3ra-858/13 — Accesul la informaţie

prima instanţă S. Arnăut dosarul nr.3ra-858/13 DECIZIE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd recursul declarat de către Vladimir Lomachin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Lomachin împotriva Cancelariei de Stat, intervenientul accesoriu Prim-ministrul Vladimir Filat cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 23 iulie 2012 Vladimir Lomachin a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat, intervenientul accesoriu Prim-ministrul Vladimir Filat cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Vladimir Lomachin a indicat că la 02 aprilie 2012 Banca Naţională a Republicii Moldova a primit scrisoarea sa în care a solicitat să fie informat cine este autorul (funcţia, familia, numele şi patronimicul) articolului 385 alin. (1) lit. a) şi art. 384 alin. (1) lit. f) al Legii instituţiilor financiare nr. 550- XIII din 21 iulie 1995. Banca Naţională a Moldovei prin scrisoarea din 12 aprilie 2012 l-a informat că ultimele modificări şi completări ale Legii au fost efectuate de către Parlamentul Republicii Moldova conform iniţiativei legislative a Guvernului Republicii Moldova şi că ei nu au dreptul la iniţiativă legislativă. Ţinînd cont de informaţia primită la 20 aprilie 2012 a fost nevoit să se adreseze Guvernului Republicii Moldova descriind răspunsul Băncii Naţionale a Moldovei şi repetând cerinţele a solicitat să i se dea răspuns.

Pârâtul în scrisoarea nr. 08-1570/12 din 24 aprilie 2012 l-a informat că petiţia sa a fost remisă după competenţă Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor în scrisoarea nr. 02/1-02/27 din 21 mai 2012, la rândul său a repetat opinia Băncii Naţionale a Moldovei. Consideră că atât prin răspunsul Băncii Naţionale a Moldovei cât şi a Ministerului Finanţelor i-a fost cauzat prejudiciu moral exprimat prin stres fiind nevoit astfel la 17 iulie 2012 să se adreseze cu o scrisoare Prim-ministrului Vladimir Filat în care i-a descris acţiunile organelor sesizate considerând că i-a fost încălcat dreptul la informaţie, solicitând luarea măsurilor de rigoare pentru ai fi dat răspuns la solicitarea sa.

2 La 18 iulie 2012 a primit răspuns de la pârât fiind informat despre dreptul său de a se adresa în instanţa de judecată. Mai indică că pârâtul şi intervenientul accesoriu nu i-a admis cerinţa sa şi nu i-a furnizat informaţia solicitată încălcând astfel art. 11 lit. e) şi art. 14 ale Legii cu privire la petiţionare şi art. 10 a Legii cu privire la accesul la informaţie. Cere Vladimir Lomachin obligarea Cancelariei de Stat să-i dea răspuns la petiţia din 17 iulie 2012 şi încasarea de la Cancelaria de Stat şi intervenientul accesoriu Prim-ministrul Vladimir Filat a sumei de 12000 lei în vederea reparării prejudiciului moral. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012 acţiunea lui Vladimir Lomachin a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 18 februarie 2013, în termenul prevăzut de lege, Vladimir Lomachin a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Recurentul Vladimir Lomachin, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, prima instanţă a încălcat normele de drept material şi procedural. Consideră că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că prin răspunsul primit nu i-a fost furnizată informaţia solicitată în petiţia din 17 iulie 2012 şi că prin acţiunile organelor sesizate i-a fost cauzat prejudiciu moral.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate neîntemeiate.

Instanţa de judecată a stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi a pronunţat o hotărâre întemeiată care corespunde legislaţiei în vigoare. Din actele pricinii s-a stabilit că recurentul Vladimir Lomachin la 20 aprilie 2012 s-a adresat Guvernului cu o petiţie în care a solicitat furnizarea informaţiei despre autorul (funcţia, numele, prenumele, patronimicul) articolului 385 alin (1) lit. a) şi art. 384alin. (1) lit. f) din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995. S-a stabilit că Guvernul Republicii Moldova a remis în termen de 3 zile petiţia în adresa organului de competenţă căruia ţinea soluţionarea acesteia şi anume Ministerului Finanţelor.

Iar la 21 mai 2012 Vladimir Lomachin a primit răspunsul Ministerului Finanţelor cu nr. 02/1-02/27. 3 La 17 iulie 2012 Vladimir Lomachin nefiind mulţumit de răspunsul primit s-a adresat cu aceiaşi petiţie Guvernului, Cancelariei de Stat, iar la 18 iulie 2012 a fost informat despre dreptul său de a se adresa în instanţa de judecată în cazul în care nu este mulţumit de răspunsul primit. Recurentul Vladimir Lomachin consideră că intimatul Cancelaria de Stat nu i-a dat răspuns adecvat la întrebarea solicitată, prin ce consideră că i se lezează drepturile lui cu privire la accesul liber la informaţie. Instanţa de recurs reţine că legal şi întemeiat prima instanţă a respins acţiunea reclamantului-recurent, iar argumentele recursului sunt neîntemeiate din considerentele ce succed.

Art. 10 al. (1) al Legii privind accesul la informaţie prevede că persoana are dreptul de a solicita furnizorilor informaţii, personal sau prin reprezentantul său, orice informaţie aflată în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. Art. 4 al. (1) al Legii privind accesul la informaţii, oricine, în condiţiile legii are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale. Sorgintea constituţională şi convenţională a dezideratului liberului acces la informaţie, ce rezultă din stipulaţiile şi spiritul art. 32 şi 34 din Constituţie, precum şi ale art. 10 din Convenţie, implică aplicabilitatea prioritară a acestor dispoziţii în cazul în care actele normative interne sunt insuficient de clare sau contravin acestora.

