2rh-151/13 — Privind recunoaşterea dreptului de proprietate

Instanţa de recurs: Dosarul nr. 2rh-151/13 CSJ; I. Sîrcu, I. Muruianu, E. Fistican, T. Chişca-Doneva, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, judecînd cererea de revizuire declarată de către Dorofeev Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dorofeev Nicolae împotriva întreprinderii individuale „Alis Sîrbu” şi Sperciuc Tudor, intervenienţi – Primăria s. Ustia, r-ul Dubăsari, Oficiul Cadastral de Stat s. Coşniţa, r-ul Dubăsari, privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare din 28 februarie 1991, încheiat între cooperativa „Zdorovie” şi întreprindere individuală „Aiventa”, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012, prin care a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 02 noiembrie 2009 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 14 aprilie 2005, Dorofeev Nicolae s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către ÎI „Alis Sîrbu”, privind recunoaşterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că a procurat în anul 1999, de la ÎI „Alis Sîrbu”, prin intermediul directorului Elena Dolghina, la marginea s. Ustia, r-ul Dubăsari, în apropierea barajului de pe rîul Nistru, terenul cu suprafaţa de 13,2 ari, pentru construcţia unei cafenele. Proprietarul terenului procurat era ÎI „Alis Sîrbu”, în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi a contractului de vînzare-cumpărare. Indică reclamantul că pe terenul respectiv, a efectuat din surse financiare proprii, o construcţie capitală din piatră, ce constituia o cafenea pentru deservire alimentară. Potrivit înţelegerii dintre reclamant şi Elena Dolghina, la finisarea construcţiei, ultima va înregistra după reclamant dreptul de proprietate.

Menţionează reclamantul că, Elena Dolghina, invocînd diverse motive refuză să înregistreze după el, dreptul de proprietate asupra imobilului construit. Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 04 mai 2005, acţiunea declarată de Dorofeev Nicolae a fost admisă. Nefiind de acord cu hotărîrîea instanţei de fond, la 20 iunie 2005, Sperciuc Tudor a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia şi recunoaşterea calităţii de intervenient principal în proces. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2005, cererea de apel declarată de Sperciuc Tudor a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond – casată, iar pricina a fost restituită spre rejudecare.

În cadrul judecării pricinii, Sperciuc Tudor, a depus o cerere reconvenţională, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate al ÎI „Aiventa” asupra imobilului cu destinaţie comercială, cu suprafaţa de 144,3 m.p., nr. cadastral 3844000008, situat în s. Ustia, r-ul Dubăsari; revendicarea bunului imobil indicat din posesie străină. La 10 noiembrie 2006, Dorofeev Nicolae a depus în instanţa de judecată o nouă cerere către ÎI „Alis Sîrbu”, Sperciuc Tudor şi Oficiul Cadastral de Stat s. Coşniţa, r-ul Dubăsari, prin care a solicitat respingerea pretenţiilor intervenientului Sperciuc Tudor asupra imobilului litigios şi declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare- cumpărare din 28 februarie 1991, încheiat între cooperativa „Zdorovie” şi ÎI „Aiventa”.

La 20 octombrie 2009, Dorofeev Nicolae a depus o nouă cerere, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinaţie comercială cu suprafaţa de 144,3 m.p., nr. cadastral 3844000008, situat în s. Ustia, r- ul Dubăsari; declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare din 28 februarie 1991, încheiat între cooperativa „Zdorovie” şi ÎI „Aiventa”. Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 02 noiembrie 2009, cererea reconvenţională declarată de Sperciuc Tudor a fost scoasă de pe rol. La rejudecarea pricinii, Judecătoria Criuleni, la 02 noiembrie 2009, a pronunţat o hotărîre, prin care acţiunea înaintată de Dorofeev Nicolae a fost admisă integral, în sensul declarat.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 22 decembrie 2009, Sperciuc Tudor a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2012, cererea de apel declarată de Sperciuc Tudor a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 11 mai 2012, Sperciuc Tudor a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012, a fost admisă cererea de recurs declarată de către Sperciuc Tudor a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 02 noiembrie 2009 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

La 08 aprilie 2013, Dorofeev Nicolae a depus cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării pricinii în ordine de recurs. 2 Drept temei de revizuire a deciziei au fost invocate prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionînd că după examinarea pricinii în ordine de recurs, a aflat despre existenţa ordonanţei de clasare a urmăririi penale din 18 iunie 2009, emisă de Procuratura Criuleni şi care, susţine revizuentul, că are tangenţă cu prezentul litigiu, întrucît, pe terenul care a format obiectul cercetării penale, este amplasată construcţia în litigiu. Examinînd materialele cauzei în raport cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC al RM, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC al RM şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Lista temeiurilor de revizuire, prevăzute de art. 449 CPC, este exhaustivă şi nu poate fi completată. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul în baza temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele, existente obiectiv pînă la data pronunţării soluţiei, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente, astfel motivele invocate de revizuent nu se încadrează în temeiurile stipulate în art. 449 lit. b) CPC.

Mai mult decât atât, revizuirea hotărârii pronunţate poate fi admisă numai dacă după emiterea hotărârii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la ordonanţa de clasare a urmăririi penale din 18 iunie 2009, emisă de Procuratura Criuleni, Colegiul notează că revizuientul nu a făcut dovada faptului că proba ce a prezentat-o în susţinerea cererii de revizuire nu i-a fost cunoscută pînă la acest moment şi nici că a întreprins toate măsurile pentru aflarea circumstanţelor şi faptelor invocate.

Prin urmare, proba prezentată de revizuent, nu poate fi reţinută şi nu constituie temei de revizuire a deciziei. În consecinţă instanţa reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 §1 din Convenţie presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61, ECHR 1999-VII). Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea 3 unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52, ECHR 2003-IX). Prin urmare, Colegiul conchide că cererea de revizuire înaintată de Dorofeev Nicolae este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.

Conform celor expuse, în baza art. 449, 453 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de Dorofeev Nicolae împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dorofeev Nicolae împotriva întreprinderii individuale „Alis Sîrbu” şi Sperciuc Tudor, intervenienţi – Primăria s. Ustia, r-ul Dubăsari, Oficiul Cadastral de Stat s. Coşniţa, r-ul Dubăsari, privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare- cumpărare din 28 februarie 1991, încheiat între cooperativa „Zdorovie” şi întreprindere individuală „Aiventa”.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov 4