2ra-13331/13 — Recunoaşterea nulităţii parţiale a actului juridic

prima instanţă: V. Pădurari dosarul nr. 2ra-1331/13 instanţa de apel: T. Duca, St. Procopciuc, A. Albu DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Alexandru Guminiuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Barba împotriva lui Alexandru Guminiuc şi Constantin Gurjui cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Galina Barba, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 13 octombrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 05 mai 2010 Barba Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Guminiuc Alexandru şi Gurjui Constantin cu privire la declararea nulităţii parţiale a contractului de împrumut.

În motivarea acţiunii a indicat că prin contractul de împrumut, încheiat la 14 martie 2008, a împrumutat de la Guminiuc Alexandru suma de 6000 euro, fiind stabilit termenul de rambursare 13 aprilie 2009. Menţionează că Guminiuc Alexandru i-a împrumutat şi lui Gurjui Constantin suma de 6000 euro, însă nu au încheiat un contract de împrumut în acest sens. Afirmă că că la perfectarea contractului de împrumut a fost indicat faptul că dînsa a împrumutat de la Guminiuc Alexandru suma de 12000 Euro, fapt care nu corespunde realităţii, deoarece în realitate ultimul i-a transmis doar suma de 6000 euro. Consideră că a fost indusă în eroare prin semnarea contractului respectiv, or, la semnarea acestuia, acordul său a fost condiţionat de obligaţia lui Gurjui Constantin de a restitui lui Guminiuc Alexandru suma de 6000 Euro.

1 Mai invocă că a restituit lui Alexandru Guminiuc suma de 6000 euro, precum şi dobânzile aferente sumei contractate, pe cînd Gurjui Constantin nu a rambursat lui Guminiuc Alexandru suma de 6000 euro, motiv pentru care ultimul a înaintat o acţiune de judecată faţă de dânsa prin care solicită încasarea sumei de 6000 euro. Insistă că deoarece a împrumutat de la Guminiuc Alexandru doar suma de 6000Euro, contractul, în partea care se referă la cealaltă sumă este lovit de nulitate, drept temei invocând prevederile art. 220 şi 221 Cod Civil. Solicită declararea nulităţii parţiale a contractului de împrumut din 14 martie 2008 în partea ce se referă la suma de 6000 euro. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 13 octombrie 2011 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Barba Galina, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre prin care acţiune a fost admisă, fiind declarată nulitatea parţială a contractului de împrumut din 14 martie 2008 încheiat între Guminiuc Alexandru şi Barba Galina în partea ce ţine de clauza contractuală cu privire la suma împrumutului de 6000 Euro. La 18 ianuarie 2013 Guminiuc Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului îşi exprimă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind aplicată o lege care nu trebuia aplicată la caz, litigiul fiind soluţionat contrar normelor ce guvernează raportul juridic litigios.

Afirmă că nu a fost respectată procedura prealabilă de soluţionare a litigiului, fapt ce implică în speţă nerespectarea prevederilor art. 61, 167 alin. (1) lit. d) CPC. Consideră ca fiind lipsite de suport probatoriu afirmaţiile intimatei precum că nu i-au fost explicate toate drepturile la încheierea contractului de împrumut, or, în pct. 8 a contractului este stipulat expres că art. 867-874 CC au fost explicate părţilor de către notar, iar susţinerile acesteia precum că Gurjui Constantin a fost implicat la încheierea contractului de împrumut sunt lipsite de suport juridic, or, ultimul nu a participat la încheierea contractului de împrumut şi nu are calitate de participant.

La fel, consideră că intimata intenţionează să ducă în eroare instanţa de judecată, pentru a se eschiva de la achitarea totală a datoriei contractate, or ultima a calculat şi achitat dobânzile aferente sumei de 12000 euro, fapt, ce confirmă în plus că a împrumutat suma invocată şi nu suma de 6000 euro, precum invocă dânsa în cererea de chemare în judecată. Susţine că deşi, instanţa de apel, întru admiterea acţiunii a aplicat prevederile art. art. 220, 221 Cod civil, însă nu a reţinut care clauze contravin normelor imperative, ordinii publice şi bunelor moravuri, or, instanţa nu a elucidat circumstanţele prin care s-ar confirma simularea sau fictivitatea contractului de împrumut.

