2rc-213/13 — Derularea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-213/13 Judecător: A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Jerebţov Anton, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2013, prin care a fost destituit Jerebţov Anton din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL şi desemnat un alt administrator, CONSTATĂ: Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 05 iunie 2009 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul ÎM „Zlatovin” SRL, r-nul Orhei, sat Peresecina, fiind dispusă aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii.

În calitate de administrator provizoriu a fost desemnată ÎI „Oleg Munteanu”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 31 martie 2010, faţă de ÎM „Zlatovin” SRL a fost intentat procesul de insolvabilitate, fiind menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea anterioară şi în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost desemnat Jerebţov Anton. Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, creditorul SA „Orhei-Vit” a înaintat o cerere privind destituirea dlui Jerebţov Anton din funcţia de administrator, pe motivul nerespectării atribuţiilor sale şi a încălcării legislaţiei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2012, a fost respinsă cererea SA „Orhei-Vit”.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 12 septembrie 2012, a fost admis recursul declarat de SA „Orhei-Vit” şi a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2012, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău spre rejudecarea cererii creditorului SA „Orhei-Vit” cu privire la destituirea dlui Jerebţov Anton din funcţia de administrator al insolvabilităţii ÎM „Zlatovin” SRL, cu desemnarea altui administrator. 1 Rejudecînd cererea în cauză, la 22.03.2013, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea prin care a dispus destituirea lui Jerebţov Anton din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL şi a desemnat în această funcţie ÎI „Oleg Iovu”.

În susţinerea acestei soluţii instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 71 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, menţionînd că, considerînd necesar din oficiu să examineze chestiunea privind destituirea administratorului, a constatat existenţa motivelor întemeiate pentru demiterea lui Jerebţov Anton din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL. Considerînd ilegală încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22.03.2013, Jerebţov Anton a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, suspendarea încheierii contestate, casarea acesteia şi emiterea unei noi încheieri de respingere, ca fiind inadmisibilă, a cererii SA „Orhei-Vit” privind destituirea lui Jerebţov Anton din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL.

În motivarea recursului recurentul a invocat că, contrar prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, instanţa a admis cererea depusă unipersonal de SA „Orhei-Vit”. La fel, recurentul a susţinut, că judecătorul A. Doga nu putea examina din oficiu chestiunea privind destituirea administratorului, deoarece nu este judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate (N.Craiu), aşa cum prevede art. 5 alin. (3) al legii sus-citate. Jerebţov Anton indică că Adunarea creditorilor sau Comitetul creditorilor nu putea propune candidatura unui alt administrator, deoarece nu au fost citaţi în proces. Totodată, recurentul a invocat dezacordul său vis-a-vis de argumentele instanţei de insolvabilitate referitoare la motivele pe care le-a considerat întemeiate în favoarea destituirii din funcţie.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care a fost destituit Jerebţov Anton din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL şi a fost desemnat în această funcţie ÎI „Oleg Iovu”.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ susţine ca justă încheierea instanţei de insolvabilitate, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 71 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 (în vigoare la momentul emiterii încheierii recurate), la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de 2 insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta: a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

Pornind de la prevederile normei legale evocate, Colegiul reţine că instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, sau din oficiu. În acelaşi timp, analiza încheierii recurate denotă faptul că instanţa de insolvabilitate, din oficiu, a ajuns la concluzia că există motive întemeiate pentru destituirea administratorului (f.d. 7, vol. VI). În acest sens, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentului cum că, contrar prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, instanţa a admis cererea depusă unipersonal de SA „Orhei-Vit”.

Or, după cum rezultă din materialele cauzei, acest creditor într-adevăr a depus o asemenea cerere, însă, instanţa de insolvabilitate, în motivarea încheierii recurte, a menţionat expres că nu este prevăzută posibilitatea destituirii administratorului la cererea creditorilor, dar a constatat motive suficiente pentru destituirea acestuia din oficiu. În aceste condiţii, faptul înaintării unei cereri de destituire a administratorului insolvabilităţii, prin care se invocă toate încălcările comise de către acesta, nu poate suprima dreptul instanţei de insolvabilitate de a destitui administratorul din oficiu, dacă constată cu certitudine existenţa unor motive întemeiate prevăzute de norma legală citată mai sus.

Aşadar, instanţa de insolvabilitate era în drept să destituie, din oficiu, administratorul insolvabilităţii, iar toate argumentele contrare expuse de recurent sunt lipsite de relevanţă şi temeinicie. Nu poate fi reţinută ca atare nici afirmaţia lui Jerebţov Anton precum că judecătorul A. Doga nu putea examina din oficiu chestiunea privind destituirea administratorului, deoarece nu este judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate (N.Craiu), aşa cum prevede art. 5 alin. (3) al legii sus-citate. În acest sens, Colegiul relevă următoarele. SA „Orhei-Vit” în calitate de creditor chirografar a înaintat o cerere privind destituirea lui Jerebţov Anton din funcţia de administrator, pe motivul nerespectării atribuţiilor sale şi a încălcării legislaţiei.

La 21 mai 2012, Curtea de Apel Chişinău a emis o încheiere prin care a respins cererea SA „Orhei-Vit”. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 12 septembrie 2012, a fost admis recursul declarat de SA „Orhei-Vit” şi a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 3 2012, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău spre rejudecarea cererii creditorului SA „Orhei-Vit” cu privire la destituirea lui Jerebţov Anton din funcţia de administrator al insolvabilităţii ÎM „Zlatovin” SRL, cu desemnarea altui administrator. După recepţionarea dosarului, judecătorul Nicolae Craiu, în procedura căruia se afla cauza de insolvabilitate, a înaintat declaraţie de abţinere, astfel că problema privind destituirea administratorului insolvabilităţii SRL „Zlatovin” a fost remisă spre examinare unui alt judecător al Curţii de Apel Chişinău – Doga Anatolie.

În aceste condiţii, afirmaţia recurentului privind faptul că un alt judecător nu se poate expune asupra problemei destituirii administratorului insolvabilităţii este absolut neîntemeiată şi în contradicţie cu normele legale. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege, iar instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanţele relevante cauzei. În consecinţă, conform prevederilor legale menţionate, prin instanţă de insolvabilitate se înţelege instanţa de judecată, în sens de autoritate judecătorească, competentă să examineze cauzele de insolvabilitate şi nu un judecător anume.

Colegiul consideră declarativă şi afirmaţia recurentului cum că Adunarea creditorilor sau Comitetul creditorilor nu putea propune candidatura unui alt administrator, deoarece nu au fost citaţi în proces. Potrivit art. 71 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012, prin încheierea de destituire, instanţa de insolvabilitate desemnează un alt administrator/lichidator, în condiţiile stabilite la art. 63, la propunerea comitetului creditorilor ori, dacă nu este constituit, la propunerea adunării creditorilor, ori, în lipsa unor astfel de propuneri, în mod aleatoriu, din lista administratorilor şi a lichidatorilor. În aceste împrejurări, este evident că instanţa de insolvabilitate era în drept, în lipsa propunerilor din partea comitetului creditorilor, care este constituit, să desemneze aliatoriu candidatura noului administrator.

Totodată, este de menţionat faptul că, în şedinţa de judecată din 22.03.2013, a fost prezent Grigore Ciubuc, reprezentantul întreprinderilor SRL „Dable”, Macken Management Ltd şi SRL „Invintorg”, membre ale comitetului creditorilor, iar instanţa de judecată i-a solicitat să-şi expună opinia privind desemnarea unei candidaturi pentru calitatea de administrator al insolvabilităţii ÎM „Zlatovin”SRL. La fel, Colegiul apreciază ca fiind eronate concluziile recurentului privind faptul că instanţa urma să citeze adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor pentru a participa la şedinţa în cauză, or, aceste două organe sunt constituite din reprezentanţii creditorilor, iar aceştia au fost citaţi.

Mai mult, în şedinţa de judecată din 22.03.2013 a fost prezent inclusiv reprezentantul creditorilor care fac parte din comitet, precum şi majoritatea creditorilor care au participat la ultima adunare din 06.02.2013. În acelaşi timp, este relevant faptul că, problema privind destituirea administratorului Anton Jerebţov, a fost examinată pe parcursul a mai multor şedinţe de judecată, astfel încît comitetul creditorilor a avut timpul necesar pentru a 4 discuta candidatura unui nou administrator care să fie propusă în eventualitatea în care instanţa ar fi decis destituirea lui Anton Jerebţov. Referitor la argumentele invocate de recurent privind lipsa motivelor pentru destituirea sa din funcţie, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitatea a examinat cauza sub toate aspectele şi, în mod legal şi întemeiat, a constatat existenţa mai multor încălcări ale legislaţiei, pornind de la următoarele.

Astfel, nu suportă nici o critică argumentul invocat de Anton Jerebţov, privind faptul că nu a comis nici o încălcare a prevederilor legale, atunci cînd a expus întreprinderea spre vînzare la tender ca lot unic, în baza unei decizii a adunării creditorilor la care au participat, cu drept de vot, creditori care deţineau doar 1,54 % din totalitatea creanţelor chirografare validate. Or, faptul încălcării prevederilor legale a fost deja stabilit în decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 22.09.2011, prin care a fost constatată nulitatea absolută a hotărîrii Adunării Creditorilor din 12.07.2010 privind înstrăinarea bunurilor debitorului ÎM „Zlatovin” SRL în complex unic. În aceste condiţii, este evident că Anton Jerebţov a înstrăinat patrimoniul întreprinderii ÎM „Zlatovin” SRL sub forma unui complex unic, în mod neîntemeiat şi cu încălcarea prevederilor legale.

Colegiul consideră eronată şi afirmaţia recurentului privind faptul că administratorul insolvabilităţii nu era în drept să întreprindă careva acţiuni în situaţia în care contractul de vînzare-cumpărare din 05.10.2010 nu a fost recunoscut nul, iar adunarea creditorilor a respins această chestiune. În acest sens, potrivit art. 217 alin. (2) CC, nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate. Astfel, aspectul confirmării de către adunarea creditorilor a vînzării întreprinderii nu înlătură circumstanţa încheierii contractului de vînzare-cumpărare din 05.10.2010 în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută.

În acelaşi timp, este de menţionat faptul că, prin încheierea din 22.03.2013, instanţa de insolvabilitate a stabilit că administratorul Anton Jerebţov a încălcat prevederile legale atunci cînd, în baza unei hotărîri a adunării creditorilor, care a fost adoptată contrar prevederilor legale, a expus întreprinderea la tender şi nu ca urmare a absenţei unor acţiuni pentru înlăturarea ilegalităţii comise. La fel, Colegiul consideră lipsit de suport şi argumentul recurentului privind faptul că mărcile comerciale nu au fost incluse în lotul expus la vînzare pe motiv că la tender au fost realizate doar bunurile ÎM „Zlatovin” SRL grevate cu garanţii.

Or, instanţa de insolvabilitate a constatat că mărcile comerciale „Grand del Mar”, „Grand della Costa”, „Zviozdnii Alco”, „Dobroe Vino”, „Volsebnaia Loza” şi „Stelar Alco” înregistrate pe numele ÎM „Zlatovin” SRL la Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală a RM nu au fost incluse în inventarul bunurilor care aparţin masei debitoare, iar potrivit art. 117 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14.11.2001, administratorul trebuie să întocmească un inventar al tuturor bunurilor (corporale şi incorporale) care aparţin masei debitoare. Aşadar, administratorul insolvabilităţii era obligat să efectuieze măsurile pentru a depista toate bunurile debitorului care urmau a fi incluse în masa debitoare, astfel încît aceasta să fie valorificată integral, în scopul satisfacerii creanţelor validate ale tuturor creditorilor.

Mai mult ca atît, comercializarea bunurilor ÎM „Zlatovin” SRL, care este întreprindere vinicolă, ca coplex unic, fără 5 a include şi mărcile sale comerciale înregistrate, este absură şi lipsită de logică, or, aceste acţiuni au dus la diminuarea valorii bunului expus. Anume din aceste considerente, este irelevantă şi afirmaţia recurentului precum că la tender au fost expuse doar bunurile grevate cu garanţii, deoarece potrivit contractului de vînzare-cumpărare din 05.10.2010, întreprinderea a fost înstrăinată ca un complex patrimonial unic, astfel că, în baza art. 126 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14.11.2001, administratorul avea obligaţia să includă în lotul expus spre vînzare şi bunurile incorporale, chiar dacă acestea nu au fost grevate cu garanţii.

În consecinţă, instanţa de judecată în mod întemeiat a apreciat că administratorul insolvabilităţii a încălcat prevederile legale, în vigoare la momentul înstrăinării întreprinderii, şi nu şi-a executat atribuţiile stabilite de lege, atunci cînd a omis să includă în masa debitoare mărcile comerciale ale ÎM “Zlatovin” SRL, iar acest fapt a determinat diminuarea preţului obiectului contractului de vînzare- cumpărare a lotului unic expus la tender, încheiat cu ÎM „Cofealm” SRL la 05.10.2012. Totodată, instanţa de recurs susţine şi concluzia instanţei de fond, care a relevat lipsa demersurilor administratorului în vederea valorificării cotei de participare deţinute de debitor în capitalul statutar al întreprinderii ООО „Аквавинтекс” (Ucraina), în sumă de 822 602 lei, deşi procesul de insolvabilitate durează de mai bine de 3 ani.

Mai mult, acţiunile întreprinse de administratorul insolvabilităţii ÎM „Zlatovin” SRL s-au limitat practic la vînzarea întreprinderii sub forma unui complex unic, mijloacele financiare obţinute în urma tranzacţiei fiind suficiente doar pentru acoperirea creanţelor creditorului garantat şi, în proporţii nesemnificative, a creanţelor creditorilor chirografari. Ca urmare, instanţa de insolvabilitate în mod întemeiat a apreciat că inacţiunile în vederea valorificării cotei de participare deţinute de debitor în capitalul statutar al unei întreprinderi străine, care au avut drept rezultat achitarea în mărime redusă a creanţelor creditorilor chirografari, denotă cu certitudine nerespectarea atribuţiilor ce îi revin prin prezenta lege.

De asemenea, urmează a fi menţionat că instanţa de insolvabilitate a ajuns la concluzia privind existenţa unor motive întemeiate, pentru destituirea administratorului Anton Jerebţov, în baza tuturor circumstanţelor cauzei şi nu doar pentru motivul că acesta nu a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere. Ca urmare, este neîntemeiată afirmaţia recurentului privind faptul că instanţa a dispus destituirea administratorului pentru neexercitarea unui drept stabilit de lege, deoarece, instanţa de insolvabilitate a constatat în mod cert că administratorul Anton Jerebţov a admis mai multe încălcări ale prevederilor legale, iar nesolicitarea atragerii la răspunderea subsidiară este doar una dintre acestea.

În acelaşi timp, afirmaţiile recurentului privind inexistenţa unor temeiuri pentru atragerea la răspundere subsidiară a membrelor organelor de conducere ale debitorului este pur declarativ, deoarece constatarea existenţei sau inexistenţei unor asemenea temeiuri constituie prerogativa exclusivă a instanţei de insolvabilitate, care în eventualitatea înaintării unei cereri de către administrator urma să se pronunţe asupra temeiniciei acesteia. 6 În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi conducîndu-se de prevederile art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Jerebţov Anton.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2013, prin care a fost destituit Jerebţov Anton din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Zlatovin” SRL şi desemnat un alt administrator. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 7