2ra-1139/13 — Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1139/13 Judecător: Gh. Pavliuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, A. Gavriliţa, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Nicolae Clima, Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ivan Ruşica, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Ruşica împotriva lui Sergiu Mîţu, privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, pein care a fost admis apelul declarat de Sergiu Mîţu, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 02.02.2012 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, CONSTATĂ : La 03 noiembrie 2010, Ivan Ruşica a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Mîţu cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că, prin hotărîrea adunării generale din 04 septembrie 2002, pîrîtul Sergiu Mîţu, a fost exclus din membrii Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr. 20 (CCG-20) pentru încălcarea statutului Cooperative. La adunarea generală a CCG-20, care s-a desfăşurat la 25 iunie 2009 şi la care au participat 106 membri ai acestei Cooperative, inclusiv şi reclamantul, care a înaintat spre examinare un şir de propuneri, pîrîtul Sergiu Mîţu, a împiedicat desfăşurarea şedinţei, apoi l-a insultat pe reclamant cu diverse cuvinte necenzurate, învinuindu-l că este în cîrdăşie cu preşedintele CCG-20, Dumitru Constantinov, şi că împreună cu ultimul continuă să jefuiască resursele băneşti ale membrilor CCG- 20. Deasemenea, Sergiu Mîţu l-a mai învinuit pe reclamant, faţă de toţi membrii Cooperativei, că anterior acesta a adus prejudicii materiale Cooperativei şi că locul reclamantului este în închisoare.

Menţionează reclamantul că, în conformitate cu statutul CCG-20, anual, la Adunarea Generală a Cooperativei, se prezenta darea de seamă privitor la activitatea sa în calitate de preşedinte la acel moment, la care adunări îşi dădea darea de seamă şi Comisia de Revizie şi Control. Nici într-un raport al Comisiei de 1 Revizie şi Control nu s-au adus careva fapte care să arate anumite încălcări financiare, dimpotrivă, în anul 2002, la cererea unor membri ai CCG-20, printe care şi pîrîtul Sergiu Mîţu, Comisia de Revizie şi Control a Ministerului de Finanţe a RM a efectuat şi o revizie care nu a stabilit careva fapte de încălcare a legislaţiei, nefiid găsite careva temeiuri de atragere a reclamantului la răspundere.

Mai indică reclamantul că, în cadrul aceleiaşi adunări generale, pîrîtul Sergiu Mîţu şi-a permis să se expună, că membrii CCG-20 de altădată urmau să-l demită pe reclamant din postura de preşedinte al Cooperativei. Aceste expuneri sunt apreciate de reclamant ca o insultă, întrucît, din funcţia de preşedinte, reclamantul a demisionat din proprie iniţiativă. Consideră reclamantul că, deoarece la Adunarea Generală au fost prezenţi 106 persoane şi că reclamantul este o persoană ce deţine titlul de doctor conferenţiar al Universităţii Tehnice a Moldovei, Sergiu Mîţu i-a adus un prejudiciu semnificativ demnităţii reclamantului, reputaţiei profesionale şi imaginii de afacere a acestuia.

A solicitat reclamantul Ivan Ruşica obligarea lui Sergiu Mîţu să dezmintă public şi în cadrul primei adunări generale a CCG-20 informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a reclamantului, informaţie răspîndită la 25 iunie 2009 în cadrul Adunării Generale a CCG-20 şi care nu corespunde realităţii. A mai solicitat reclamantul şi încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de despăgubiri morale, cît şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 februarie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, dispunîndu-se obligarea pîrîtului Sergiu Mîţu să dezmintă public şi în cadrul primei adunări generale a CCG-20 informaţia ce lezează lui Ivan Ruşica onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, răspîndită în cadrul Adunării Generale a CCG-20 din 25 iunie 2009, cu încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantului a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 601, 95 lei - cheltuieli aferente judecării pricinii. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la 15 martie 2012, a declarat apel Sergiu Mîţu, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 februarie 2012 şi scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată.

În susţinerea apelului apelantul a invocat nerespectarea de către reclamant a procedurii prealabile de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară, prevăzut de Legea nr. 64 din 23.04.2010, care era în vigoare la momentul adresării. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, a fost admis apelul declarat de Sergiu Mîţu, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 februarie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că în speţă nu a fost stabilită o legătură directă de cauzalitate între afirmaţiile lui Sergiu Mîţu şi informaţia care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a reclamantului.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 28 ianuarie 2013, Ivan Ruşica a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 februarie 2012. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, interpretarea eronată a legii, precum şi că 2 concluziile instanţei expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Astfel, Ivan Ruşica a menţionat că cererea de apel a fost primită spre examinare cu omiterea termenului de atac şi fără achitarea taxei de stat. La fel, recurentul a susţinut depăşirea limitelor judecării acţiunii de către instanţa de apel, deoarece, în motivarea deciziei s-a referit la relaţiile dintre reclamant, CCG-20 şi anumiţi membri ai Cooperativei.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural aplicabile la soluţionarea litigiului.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la adunarea generală a CCG-20, care s-a desfăşurat la 25 iunie 2009 şi la care au participat 106 membri ai acestei Cooperative, intimatul Sergiu Mîţu, a împiedicat desfăşurarea şedinţei, apoi l-a insultat pe recurent cu diverse cuvinte necenzurate, învinuindu-l că este în cîrdăşie cu preşedintele CCG-20, Dumitru Constantinov, că împreună cu ultimul continuă să jefuiască resursele băneşti ale membrilor CCG-20, că anterior acesta a adus prejudicii materiale Cooperativei şi că locul reclamantului este în închisoare. Tot în cadrul aceleiaşi adunări generale, Sergiu Mîţu şi-a permis să se expună, că membrii CCG-20 de altădată urmau să-l demită pe reclamant din postura de preşedinte al Cooperativei.

Considerînd că aceste afirmaţii a lui Sergiu Mîţu i-a adus un prejudiciu semnificativ demnităţii, reputaţiei profesionale şi imaginii de afacere, luînd în consideraţie şi faptul că este o persoană ce deţine titlul de doctor conferenţiar al Universităţii Tehnice a Moldovei, Ivan Ruşica s-a adresta în instanţa de judecată cu cerinţe de a-l obliga pe Sergiu Mîţu să prezinte dezminţiri publice şi să-i repare prejudiciul moral, apreciat la suma de 25 000 lei. Instanţa de fond a dmis parţial acţiunea, dispunînd obligarea pîrîtului să dezmintă public informaţia ce-i leazează reclamantului onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, precum şi încasarea prejudiciului moral în echivalentul a 10 000 lei.

Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, motivînd prin faptul că afirmaţiile lui Sergiu Mîţu, reprezintă nişte judecăţi de valoare cu un substrat factologic suficient şi care nu sunt susceptibile probaţiunii. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit art. 16 alin. (1) şi (2) CC, orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale. Orice persoană este în drept să 3 ceară dezminţirea informaţiei ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a răspîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii.

Prin urmare, dacă persoana care răspîndeşte o informaţie denigratoare, nu dovedeşte că aceasta corespunde realităţii, persoana în cauză este susceptibilă de răspundere pentru prejudiciul cauzat. În acest sens, Colegiul consideră că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 32 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care stipulează că, oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil, iar libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. Astfel, norma constituţională precitată menţionează expres despre interzicerea prejudicierii onoarei, demnităţii sau dreptului altei persoane la viziune proprie prin libertatea exprimării.

Cu alte cuvinte, libertatea de exprimare este limitată prin neadmiterea lezării onoarei şi demnităţii altei persoane cu informaţie denigratoare care nu corespunde realităţii. Or, pentru a ne afla în ipoteza libertăţii de exprimare, persoana afirmatoare trebuie să poată proba veridicitatea celor afirmate. La caz, Sergiu Mîţu nu a confirmat că corespund realităţii afirmaţiile de învinuire în adresa lui Ivan Ruşica că este în cîrdăşie cu preşedintele CCG-20, Dumitru Constantinov, că împreună cu ultimul continuă să jefuiască resursele băneşti ale membrilor CCG-20, că anterior acesta a adus prejudicii materiale Cooperativei şi că locul reclamantului este în închisoare. Din considerentele menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel eronat a concluzionat că aceste afirmaţii sunt o expunere a poziţiei apelantului vis-a-vis de activitatea intimatului şi constituie nişte judecăţi de valoare.

La acest aspect, Colegiul susţine concluzia instanţei de fond, care, la judecarea cauzei, a ţinut cont de specificul noţiunii de judecată de valoare, menţionînd că Sergiu Mîţu a depăşit limita judecăţii de valoare, deoarece, chiar şi martorii audiaţi au declarat că cele evoluate nu şi-au găsit locul să se înţeleagă ca o critică, ci real erau insulte necenzurate la adresa reclamantului. Dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale constituie un drept constituţional al persoanelor fizice şi juridice şi, concomitent, constituie o garanţie a activităţii lor efective. Acest drept este asigurat de art. 15 din Constituţie, iar exercitarea acestuia nu trebuie să impieteze asupra drepturilor altor persoane.

Conform art. 32 din Constituţia RM, fiecărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice, dar libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane. Dreptul la respectul onoarei şi demnităţii este prevăzut şi de art. 7 din Legea nr. 64 din 23.04.2010 privind libertatea de exprimare, care acordă oricărei persoane posibilitatea de apărare a demnităţii lezate prin răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient.

Or, prin noţiunea de „judecată de valoare fără substrat factologic suficient” în sensul 4 prezentei legi, are semnificaţie de judecată de valoare circumstanţele care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este denaturată pînă la falsitate. Totodată, Colegiul consideră necesar a se ţine cont de faptul că, în sensul art. 10§2 din Convenţia Europeană, exercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. Drept răspîndire a informaţiilor, în sensul art. 16 CC, se consideră discursurile publice sau comunicarea lor în altă formă, inclusiv orală, către una sau mai multe persoane.

Ponegritoare sunt informaţiile care nu corespund realităţii şi care lezează onoarea şi demnitatea cetăţeanului, în opinia publică sau în opinia unor cetăţeni din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor morale ale societăţii cum ar fi informaţiile ce ponegresc activitatea obştească, încălcarea normelor eticii profesionale, etc. Astfel, instanţa de recurs concluzionează, că prin materialele cauzei, a fost demonstrată cu certitudine temeinicia şi legalitatea cerinţelor înaintate de Ivan Ruşica şi în acest sens instanţa de fond corect a admis acţiunea. Referitor la afirmaţia recurentului cum că instanţa de apel a admis cererea de apel cu omiterea termenului de atac, Colegiul reţine următoarele.

Hotărîrea instanţei de fond a fost pronunţată la 02 februarie 2012 în lipsa apelantului, iar apelul a fost depus la 15.03.2012 (f.d. 116). Totodată, potrivit scrisorii de însoţire, copia hotărîrii a fost expediată părţilor pentru cunoştinţă, însă nu este indicată data expedierii (f.d. 115). Mai mult ca atît, la meterialele cauzei nu se regăsesc probe care să confirme recepţionarea hotărîrii de către apelant. Prin urmare, instanţa se află în imposibilitate de a aprecia respectarea termenului de atac cu apel de către Sergiu Mîţu. În altă ordine de idei, Colegiul menţionează că, deşi Sergiu Mîţu a invocat în cererea de apel şi motive de tardivitate a acţiunii, iar instanţa de apel a respins acţiunea doar pe motive de netemeinicie, instanţa de recurs nu poate da apreciere acestui aspect, deoarece Sergiu Mîţu nu a contestat decizia instanţei de apel cu recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că argumentele aduse de Ivan Ruşica şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială şi procesuală, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la aplicarea eronată a legii materiale şi procedurale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. 5 Conform art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii.

Conform art. 90 lit. g) şi i) CPC, cheltuielile de efectuare a expertizei şi de asistenţă juridică se atribuie la cheltuieli de judecare a pricinii. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Conform art. 96 alin. (11) CPC, cheltuielile menţionate la alin. (1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, recurentul Ivan Ruşica a fost reprezentat în instanţa de judecată de avocatul Mihail Cerga, căruia i-a achitat onorariul de 600 lei (f.d. 135A-135), mărimea căruia Colegiul îl consideră rezonabil. La fel, recurentul a achitat 100 lei cu titlul de taxă de stat la depunerea recursului, cheltuieli care urmează să fie încasate din contul intimatului. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Ivan Ruşica.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 februarie 2012 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Ruşica împotriva lui Sergiu Mîţu, privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral. Se încasează de la Sergiu Mîţu în beneficiul lui Ivan Ruşica 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Nicolae Gordilă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 6