2ra-1268/13 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1268/13 prima instanţă: M. Guzun ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Zaharenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Zaharenco împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 10 iulie 2012 Gheorghe Zaharenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 15 ianuarie 2004 în privinţa sa a fost pornită urmărirea penală conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. Prin sentinţa Judecătoriei Donduşeni din 30 iunie 2006, Gheorghe Zaharenco a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, fiind condamnat la 10 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. De asemenea a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 251 la 3 ani închisoare, fiindu-i stabilit pedeapsa definitivă de 10 ani 6 luni închisoare.

La 04 decembrie 2006, Comisariatul de Poliţie Donduşeni a pornit în privinţa reclamantului urmărirea penală pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe faptul înstrăinării bunurilor ce aparţin Societăţii cu Răspundere Limitată „Siret” . Prin decizia Curţii de Apel Chişinău Bălţi din 04 aprilie 2007, a fost respins apelul inculpaţilor Gheorghe Zaharenco şi Lidia Zaharenco cu menţinerea sentinţei primei instanţe. La 02 aprilie 2009, cauzele penale au fost conexate. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2010, Gheorghe Zaharenco a fost achitat pe art. 190 alin. (5) Cod penal din lipsa elementelor infracţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 iulie 2011 au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procuror şi reprezentantul părţii vătămate cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

Susţine reclamantul că de la 26 august 2008 până la 04 martie 2009 s-a aflat în arest fără eliberarea mandatului de arest. Invocă reclamantul că intentarea cauzei penale la 15 ianuarie 2004, cât şi la 04 decembrie 2006, ia cauzat un prejudiciul pe care l-a estimat la 90000 Euro pentru fiecare cauză penală intentată. Cere Gheorghe Zaharenco constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a compensaţiei pentru prejudiciul moral în sumă de 180 000 Euro. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă. La 06 februarie 2013 Gheorghe Zaharenco a depus recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece conform scrisorii de însoţire, hotărârea primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 21 ianuarie 2013 (f.d. 144). Recurentul, Gheorghe Zaharenco, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de judecată la adoptarea hotărârii contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, a fost ridicată de la admisibilitate în ordine de recurs, pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Zaharenco, pentru expedierea cu aviz în adresa recurentului a copiei hotărîrii primei instanţe traduse în limba rusă. Prin scrisoare de însoţire din 15 mai 2013, Curtea de Apel Chişinău, a expediat în adresa recurentului copia hotărârii din 20 noiembrie 2012, tradusă în limba rusă. La 06 iunie 2013, Gheorghe Zaharenco a depus supliment la recurs, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii şi încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 190 000 Euro pentru încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. 2 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 15 martie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Finanţelor cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Ministerul Finanţelor nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Gheorghe Zaharenco, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care 3 o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Zaharenco, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Gheorghe Zaharenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4