2ra-1675/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: I.Ghilas dosarul nr. 2ra-1675/13 instanţa de apel: T.Duca, A.Albu, S.Procopciuc ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rusu Eleonora, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cîrstea Mihail către Rusu Eleonora privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Rusu Eleonora, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Şoldăneşti din 18 iulie 2012, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2012 Cîrstea Mihail a formulat o cerere de chemare în judecată către Rusu Eleonora privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 30.12.2011 i-a vîndut Eleonorei Rusu 2 porci cu greutatea de 177 kg şi respectiv 187 kg la preţul unui kg de 22 lei, la suma de 3894 lei şi respectiv 4114 lei. Pîrîta a achitat doar parţial costul porcilor, rămînînd datoare cu 4000 lei. Prin urmare a scris o recipisă, a promis achitarea totală după vinderea cărnii, dar benevol datoria nu doreşte să o achite motivînd faptul că porcii au fost prea graşi. Din aceste motive a înaintat acţiune în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Şoldăneşti din 18 iulie 2012, acţiunea a fost admisă. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de fond, la 30.07. 2012 Rusu Eleonora a atacat-o cu apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Invocă, Rusu Eleonora că la procurarea porcilor a achitat toată suma integral, dar intimatul nu a întors recipisa şi a anexat-o la dosar. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013 s-a respins apelul declarat de către Rusu Eleonora, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătorie Şoldăneşti din 18 iulie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a menţionat că, din materialele dosarului s-a constatat că apelanta a restituit intimatului preţul unui porc în sumă de 3990 lei, iar suma de 4000 lei pentru procurarea altui porc, nu a fost confirmată că a fost achitată de apelantă, neprezentînd nici o probă în acest sens. Afirmaţiile apelantei precum că a întors lui Cîrstea Mihail datoria toată şi nu a cerut de la ultimul confirmare crezînd că intimatul este vînzător de bună credinţă, instanţa de apel le-a respins ca nefondate, ţinînd cont şi de art 211 Cod civil, pe motivul că apelanta dacă ar fi restituit datoria de 4000 lei, ştiind faptul că este întocmită recepisă ultima ar fi cerut de la intimat o menţiune, că intimatul a primit banii sau ar fi cerut distrugerea recipisei.

La 01 aprilie 2013 Rusu Eleonora a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rusu Eleonora, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Rusu Eleonora, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rusu Eleonora, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Rusu Eleonora, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru