 - 1,7 m.p., lit. 1 - 18,0 m.p., lit. 3-11,6 m.p., lit. 4 - 14,4 m.p., amplasate pe terenul de pământ situat în stradela Criuleni, 57A, mun. Chişinău de către Teut Leonid, Tăutu Ruslan şi Goncear Angela, recunoscut după Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear dreptul de proprietate în devălmăşie asupra construcţiilor sus indicate, amplasate în stradela Criuleni, 57A, mun.

Chişinău prin uzucapiune imobiliară. În aceeaşi hotărârea fost dispus faptul că hotărârea serveşte temei de înregistrare în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a petiţionarilor Leonid Teut, Ruslan Tăutu, Angela Goncear asupra construcţiilor amplasate în stradela Criuleni, 57 A, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012 a fost respinsă Eu cererea de apel declarată de Primăria mun. Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 februarie 2013, Primăria municipiului Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o nefondată, deoarece contravine normelor dreptului material şi procesual. Menţionează că conform art. 332 Codul civil, pentru ca imobilele să fie dobândite prin uzucapiune este necesar ca cel ce posedă bunul să fie de bună-credinţă şi să posede bunul imobil timp de 15 ani. Susţine că prevederile art. 332 alin. (1) permit a face aceiaşi concluzie fiindcă o dată ce bunul este înregistrat în registrul bunurilor imobile, cu prezumţia că toţi au cunoştinţă de acest fapt, şi ca rezultat cel ce va poseda un bun imobil înregistrat în registrul bunurilor imobile nu va putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestui bun, fiindcă el va fi considerat că este de rea-credinţă.

Cu referire la art. 332, 333 şi 335, consideră că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesar întrunirea a trei condiţii din ele fiind: cel ce posedă bunul să fie de bună-credinţă, posesiunea să fie exercitată timp de 15 ani şi posesiunea să fie utilă. Buna-credinţă presupune că posesorul nu ştia şi nici nu putea să ştie că posesia sa este ilegală. Mai mult ca atât, conform art. 332, alin. (1), dacă o persoană a posedat cu bună credinţă sub nume de proprietar un bun imobil timp de 15 ani, acesta devine proprietarul bunului respectiv. Afirmă că actualul Cod civil a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2003, şi conform art. 6 alin. (1), Cod civil, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Astfel, acestei situaţii juridice, care a început înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, nu pot fi aplicate retroactiv prevederile acestuia cu privire la uzucapiune. Conform art. 18 alin. (1) din Legea privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02 februarie 1996, recepţia construcţiilor este obligatorie şi constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documentele cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.

Or, recunoaşterea dreptului de proprietate cu înregistrarea construcţiilor neautorizate, ar constitui substituirea instanţei de judecată în aprecierea unor aspecte ce ţin de interesul public şi anume asigurarea calităţii în construcţii, corespunderea imobilului neautorizat cu cerinţele de exploatare a acestora, care sunt stabilite de Legea privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02 februarie 1996, Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010, precum şi de alte acte normative incidente.

Indică că pct. 6 al Hotărârii Plenului CSJ nr .2 din 27 martie 2006 cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe, explică că, la soluţionarea litigiului asupra imobilului, apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa judecătorească nu va putea să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ci numai asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialilor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă.

Astfel, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unor construcţii construite neautorizat este vădit contrară legii. Susţine că reclamanţii trebuie să respecte procedura prevăzută de lege în acest sens şi anume pe cale extrajudiciară prin adresarea organelor competente privind legalizarea acestor construcţii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 29 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 17 decembrie 2012, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 84). Careva probe care ar atesta data recepţionării deciziei nominalizate la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 februarie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear, în conformitate cu art. 281 CPC, au depus cerere cu privire la constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei casei de locuit din or. Chişinău, stradela Criuleni, 57-A de către Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear, în drept de proprietate. Până la finalizarea examinării cererii în fond, Ruslan Tăutu, atât în numele său, cât şi ca reprezentant al lui Leonid Teut şi Angelei Goncear, în baza procurii a susţinut pe deplin solicitarea formulată în cererea înaintată, fără a renunţa la careva capăt de cerere, fără a modifica sau a extinde cerinţele sale, fapt confirmat prin procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 06 septembrie 2011 (f. d. 52-53).

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei cererii, a constatat faptul juridic - posesiunea, folosinţa şi dispoziţia a bunului imobil constituit din construcţiile indicate cu lit. A cu suprafaţa de 33,3 m.p., lit. A1 suprafaţa de 16,2 m.p., A2 cu suprafaţa de 36,7 m.p., lit. A3 cu suprafaţa de 19,1 m.p., lit. A4 cu suprafaţa de 48,5 m.p., A5 cu suprafaţa de 5,3 m.p., A6 cu suprafaţa de 15,9 m.p., lit. A7 cu suprafaţa de 12,0 m.p., A8 cu suprafaţa de 19,9 m.p., lit. a - 10,9 m.p., a-1 - 5,5 m.p., lit. 2 - 4,9 m.p., lit. 5-21,5 m.p., lit. 6 - 1,7 m.p., lit. 1 - 18,0 m.p., lit. 3-11,6 m.p., lit. 4 - 14,4 m.p., amplasate pe terenul de pământ situat în stradela Criuleni, 57A, mun.

Chişinău de către Teut Leonid, Tăutu Ruslan şi Goncear Angela şi a recunoscut după Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear dreptul de proprietate în devălmăşie asupra construcţiilor sus indicate, amplasate în stradela Criuleni, 57A, mun. Chişinău prin uzucapiune imobiliară. În aceeaşi hotărârea fost dispus faptul că hotărârea serveşte temei de înregistrare în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a petiţionarilor Leonid Teut, Ruslan Tăutu, Angela Goncear asupra construcţiilor amplasate în stradela Criuleni, 57 A, mun. Chişinău, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În conformitate cu art. 240 alin. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Iar dispoziţiile art. 241 alin. (4)-(6) CPC, prevăd că în partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pârâtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii.

Pe când, contrar prevederilor normelor enunţate mai sus, instanţa de apel verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, la pronunţarea deciziei, ca şi prima instanţă, atât în partea întroductivă, constatatoare, în motivare, cât şi dispozitivul deciziei a indicat drept cerinţă înaintată de petiţionarii Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear recunoaşterea dreptul de proprietate în devălmăşie asupra construcţiilor amplasate în stradela Criuleni, 57A, mun. Chişinău prin uzucapiune imobiliară, deşi o cerinţă cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu a fost formulată de către intimaţi.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel a soluţionat pricina fără a intra în esenţa cererii înaintate şi susţinute de către Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear, menţinând hotărârea primei instanţe şi, în mod arbitrar expunându-se asupra unui capăt de cerere care nu a fost înaintat, astfel ieşind din limitele cerinţelor înaintate, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor art. 240 alin. (3) CPC, circumstanţă care direct impune casarea unei astfel de decizii.

Mai mult, prin recunoaşterea după Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear a dreptului de proprietate în devălmăşie asupra construcţiilor în litigiu, care sunt neautorizate, au rămas fără apreciere unele aspecte ce ţin de interes public cum ar fi asigurarea calităţii în construcţii, corespunderea imobilului neautorizat cu cerinţele de exploatare a acestora, circumstanţe care expres sunt stabilite prin Legea privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02 februarie 1996, Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010 precum şi de alte norme normative.

La caz sunt de reţinut şi prevederile art. 373 alin. (1) şi (2) CPC care stipulează că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs constată că prin cererea lui Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear s-a solicitat constatarea faptului ce are valoare juridică, în acest sens făcând referire la prevederile art. 281 alin. (2) lit. h) CPC, dispoziţii ce se conţin în Capitolul XXIII al Codului de procedură civilă, care reglementează procedura specială de examinare a unor asemenea cereri. Hotărârea primei instanţe,însă, are, la acest capitol, un conţinut contradictoriu, nefiind clar prin prisma cărei proceduri a fost examinată cererea înaintată în speţă. Or, deşi în motivarea hotărârii prima instanţă, cu referire la art. 281 alin. (2) lit. h) CPC, constată că cererea urmează a fi examinată în procedură specială, la emiterea acesteia invocă art. art. 238-243 CPC, dispoziţii ce fac parte din Capitolul XVI şi reglementează hotărârea judecătorească ce se emite în cadrul unei proceduri contencioase.

Cele remarcate, atestă că instanţa de apel judecând apelul, nu a constatat neajunsurile din hotărârea primei instanţe şi nu s-a pronunţat asupra acestora, fapt ce indică că judecarea apelului a fost efectuată în mod superficial, cu încălcarea prevederilor stipulate la art. 373 CPC, or, instanţa de apel nu s-a expus asupra nici unui argument invocat în cererea de apel, trecând acestea fără a intra în esenţa lor. Faţă de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cauza urmând a fi trimisă la instanţa de apel în vederea rejudecării cauzei cu respectarea principiilor ce guvernează pricina în cauză. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate mai sus şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Primăria municipiului Chişinău. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea lui Leonid Teut, Ruslan Tăutu şi Angela Goncear cu privire la constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei imobilului în drept de proprietate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu