2rhc-40/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

dosarul nr. 2rhc-40/13 prima instanţă: Gh. Creţu instanţa de recurs: N. Clima, Iu. Şumcov, V. Barba ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Răducanu, Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan, Ion Arhiliuc examinînd cererea de revizuire depusă de societatea cu răspundere limitată „Indistar”, în pricina civilă la cererea introductivă a societăţii cu răspundere limitată „Indistar” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Rusanda” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 07 noiembrie 2012, prin care recursul depus de societatea cu răspundere limitată „Rusanda” a fost admis, c o n s t a t ă La 22 august 2012, societatea cu răspundere limitată „Indistar” a depus o cerere introductivă împotriva societăţii cu răspundere limitată „Rusanda”cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului.

În motivarea acţiunii reclamantul, societatea cu răspundere limitată „Indistar” a indicat că societatea cu răspundere limitată „Rusanda” a îndatorat faţă de societatea cu răspundere limitată „Aurelia Brno” suma de 16520 lei, fapt confirmat prin titlul executoriu nr.2e-6122/2011 din 24 mai 2011. Având în vedere că toate eforturile de a convinge debitorul să execute hotărârea judecătorească au eşuat, precum şi având în vedere că deja alţi creditori fiind deranjaţi de imposibilitatea achitării datoriilor de către societatea cu răspundere limitată „Rusanda” au înaintat acţiune de insolvabilitate, societatea cu răspundere limitată „Aurelia Brno” a înaintat pretenţie de achitare a restanţei, inclusiv a cheltuielilor de executare cu acordarea termenului până la 13 august 2012 şi preavizării despre cererea intentării procedurii de insolvabilitate.

Nici după aceste acţiuni achitarea nu a avut loc , iar executorul judecătoresc a comunicat despre imposibilitatea executării titlului executoriu. În lipsa altor posibilităţi de recuperare a datoriei societatea cu răspundere limitată „Aurelia Brno” a înaintat cerere de intentare a procedurii de insolvabilitate în cadrul dosarului 2e-3 19/2010, care a fost respinsă. În cazul neacumulării creanţelor de la debitorii săi, societatea cu răspundere limitată „Aurelia Brno” ar fi intrat în incapacitate de plată, iar pentru a evita această situaţie a fost nevoită să vândă creanţa creditoare societăţii cu răspundere limitată „Indistar”, care pe 30 august 2012 a semnat contractul de cumpărare a creanţei nr.04 şi a achitat suma de 16520 lei, devenind creditorul societăţii cu răspundere limitată „Rusanda”.

Susţine creditorul societatea cu răspundere limitată „Indistar” că, în aceiaşi zi, a expediat în formă telegrafică la adresa de domiciliu a conducătorului societăţii cu răspundere limitată „Rusanda”, Nicolai Fucarev, o notificare prin care l-a informat că în cazul neachitării sumei debitoare va porni o acţiune de intentare a procedurii de insolvabilitate. Solicită reclamantul, societatea cu răspundere limitată „Indistar” intentarea procesului de insolvabilitate faţă de societatea cu răspundere limitată „Rusanda”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 4 septembrie 2012, cererea introductivă a creditorului societatea cu răspundere limitată „Indistar” împotriva debitorului societatea cu răspundere limitată „Rusanda”, a fost admisă cu aplicarea măsurilor de asigurare.

La 24 septembrie 2012, societatea cu răspundere limitată „Rusanda” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 4 septembrie 2012, cerând admiterea recursului şi casarea integrală a încheierii contestate. Recurentul, societatea cu răspundere limitată „Rusanda”, în motivarea recursului a indicat că instanţa de judecată, la examinarea pricinii, eronat a aplicat prevederile legii materiale, mai mult decât atât, a invocat că societatea cu răspundere limitată „Indistar” nu este şi nici nu a fost creditor al societăţii cu răspundere limitată „Rusanda”. Totodată, afirmă recurentul că între societatea cu răspundere limitată „Indistar” nu este şi nici nu a fost semnat vreun raport juridic civil care ar reglementa relaţiile dintre părţile implicate în litigiu.

Concomitent, invocă recurentul că societatea cu răspundere limitată „Indistar” urma să devină succesor în drepturi procedurale doar în cazul admiterii cererii de succesiune în drepturi, însă până în prezent nu este înregistrată nici o cerere privind substituirea creditorului societăţii cu răspundere limitată „Aurelia BRNO”. Administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată „Rusanda”, Zinaida Druguş, la 04 octombrie 2012, a depus către Curtea Supremă de Justiţie cerere de urgentare a examinării cererii de recurs, iar la 06 noiembrie 2012, către aceeaşi instanţă a depus cerere de restituire a cererii de recurs motivând că aceasta a fost semnată şi înaintată de persoane ce nu aveau acest drept.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 noiembrie 2012, recursul declarate de societatea cu răspundere limitată „Rusanda” au fost admis şi casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2012, fiind pronunţată o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care se returnează fără examinarea cererea introductivă a societăţii cu răspundere limitată „Indistar” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Rusanda” cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate a debitorului. La 01 februarie 2013, societatea cu răspundere limitată „Indistar” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziei judecătoreşti cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 4 septembrie 2012. Revizuentul societatea cu răspundere limitată „Indistar” în motivarea cererii de revizuire a indicat că instanţa de recurs a încălcat prevederile art. 70, 170 şi 449 CPC.

Indică revizuentul că instanţa de recurs a admis cererea de recurs, mandatul reprezentantului Vasile Lungu şi actele de procedură semnate de o persoană cu funcţiile suspendate, deoarece, prin Decizia Camerei Înregistrării de Stat din 25 iulie 2012, funcţiile de administrator ale lui Nicolai Fucarev au fost suspendate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art.449 CPC, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, în susţinerea temeiului prevăzut de art.449 CPC, revizuentul societate cu răspundere limitată „Indistar” a invocat că funcţiile de administrator ale lui Nicolai Fucarev au fost suspendate prin Decizia Camerei Înregistrării de Stat din 25 iulie 2012 şi astfel, cererea de recurs, mandatul reprezentantului Vasile Lungu şi actele de procedură semnate de către Nicolai Fucarev au fost admise de către Curtea Supremă de Justiţie contrar normelor legale. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul cărei nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate.

Astfel, aceste argumente invocate de revizuent nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.449 CPC şi nu pot servi temei pentru redeschiderea procesului, dat fiind faptul că, în respectiva speţă nu s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; nu au devenit cunoscute circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului; instanţa nu a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; nu s-a anulat ori modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova nu a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; precum şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat, printr-o hotărîre, iar Guvernul Republicii Moldova nu a recunoscut, prin nicio declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de instanţa de judecată naţională.

Suplimentar celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, precizează, că circumstanţele sau faptele noi prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte noi pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei.

Argumentele invocate în cererea de revizuire precum că funcţiile de administrator ale lui Nicolai Fucarev au fost suspendate prin Decizia Camerei Înregistrării de Stat din 25 iulie 2012 şi astfel, cererea de recurs, mandatul reprezentantului Vasile Lungu şi actele de procedură semnate de către Nicolai Fucarev au fost admise de către Curtea Supremă de Justiţie contrar normelor legale, nu pot servi drept temei pentru revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 07 noiembrie 2012. În susţinerea acestei opinii se invocă faptul că aceste circumstanţe şi fapte erau cunoscute în timpul judecării anterioare a pricinii, fapt expus şi în cererea de restituire a cererii de recurs din 06 noiembrie 2012, depusă de către administratorul provizoriu, Zinaida Druguş.

În context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei. În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”. În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului rejudecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. Din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de societatea cu răspundere limitată „Indistar” ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de societatea cu răspundere limitată „Indistar” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 07 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea introductivă a societăţii cu răspundere limitată „Indistar” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Rusanda” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tatiana Răducanu Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan Ion Arhiliuc