2ra-3436/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – A. Neguriţă dosarul nr. 2ra-3436/13 instanţa de apel – M. Antonov, S. Vrabii, I. Guzun ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexei Rusu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Rusu împotriva lui Anatolie Butescu şi Constantin Dragomir cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 23 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Alexei Rusu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ştefan Vodă din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 22 noiembrie 2012, Alexei Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Butescu şi Constantin Dragomir cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că pârâţii se ocupă cu păstoritul bovinelor care aparţin locuitorilor sat. Volintiri. Menţionează că pentru fiecare vacă lunar pârâţilor li se plăteşte suma de 60 lei, respectiv anual au un venit ce depăşeşte 48000 lei. Invocă că în perioada anilor 2004 - 2012, pârâţii, conform înţelegerii verbale au păstorit şi vaca ce-i aparţine lui. Începând cu luna aprilie şi până în luna noiembrie a fiecărui an pârâţii, zilnic, de la ora 06.00 şi până la ora 18.00 s-au obligat, contra plată, să pască vaca, asigurând în perioada dată pază bovinei, supraveghere şi îngrijire. Susţine că în anul 2012 pârâţii la fel s-au obligat contra plată în sumă de 60 lei lunar, să-i păstorească vaca.

Mai indică că conform adeverinţei veterinare SVLP nr. 0007464 din 21 august 2012, eliberată de ÎI „Pălărie Elena” animalul (vaca) predată pârâţilor a fost sănătos, fiind supus măsurilor diagnostice şi profilactice obligatorii. Menţionează că la 07 iunie 2012 ora 06.00 Anatolie Butescu a luat vaca reclamantului pentru a fi păstorită, însă tot în aceiaşi zi la ora 15.30 el a fost înştiinţat de Constantin Dragomir, că urmare a pazei, supravegherii şi îngrijirii nesatisfăcătoare de către ei, vaca a căzut în iazul din sat. Volintiri şi s-a înecat. De asemenea, afirmă că conform certificatului nr. 1712 din 12 noiembrie 2012, eliberat de Primăria sat. Volintiri r-nul Ştefan Vodă costul unei vaci este de 8000-9000 lei.

Susţine că pârâţii prin neasigurarea pazei, supravegherii şi îngrijirii satisfăcătoare asupra animalului în vârstă de 8 ani i-a cauzat prejudiciu material în sumă de 9000 lei. Indică că pârâţii i-au cauzat şi prejudiciu moral. În acest sens, menţionează că familia lui este compusă din 4 persoane, soţia nefiind încadrată în câmpul muncii, una dintre fiice este studentă, cealaltă elevă, astfel familia fiind asigurată material doar de către el. Afirmă că este angajat în câmpul muncii pe o jumătate de salariu ce constituie 1089,73 lei lunar, iar familia este într-o stare materială grea, fiecărui membru revenindu-i lunar din salariul lui câte 272,43 lei, ceea ce este sub coşul minim de consum. Susţine că vacă era o sursă de asigurare a familiei cu produse alimentare.

Din 07 iunie 2012 rămânând fără vacă familia s-a pomenit în condiţii de supravieţuire şi mai dificile. Indică că i-au fost cauzate suferinţe morale lui şi celorlalţi membri ai familiei, deoarece nu-şi poate asigura familia material inclusiv şi cu produse alimentare. Solicită încasarea în mod solidar de la Anatolie Butescu şi Constantin Dragomir a sumei de 9000 lei cu titlu de prejudiciu material şi av sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Ştefan Vodă din 04 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de Alexei Rusu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 10 iulie 2013, Alexei Rusu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile instanţelor expuse în hotărâri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi legea materială a fost interpretată eronat. Menţionează că instanţele au motivat hotărârile doar în baza declaraţiilor intimaţilor şi a martorilor Ion Dragomir, Vitalie Blajevschii, Mihail Gîncu, care sunt rude ale intimaţilor - unchi, naş, cumnat, ginere, însă cele relatate de ultimii nu corespund realităţii. Invocă că instanţa n-a luat în consideraţie că aceleiaşi persoane, fiind audiate anterior de poliţie au declarat că vaca a murit în iaz şi ulterior a fost scoasă din apă cu tractorul, astfel declaraţiile acestora fiind contradictorii.

La fel, susţine că instanţa nu a luat în consideraţie explicaţiile date poliţistului de către tractoristul O. Tanasie şi examinate în şedinţa de judecată, considerând că acestea la fel confirmă vina intimaţilor cu privire la moartea vacii. Menţionează că martorul E. Pălărie, care este medic veterinar, în şedinţa de judecată a declarat că vaca era sănătoasă şi în circumstanţele descrise putea să se înece doar cu un gât de apă, însă instanţa a luat ca bază doar declaraţiile precum că în stomacul bovinei pot fi 20-30 litri de apă. Consideră că instanţele nemotivat invocă vina lui pentru faptul că n-a invitat şi nici n-a dorit să fie invitat medicul veterinar. Indică că el a fost înştiinţat despre moartea bovinei de către văcar, iar când a sosit la faţa locului vaca era deja moartă şi se afla în apă.

Susţine că în circumstanţele în care pârâţii timp îndelungat exercită activitate profesională şi contra plată păstoresc bovinele având venit regulat, prima instanţa nemotivat a respins acţiunea şi pe motiv că n-a fost încheiat un contract în scris cu intimaţii, deoarece forma orală a contractului nu contravine legii. Consideră că fiind remuneraţi intimaţii urmau în perioada, cât animalul se află la ei, să asigure cu bună diligentă paza, supravegherea şi îngrijirea animalului, să se comporte cu ea ca buni gospodari şi să întreprindă toate măsurile pentru a-i salva viaţa. Faptul că Anatolie Butescu şi Constantin Dragomir n-au întreprins careva măsuri, confirmă că ei au lăsat bovina fără supraveghere şi au găsit-o doar când era moartă.

Indică că martorul Mihail Gîncu, audiat în şedinţa de judecată, care a declarat că la rugămintea lui Constantin Dragomir a rămas să supravegheze vacile în timp ce ultimul a plecat să-l informeze pe recurent despre cele întâmplate şi a văzut cum a murit vaca, nici nu a fost la faţa locului. La fel, menţionează că însăşi Constantin Dragomir la prima şedinţă a declarat că la faţa locului s-a aflat Mihail Muntean, locuitor al sat. Volintiri, care la moment păştea în apropiere caprele. Afirmă că faptul că Mihail Gîncu n-a fost la faţa locului este dovedit şi prin aceea, că Constantin Dragomir a informat soţia recurentului la domiciliu despre faptul că vaca este deja moartă, fiind înecată în iaz, fapt cunoscut deja de când a lăsat vacile, iar Mihail Gîncu a declarat că vaca a murit după ce Constantin Dragomir l-a lăsat să supravegheze vacile, plecând la recurent acasă.

Consideră că din declaraţiile lui Mihail Gîncu rezultă că Constantin Dragomir nici nu putea cunoaşte faptul că vaca este moartă. Invocă că instanţele n-au elucidat din ce cauză Anatolie Butescu, care era plătit de el pentru a păstori bovina şi a o supraveghea permanent, a lăsat-o pe deal în răspunderea lui Constantin Dragomir, fără a fi supravegheată de el personal. Susţine că concluziile instanţelor că Anatolie Butescu la 07 iunie 2012 avea zi liberă nu corespund circumstanţelor cauzei, deoarece Anatolie Butescu în acea zi a primit sub răspundere de la el vaca la ora 06.00 fiind plătit pentru întreaga zi cu 60 lei. Astfel ultimul şi-a asumat răspundere şi vaca urma să se afle sub supravegherea lui întreaga zi.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexei Rusu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexei Rusu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexei Rusu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Alexei Rusu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan