3ra-1149/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Rusu dosarul nr. 3ra-1149/13 instanţa de apel: G.Zubati, I.Cotruţă, N.Vascan ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul Societăţii Comerciale „Luar”, Societate cu Răspundere Limitată, Emanoil Ploşniţa, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Luar” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la declararea proceselor-verbale nule şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către reprezentantul Societăţii Comerciale „Luar”, Societate cu Răspundere Limitată, Emanoil Ploşniţa, a fost casată parţial hotărârea judecătoriei Hînceşti din 20 septembrie 2012 şi a fost pronunţată o hotărâre sub formă de încheiere prin care procedura în partea privind declararea proceselor-verbale nule a fost încetată.

În rest hotărârea judecătoriei Hînceşti din 20 septembrie 2012 a fost menţinută. c o n s t a t ă La 7 mai 2009, SC „Luar” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la declararea proceselor-verbale nule şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul SC „Luar” SRL a indicat că, ultima a efectuat transport de mărfuri pe ruta Timişoara-România, Tiraspol-Republica Moldova la cererea „Agribioalimente” SRL din România. Trecerea mărfurilor au fost efectuate prin punctul vamal Platovo-Goienii Noi cu scopul descărcării mărfurilor în oraşul Tiraspol. Ulterior, pentru ca să nu fie aduse careva pierderi, reclamanta şi-a asumat obligaţia de a transporta o altă categorie de mărfuri pe ruta Tiraspol-Republica Moldova – Italia, marfă, care la cererea colaboratorilor serviciului vamal, a fost supusă vămuirii în retur atât în oraşul Tiraspol, cât şi în oraşul Căuşeni.

Astfel, deoarece au fost depistate careva încălcări ale legislaţiei vamale, marfa transportată a fost reţinută la Vama Leuşeni la 18 aprilie 2009, staţionând timp de 18 zile. La 19 aprilie 2009 de către colaboratorii pârâtului, stabilindu-se încălcarea prevederilor art.231 pct.9 din Codul vamal, au fost întocmite două procese- verbale, cu nr.76/2009 şi 77/2009, iar ulterior la 24 aprilie 2009 au mai fost întocmite încă două procese-verbale cu nr.84/2009 şi 85/2009. La fel, în acest context, ca urmare a încălcării prevederilor art.231 pct.9 din Codul vamal, au mai fost întocmite de către pârât şi Decizii cu aceleaşi numere. Consideră reclamanta SC „Luar” SRL procesele-verbale întocmite de către pârât la 19 aprilie 2009 şi respectiv la 24 aprilie 2009, drept ilegale şi din care considerente cere reclamanta declararea lor nule şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 euro, cât şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Hînceşti din 20 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de către reprezentantul SC „Luar”, SRL, Emanoil Ploşniţa, a fost casată parţial hotărârea judecătoriei Hînceşti din 20 septembrie 2012 şi a fost pronunţată o hotărâre sub formă de încheiere prin care procedura în partea privind declararea proceselor-verbale nule a fost încetată. În rest hotărârea judecătoriei Hînceşti din 20 septembrie 2012 a fost menţinută. La 4 aprilie 2013, reprezentantul SC „Luar”, SRL, Emanoil Ploşniţa a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate şi pasibile de casare, deoarece acestea ar fi fost emise cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul SC „Luar”, SRL, Emanoil Ploș niț a nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul SC „Luar”, SRL, Emanoil Ploș nita.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului Societăţii Comerciale „Luar”, Societate cu Răspundere Limitată, Emanoil Ploşniţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan