2ra-1017/13 — Încasarea indemnizaţiei unice

prima instanţă: D.Dulghieru dosarul nr. 2ra-1017/13 instanţa de apel: L.Bulgac L.Popova, A.Gavriliţă DECIZIE 30 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Nicolae Clima, Iuliana Oprea Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti examinând recursul declarat de Golovco Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Golovco Vasile împotriva Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer mun. Chişinău cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 c o n s t a t ă La data de 17 ianuarie 2011 Golovco Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer mun.

Chişinău cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice. În motivarea acţiunii Golovco Vasile a invocat, că conform ordinului nr. 240- c din 21 octombrie 1985 a fost angajat în funcţie de agronom în cadrul Inspectoratului de Stat pentru carantina plantelor în raionul Dubăsari. Ulterior, Inspectoratul de Stat pentru carantina plantelor a fost reorganizat în Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, unde activează şi în prezent în calitate de inspector coordonator al Direcţiei raionale de supraveghere sanitară şi control semincer Criuleni. Reclamantul menţionează, că la data de 15 decembrie 1992, activând în calitate de specialist principal al Inspectoratului pentru Carantină Fitosanitară al raionului Dubăsari, fiind la serviciu şi deplasându-se cu automobilul de serviciu pe traseul Dubăsari-Grigoriopol a fost împuşcat de forţele separatiste transnistrene, fiind rănit la braţul drept şi corp.

După incident, s-a aflat la tratament mai mult de un an de zile, fiind supus mai multor intervenţii chirurgicale. 1 Menţionează, că în acea perioadă s-a adresat către administraţia Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer pentru a primi despăgubire, dar nu a primit răspuns. În anul 2007 s-a adresat cu cerere către Inspecţia Muncii pentru cercetarea accidentului de muncă. Conform procesului-verbal nr. 11, întocmit de Inspecţia Muncii la data de 07 februarie 2007, incidentul survenit la data de 15 decembrie 1992 a fost clasificat, conform pct. 3 din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentului de muncă ca accident de muncă (f.d.5-6).

Reclamantul susţine, că ulterior a trecut expertiza medicală a vitalităţii care i-a stabilit reducerea vitalităţii cu 10% şi în legătură cu acest fapt, Inspectoratul pentru Carantină Fitosanitară, conform ordinului nr. 128-c din 28 iunie 2007 i-a achitat îndemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă în sumă de 16970,80 lei. A mai indicat reclamantul, că în luna septembrie 2010 în urma unui control la Clinica de Neurologie şi Neurochirurgie a Universităţii de Medicină „N.Testemiţianu” i s-a comunicat, că Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii nu corect a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă în anul 2007 ca urmare a accidentului de muncă şi repetat a fost trimis la expertiza medicală a vitalităţii.

Conform certificatului seria EM nr. 580882 din 16 septembrie 2010, eliberat de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii Orhei, a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cu reducerea vitalităţii de 40%. La 12 octombrie 2010 s-a adresat la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer cu cerere pentru a revedea plata îndemnizaţiei unice cu achitarea diferenţei de 30 salarii medii reieşind din gradul de reducere a capacităţii de muncă de 40%, stabilit de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii la 16 septembrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008. Cererea menţionată a fost lăsată fără soluţionare din motivul, că legislaţia nu prevede posibilitatea recalculării îndemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere a capacităţii de muncă.

Suplimentar reclamantul a mai invocat, că nu este de acord cu refuzul Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer de a-i achita îndemnizaţia unică pe motiv, că legislaţia nu prevede posibilitatea recalculării îndemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere a capacităţii de muncă, deoarece în cazul său iniţial, în anul 2007, a fost stabilit incorect gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă de către Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii. Reclamantul solicită încasarea de la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer a îndemnizaţiei unice, pentru pierderea capacităţii de muncă în mărime de 88710 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 iunie 2012 acţiunea s-a admis şi s-a încasat de la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi 2 Control Semincer în folosul lui Golovco Vasile suma de 88710 lei, cu titlu de indemnizaţie unică şi taxa de stat în folosul statului în mărime de 2661,30 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 s-a admis apelul declarat de Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, s-a casat integral hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. La 23 ianuarie 2013 Golovco Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Instanţele de judecată cu certitudine au constatat, că la data de 15 decembrie 1992, recurentul Golovco Vasile, activând în calitate de specialist principal al Inspectoratului pentru Carantină Fitosanitară al raionului Dubăsari, fiind la serviciu şi deplasându-se cu automobilul de serviciu pe traseul Dubăsari-Grigoriopol a fost împuşcat de forţele separatiste transnistrene, fiind rănit la braţul drept şi corp.

Conform procesului-verbal nr. 11, întocmit de Inspecţia Muncii la data de 07 februarie 2007, incidentul survenit la data de 15 decembrie 1992 a fost clasificat, conform pct. 3 din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentului de muncă ca şi accident de muncă. Din ordinul nr. 128-c din 28 iunie 2007 rezultă, că recurentului i s-a achitat îndemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă în sumă de 16970,80 lei (f.d.18). În luna septembrie 2010 în urma unui control la Clinica de Neurologie şi Neurochirurgie a Universităţii de Medicină „N.Testemiţianu” recurentului i s-a comunicat, că Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii nu corect a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă în anul 2007 ca urmare a accidentului de muncă şi repetat a fost trimis la expertiza medicală a vitalităţii.

Conform certificatului seria EM nr. 580882 din 16 septembrie 2010, eliberat de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii Orhei, recurentul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cu reducerea vitalităţii de 40%. La 12 octombrie 2010 recurentul s-a adresat la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer cu cerere pentru a revedea plata îndemnizaţiei unice cu achitarea diferenţei de 30 salarii medii reieşind din gradul de reducere a capacităţii de muncă de 40%, stabilit de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii la 16 septembrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008. 3 Cererea a fost lăsată fără soluţionare pe motiv, că legislaţia nu prevede posibilitatea recalculării îndemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere a capacităţii de muncă.

Recurentul a solicitat încasarea de la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer a îndemnizaţiei unice, pentru pierderea capacităţii de muncă în mărime de 88710 lei. Prima instanţă a admis cerinţele şi a încasat de la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer în folosul lui Golovco Vasile suma de 88710 lei, cu titlu de indemnizaţie unică şi taxa de stat în folosul statului în mărime de 2661,30 lei. Instanţa de apel a admis apelul declarat de Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, a casat integral hotărîrea primei instanţe şi a emis o nouă hotărîre prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel corect a respins cerinţele recurentului, deoarece conform art. 32 alin.(2) Legea cu privire la protecţia muncii nr. 625-XII din 02 iulie 1991 (în vigoare până la 30 mai 2008), angajatului, căruia i s-a stabilit gradul de reducere a unei îmbolnăviri profesionale, i se plăteşte din contul întreprinderii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru îmbolnăvirea profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază un salariu mediu lunar din Republica Moldova pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii profesionale de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.

În caz de deces al angajatului în urma unui accident de muncă sau unei îmbolnăviri profesionale întreprinderea care poartă vină pentru accidentul de muncă sau îmbolnăvirea profesională repară paguba materială persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de legislaţie şi, în plus, le plăteşte din contul mijloacelor proprii o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit pînă la vîrsta de şaizeci de ani, dar nu mai puţin de zece salarii medii anuale. În cazul în care lipsesc persoanele menţionate în alineatul doi al prezentului articol indemnizaţia unică se plăteşte în părţi egale soţului rămas în viaţă, copiilor şi părinţilor decedatului indiferent de vîrstă, de capacitatea lor de muncă şi de alte condiţii.

Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul angajatului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina întreprinderii dar şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă, conform legislaţiei, şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie al accidentatului. Plătirea indemnizaţiilor unice persoanelor care au dreptul la aceasta o efectuează întreprinderea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru îmbolnăvirea profesională în modul stabilit de Guvernul Republicii Moldova. În cazul lipsei la întreprindere a mijloacelor respective, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, din contul oricărei averi sau mijloace ale întreprinderii.

4 Articolul 18 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008 prevede, că lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului. În temeiul normelor de drept menţionate şi ţinînd cont de gradul reducerii vitalităţii de 10 % stabilit recurentului de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii în anul 2007 intimatul, prin ordinul nr.128 din 28 iunie 2007 a dispus achitarea ultimului a sumei de 16970,80 lei, cu titlu de indemnizaţie unică pentru reducerea capacităţii de muncă şi acest fapt nu este contestat de recurent (f.d.18).

Argumentele recurentului, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Legea, care era în vigoare la data producerii accidentului de muncă, dar şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008 nu prevede posibilă recalcularea indemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere a capacităţii de muncă. Argumentul recurentului, că s-a comis o eroare în cadrul expertizei din 12 februarie 2007 nu se confirmă prin materialele pricinii.

Astfel, conform răspunsului Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei nr. 01-3781 din 24 noiembrie 2010 sintagma “indemnizaţie unică” înseamnă că indemnizaţia vizată i se plătea salariatului, căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale, o singură dată, reeşind din gradul iniţial de reducere a capacităţii de muncă şi legea nu prevedea posibilitatea recalculării indemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere a capacităţii de muncă. De asemenea, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a menţionat, că nici Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (art.18) nu prevede posibilitatea recalculării indemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere a capacităţii de muncă (f.d.16).

Acest fapt se confirmă şi prin răspunsul nr. 1457 din 23 noiembrie 2010, conform căruia Inspecţia Muncii menţionează, că Legea nr. 625-XII din 02 iulie 1991 nu prevedea posibilitatea recalculării indemnizaţiei unice în cazul schimbării ulterioare a gradului de reducere sau mărire a capacităţii de muncă (f.d.17). Conform raportului de expertiză medico-legală nr.188 din 19 aprilie 2011 confruntarea rezultatelor examenului electroneurografic din 12 februarie 2007 şi cel din 12 august 2010, efectuate de Vitalie Lisnic atestă careva schimbări a funcţiei nervilor ulnar şi median examinaţi. Modificările survenite în cadrul examenului din 12 august 2010 constată creşterea indicilor de latentă distală, reducerea indicilor de amplitudine şi viteză de conducere motorie, ceea ce este mai grav faţă de anul 2007, dar se includ în acelaşi calificativ de afectare severă a fibrelor nervilor ulnar şi afectarea moderată a fibrelor nervilor median pe dreapta.

Aplanarea (rezolvarea) divergenţilor dintre deciziile consiliilor primare teritoriale inclusiv şi corectitudinea lor (ca în cazul V. Golovco) ţine de competenţa 5 Consiliului Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii, cu dreptul de decizie definitivă şi nicidecum de expertiza medico-legală (f.d.64-67). Din procesul-verbal nr. 242 din 14 martie 2012 rezultă, că procentul reducerii capacităţilor vitale ale recurentului este 40 % (f.d. 98). Acest fapt se confirmă şi prin extrasului din procesul-verbal al Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii de expertizare, reexpertizare nr.2 din 14 martie 2012 (f.d.88). Ulterior, recurentului i s-a eliberat de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii de nivel republican nr.2 certificatul seria EM nr. 669325, conform căruia gradul de pierdere a capacităţii vitale este 40 % (f.d.87).

Urmare celor expuse, recurentul şi-a realizat dreptul său pretins de a primi indemnizaţia unică ca rezultat al pierderii capacităţii de muncă. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia Curţii de Apel Chişinău este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Golovco Vasile.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Golovco Vasile împotriva Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer mun. Chişinău cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 6