Conform art. 5 al. (2) lit. b) al Legii privind accesul la informaţie, furnizori de informaţii, adică posesorii informaţiilor oficiale sînt obligaţi să furnizeze informaţii solicitanţilor, acestea sunt instituţiile publice centrale şi locale fondate de către stat, în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial. Conform art. 6 al. (1) al Legii privind accesul la informaţie, informaţii oficiale sunt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

Conform art. 7 al.al. (1) lit. b), (2) şi al. (4) ale Legii privind accesul la informaţie, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia informaţiilor ce constituie secret de stat, reglementate prin legi organice, calificate ca informaţii protejate de stat, a căror informaţie ar periclita securitatea statului, a informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, a căror divulgare poate atinge interesele întreprinzătorilor.

Nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoaşterea informaţiei. Conform art. 12 alin. (2) lit. a) Legii privind accesul la informaţie, cererea scrisă va conţine detalii suficiente şi concludente pentru identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau unor părţi ale acesteia).

4 Din actele pricinii este cert faptul că recurentul a solicitat furnizarea informaţiei privind autorul unor prevederi ale Legii instituţiilor financiare. Însă, fără a respecta exigenţele art. 12 alin. (2) a Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000 Vladimir Lomachin nu a furnizat detalii suficiente şi concludente pentru ca informaţia solicitată să fie identificată. Reieşind din prevederile art. 73 a Constituţiei Republicii Moldova, subiecţii cu drept de iniţiativă legislativă, în calitate de autor al proiectului de lege apare Guvernul. Astfel, este cert că recurentul Vladimir Lomachin a solicitat să i se comunice autorul articolelor şi nu a proiectului de Lege respective, astfel conform art. 60 din Constituţie unica autoritate legislativă a statului este Parlamentul.

Din această perspectivă Parlamentul este unicul autor al actelor legislative. Se reţine că reieşind din prevederile Legii nr. 317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale autorităţii administraţiei publice centrale şi locale şi Legii nr. 780-XV din 28 decembrie 2001 privind actele legislative, elaborarea proiectelor de acte normative, inclusiv legislative, se realizează şi de către autorităţile publice potrivit competenţelor cu care acestea sunt investite conform legii şi în domeniile pe care le administrează, întru realizarea politicii publice în aceste domenii. Reieşind din faptul că proiectul de elaborarea a actelor normative este unul extrem de complex şi la elaborarea unui proiect participă mai mulţi funcţionari fiecare dintre aceştia contribuind în limita obligaţiilor de serviciu şi competenţei de care dispun.

Trecând prin etapele de elaborare, actul normativ, începând cu elaborarea propriu-zisă a textului acestuia şi finisând cu definitivarea proiectului de către autor conform obiecţiilor şi propunerilor înaintate în procesul avizării, expertizei anticorupţie, expertizei judiciare, etc., suferă uneori modificări esenţiale. În acest sens, un funcţionar care în limita competenţei sale a contribuit la elaborarea unui act normativ, având în vedere prevederile Constituţiei şi a legislaţiei relevante la acest capitol, nu poate fi considerat ca autor al unui anumit proiect de lege. În acest caz în calitatea de autor apare autoritatea publică care a elaborat proiectul de act normativ şi l-a înaintat subiectului cu drept de iniţiativă legislativă pentru ca acesta, la rândul său să-l prezinte în modul stabilit Parlamentului spre examinare.

Totodată, în calitate de autor în cazul proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative apare Banca Naţională a Moldovei, care potrivit Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 este o autoritate publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament. Mai mult, instanţa de recurs menţionează că informaţia privind autoritatea publică care a prezentat în şedinţa Guvernului din 03 martie 2010 proiectul de lege care vizează completarea Legii instituţiilor financiare cu articolele respective este publicată pe pagina oficială a Guvernului. Iar, Ministerul Finanţelor conducându-se de prevederile constituţionale a furnizat recurentului informaţia care a putut fi identificată potrivit detaliilor şi descrierii date în petiţie, aceasta fiind autoritatea publică din cadrul Guvernului competentă să furnizeze un astfel de răspuns dat fiind obiectul de reglementare a Legii instituţiilor financiare.

5 De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă just a stabilit că insuficienţa şi neconcludenta detaliilor indicate în cerere nu poate constitui un motiv de refuz în înregistrarea cererii, dar poate constitui un temei de refuz în furnizarea informaţiei, deoarece informaţia este nedeterminabilă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă just a concluzionat că, Ministerul Finanţelor ca autoritate publică a examinat legal şi în termen cererea recurentului Vladimir Lomachin şi corect a concluzionat că nu i-a fost lezat dreptul recurentului privind accesul la informaţie conform art. 34 a Constituţiei Republicii Moldova, completat de Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000. Faptul că recurentul Vladimir Lomachin nu este de acord cu conţinutul răspunsului primit, nu poate constitui temei de a se constata încălcarea dreptului său de acces la informaţie. Prin urmare, prima instanţă, raportînd prevederile legale la circumstanţele pricinii, corect a concluzionat că nu au fost lezate drepturile recurentului de acces la informaţie şi nici nu i s-a cauzat vreun prejudiciu moral de către intimat.

Reieşind din cele enunţate, argumentele recurentului Vladimir Lomachin invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, fără suport legal şi probatoriu şi nu pot fi reţinute, cu atât mai mult cu cât recurentul în recursul său nu a invocat careva motive incontestabile, care ar combate concluziile primei instanţe. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Vladimir Lomachin.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Lomachin împotriva Cancelariei de Stat, intervenientul accesoriu Prim-ministrul Vladimir Filat cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî Ion Corolevschi