De asemenea invocă că intimata solicitând anularea actului juridic, urma să înainteze acţiunea în termen de 6 luni de la data când a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării, după cum prevede art. 233 Cod civil, pe cînd înaintând acţiune la 05 mai 2010, având ca obiect declararea nulităţii parţiale a contractului de împrumut încheiat la 14 martie 2008, Barba Galina a omis termenul de adresare în instanţa de judecată. 2 În susţinerea poziţiei sale invocă şi prevederile art. 271 CC, potrivit căruia apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 02 octombrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la data de 16 noiembrie 2012, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 158-159). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 ianuarie 2013 în termen. La data de 04 iunie 2013, din partea Galinei Barba a parvenit o telegramă prin care ultima solicită amînarea examinării recursului pentru o altă dată.

Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de amînare, deoarece Galina Barba nu a invocat nici un motv, care ar putea fi considerat de instanţă întemeiat pentru amînarea examinării recursului, mai mult că potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Galina Barba, instanţa de apel a ajuns la concluzia ilegalităţii hotărârii primei instanţe şi temeiniciei acţiunii Galinei Barba, obiect al cărei este declararea nulităţii parţiale a actului juridic. Instanţa de recurs constată că instanţa de apel, la judecarea apelului, a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de reclamanta Barba Galina.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că pe marginea probelor administrate la materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine că conform contractului de împrumut din 14 martie 2008, Guminiuc Alexandru a împrumutat Galinei Barba suma de 12000 euro, fiind stabilit termenul de rambursare la 13 aprilie 2009. La acest capitol prezintă relevanţă prevederile art. 867 alin. (1) CC, potrivit căruia prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Înaintînd acţiunea împotriva lui Guminiuc Alexandru, Barba Galina a solicitat declararea nulităţii parţiale a contractului de împrumut din 14 martie 2008, încheiat 3 între dânsa şi Guminiuc Alexandru, şi anume, în partea ce se referă la suma de 6000 euro, drept temei invocând prevederile art. 220 alin.(2) şi art. 221 Cod civil. Astfel potrivit art. 220 alin. (2) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule. Conform art. 221 alin. (1) şi (2) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul.

Contrar concluziei instanţei de apel, instanţa de recurs consideră că, în virtutea normelor imperative enunţate mai sus Barba Galina nu a prezentat probe pertinente şi veridice, ce ar confirma că contractul de împrumut din 14 martie 2008 poartă un caracter fictiv sau simulat sau contravine ordinii publice şi bunelor moravuri. Or, în sensul art. 220 şi 221 Cod civil, este necesar de a fi făcută dovada faptului că actul juridic a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, pe când, la caz, nu au fost stabilite circumstanţe incontestabile şi probe pertinente în acest sens. De altfel, în sensul art. 221 Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, doar în cazul în care lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 – intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile.

Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate, iar actul juridic simulat implică existenţa de fapt a două acte, dintre care unul este aparent şi nu este menit să producă efecte juridice, iar altul este secret, care diferă de cel aparent privitor la natura, părţile sau conţinutul operaţiei juridice. Astfel, raportând la caz prevederile enunţate, reieşind din constatările relatate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (2) Cod civil, care reglementează condiţiile generale de executare a obligaţiilor şi statuează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, corect prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de Barba Galina.

Totodată, se va reţine drept corectă concluzia primei instanţe cu privire la faptul că contractul de împrumut a fost încheiat în corespundere cu prevederile legislaţiei, pe motiv că la încheierea acestuia a fost exprimat acordul Galinei Barba cu condiţiile acestuia, fapt ce se confirmă prin semnarea contractului de către ultima, respectiv şi asumarea responsabilităţii conform clauzelor acestuia, circumstanţe ce resping susţinerile intimatei, precum că dânsa a fost indusă în eroare la încheierea acestuia contract de către Guminiuc Alexandru. Reieşind din constatările suscitate instanţa de recurs reţine actul juridic, declararea nulităţii cărui se solicită la caz de Baraba Galina, nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 220 şi art. 221 Cod civil, care reglementează nulitatea absolută a actului juridic.

Or, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, mai mult că ultima nu a făcut dovada faptului că contractul menţionat, în sensul dispoziţiilor indicate, a fost încheiat în contradicţie cu ordinea publică sau bunele moravuri sau că, acesta contract este un act juridic fictiv sau simulat. În această ordine de idei, instanţa de recurs apreciază drept greşită aplicarea la caz de către instanţa de apel a prevederilor art. 221 Cod civil, or cum s-a menţionat 4 intimata nu a prezentat instanţei careva dovezi care ar confirma că contractul litigios este fictiv sau simulat. Faţă de cele ce preced se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis parţial acţiunea.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Gumeniuc Alexandru. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2012 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Bălţi din 13 octombrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Barba împotriva lui Guminiuc Alexandru şi Gurjui Constantin cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a actului juridic.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 5