3ra-1353/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr. 3ra-1353/13 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, A.Gavrliţa, M.Guzun ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Iulia Sîrcu Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „East Auto Lada”, Mihai Marariţa, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „East Auto Lada” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile Serviciului Vamal al Republicii Moldova, obligarea acestuia de a prelungi termenul autorizaţiei de funcționare a antrepozitului vamal, a executării obligaţiilor stipulate în acord şi eliberarea autorizației de funcţionare a antrepozitului vamal, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 28 ianuarie 2013 şi a fost pronunţată o hotărâre de respingere integrală a acţiunii c o n s t a t ă La 3 decembrie 2012, SRL „East Auto Lada” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile Serviciului Vamal al Republicii Moldova,

obligarea acestuia de a prelungi termenul autorizaţiei de funcționare a antrepozitului vamal, a executării obligaţiilor stipulate în acord şi eliberarea autorizației de funcţionare a antrepozitului vamal. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „East Auto Lada” a indicat că, la 25 martie 2008 ultimul a încheiat cu pârâtul un acord cu privire la deschiderea şi funcţionarea pe teritoriul reclamantului, a postului vamal nt.7 (sediul Stăuceni) a Biroului Vamal Chişinău, astfel încât fiecare parte a contractului şi-au asumat careva obligaţii. Indică reclamantul, SRL „East Auto Lada” că, pentru construirea infrastructurii postului vamal au fost cheltuite sume considerabile în mărime de 5 536 851 lei.

La fel indică reclamantul că, prin ordinul pârâtului nr.360-o din 8 octombrie 2008 a fost iniţiată activitatea postului vamal respectiv, iar la 7 noiembrie 2008, prin ordinul pârâtului nr.401-0 a fost autorizată funcţionarea antrepozitului vamal de tip „A”, amplasat în raza de activitate a Biroului Vamal Chişinău.

Menţionează reclamantul că, Biroul Vamal Chişinău, la 30 septembrie 2010 a adresat o cerere la el, prin care a cerut de a scuti postul vamal nr.7 intern Stăuceni de la plata pentru chiria încăperilor şi pentru serviciile de pază, în legătură cu ce a şi fost scutit, în baza acordului adiţional la contractul de locaţiune nr.1 la 1 octombrie 2010. A mai invocat reclamantul că, la 10 februarie 2012, prin scrisoarea Biroului Vamal Chişinău nr.853, reclamantul a fost informat despre rezilierea, începând cu 15 februarie 2012, a contractului de locaţiune pe anul 2012, care era inexistent, deoarece contractul de locaţiune încheiat între reclamant şi Biroul Vamal Chişinău a fost semnat abia la 20 martie 2012 şi înregistrat abia la 23 martie 2012. Indică reclamantul că, la 13 februarie 2012, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a încetat executarea obligaţiilor ce reieşeau din acordul semnat la 25 martie 2008, în pofida faptului că acesta a fost semnat pentru o perioadă de cinci ani, astfel încât la 24 noiembrie 2012 activitatea antrepozitului vamal a fost stopată.

Cere reclamantul, SRL „East Auto Lada”, recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile pârâtului, obligarea Serviciului Vamal al Republicii Moldova de a prelungi termenul autorizaţiei de funcţionare a antrepozitului vamal nr.178/2010 din 23 noiembrie 2010, executarea obligaţiilor prevăzute de acordul semnat la 25 martie 2008, între reclamant şi pârât, în ceea ce priveşte funcţionarea postului vamal nr.7 Stăuceni, cu adresa juridică: str,Chişinău 3, com.Stăuceni, mun.Chişinău, precum şi eliberarea autorizaţiei de funcţionare a antrepozitului vamal nr.9137, situat pe adresa indicată. Prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun.Chişinău din 28 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, a fost admis apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 28 ianuarie 2013 şi a fost pronunţată o hotărâre de respingere integrală a acţiunii. La 27 mai 2013, reprezentantul SRL „East Auto Lada”, Mihai Marariţa a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală. În motivarea recursului, recurentul a indicat că hotărârea primei instanţe este legală, iar decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi pasibilă de casare, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul SRL „East Auto Lada”, Mihai Marariţa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul SRL „East Auto Lada”, Mihai Marariţa ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului Societăţii cu Răspundere Limitată „East Auto Lada”, Mihai Marariţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Iulia Sîrcu Ion Corolevschi