2ra-1734/13 — Împărţirea datoriei comune

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-1734/13 Judecători: A. Istrati Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei,G. Polivenco, A. Revenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Cuzneţov Ivan şi Cuzneţova Elizaveta, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cuzneţov Ivan impotriva Cuzneţova Elizavetei, cu privire la impărţirea datoriei comune, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012, prin care apelul declarat de Cuzneţova Elizaveta a fost admis, CONSTATĂ : La 22 februarie 2011, Cuzneţov Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cuzneţova Elizaveta cu privire la încasarea datoriei comune.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că căsătoria încheiată cu Cuzneţova Elizaveta la 15 mai 1981, a fost desfăcută pe cale judiciară. Consideră reclamantul că toate împrumuturile comune asumate în interesele familiei urmează a fi supuse partajului judiciar. Astfel, menţionează, că în temeiul contractului de ipotecă din 30 martie 2006, BC „Moldova Agroindbank” SA i-a acordat un credit în sumă de 30 000 lei cu termenul de rambursare, 20 martie 2011, cu rata dobînzii 16%. La data destrămării familiei datoria de bază constituia 14 500 lei şi rata dobînzii 2987 lei, în total 17 487 lei. Reclamantul indică că această datorie a restituit-o singur, din ce denotă că pîrîta îi datorează 8743 lei.

Mai indică că în luna martie 2007 au împrumutat de la Osadciuc Emilia şi Osadciuc Anatolii 450 dolari SUA şi 3500 lei, datorie rambursară la 18 august 2009, însă a rămas o datorie de 9350 lei, din care pîrîta urmează săţi restituie suma de 4675 lei. Tot, în interesul familiei, de la Cojocari Raisa au împrumutat suma de 7000 lei, cu rata dobînzii 7%, sumă care a fost restituită la 30 octombrie 2009. Astfel, suma care urmează a fi restituită de la pîrît constituie 3745 lei (7490:2). În drept, reclamantul a indicat prevederile art. 24 alin.(1) din Codul familiei, care remarcă, că fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile 1 proprietate personală şi cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la cererea creditorului.

Cere, Cuzneţov Ivan, încasarea de la Cuzneţova Elizaveta în beneficiul său a sumei de 17 163 lei cu titlu de datorie comună şi cheltuielile de judecată. La 11 martie 2011, Cuzneţova Elizaveta a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Cuzneţov Ivan cu privire la încasarea datoriei comune. În motivarea acţiunii a indicat, că în rezultatul desfacerii căsătoriei încheiate cu Cuzniţov Ivan, a fost supusă partajului judiciar întreaga avere comună în devălmăşie a soţilor, fapt confirmat prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 august 2010. Pe parcursul examinării litigiului enunţat, intimatul-reclamant n-a înaintat nici o pretenţie privind existenţa datoriilor comune, dînsul fiind de acord să restituie suma creditului de 30 000 lei, iar dînsa – suma de 3000 euro.

Cere, Cuzneţova Elizaveta încasarea de la Cuzneţov Ivan în beneficiul său a sumei de 1500 euro cu titlu de datorie comună. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 31 ,mai 2011, acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională respinsă. De la Cuzneţova Elizaveta în beneficiul lui Cuzneţov Ivan a fost încasată suma de 15 388 lei cu titlu de datori, dintre care 7 493,50 lei datoriile rezultate din contractul de credit şi dobînda de întîrziere, 2 925 lei datorie achitată Emiliei Osaciuc, 3 500 lei datorie achitată Raisei Cojocari şi 1 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Elizaveta Cuzneţova a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani din 31 mai 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2011, apelul a fost respins, iar hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

Împotriva acestei decizii, la 13 februarie 2012, Cuzneţova Elizaveta a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2012, a fost admis recursul declarat de Cuzneţova Elizaveta, a fost casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012, apelul a fost admis, fiind casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 31 mai 2011, cu pronunţarea unei noi hotărîri în latura cererii reconvenţionale prin care acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial, fiind încasat de la Ivan Cuzneţov în beneficiul Elizavetei Cuzneţov ½ parte din datoria comună faţă de Marcu Eugenia în mărime de 1250 euro şi cheltuelile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 600 lei. În rest, acţiunea reconveţională a fost respinsă, iar hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 31 mai 2011 în rest a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant parţial şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciere greşită probelor administrate şi incorect a respins pretenţiile Cuzneţova Elizavetei cu privire la partajarea datoriilor. 2 Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 03 aprilie 2013, Cuzneţova Elizaveta a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea cererii de recurs în termenul legal de atac, admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012 în partea admiterii pretenţiilor lui Ivan Cuzneţov în mărime de 15388 lei şi neîncasării summei de 250 euro din datoria comună şi cheltuelile de judecată, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile lui Cuizneţov Ivan să fie respinse ca neîntemeiate, iar pretenţiile înaintate de Cuzneţov Elizaveta să fie admise integral.

În argumentarea recursului recurenta a invocat că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi instanţa de apel a studiat superficial cauza adoptînd o soluţie ilegală. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 09 aprilie 2013, Cuzneaţov Ivan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012 în partea admiterii pretenţiilor Elizavetei Cuzneţova privind încasarea sumei în mărime de 1250 euro, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 31 mai 2011. În argumentarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

A indicat că instanţa greşit nu a luat în consideraţie faptul că Cuzneţova Elizaveta de una singură a împrumutat banii de la Marcu Eugenia. Pe parcursul examinării cauzei nu au fost prezentate probe care ar confirma că Cuzneaţov Ivan cunoaşte despre împrumutul existent şi că şi-a asumat obligaţia de a-l restitui. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor înaintate în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs înaintate, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursurile în cauză conţin obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. 3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de Cuzneţov Ivan şi Cuzneţova Elizaveta asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Cuzneţov Ivan şi Cuzneţova Elizaveta ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Cuzneţov Ivan şi Cuzneţova Elizaveta împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cuzneţov Ivan impotriva Cuzneţova Elizavetei, cu privire la impărţirea datoriei comune. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4