2ra-1072/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil

prima instanţă – M. Moraru dosarul nr. 2ra-1072/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Ceclu Irina şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Ceclu împotriva Ministerului Justiţiei al republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 11 octombrie 2012, Ceclu Irina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

În motivarea acţiunii a indicat că în perioada 02 mai 2002 – 15 octombrie 2010 a activat în calitate de executor judecătoresc în cadrul Oficiului de Executare al sectorului Rîşcani, mun. Chişinău al Departamentului de Executare a Deciziilor Judecătoreşti al Ministerului Justiţiei. Prin Hotărîrea Guvernului nr.958 din 15 octombrie 2010 (Monitorul Oficial nr.206-209 din 22 octombrie 2010) cu privire la modificarea, completarea şi abrogarea unor hotărîri ale Guvernului au fost abrogate Hotărîrea Guvernului nr. 34 din 15 ianuarie 2002 „Cu privire la crearea Departamentului de executare a deciziilor judiciare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.13-15) şi Hotărîrea Guvernului nr.312 din 15 martie 2002 „Cu privire la aprobarea Regulamentului şi structurii Departamentului de executare a deciziilor judiciare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.40-42).

De asemenea, au fost operate modificări în Hotărîrea Guvernului nr. 129 din 15 februarie 2000 „Cu privire la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova2 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 19-20), prin care Departamentul de executare a fost exclus din lista instituţiilor subordonate Ministerului Justiţiei. Menţionează că în baza ordinului nr.538 - p din 12 octombrie 2010, dînsa a fost eliberată din funcţia deţinută în temeiul art.63 alin.(l) lit. a) al Legii RM cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158 din 04 iulie 2008 şi art.86 1 alin.(1) lit. b) Codul Muncii, şi anume, în legătură cu lichidarea Departamentului de Executare a Deciziilor Judecătoreşti.

De asemenea, invocă că la 01 noiembrie 2010, i-a fost stabilită îndemnizaţia unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru 24 (douăzeci şi patru) ani de activitate în serviciul public, fapt consemnat în carnetul de muncă, însă după expirarea a 4 luni din momentul eliberării ei din funcţie, nu i-au fost achitate nici îndemnizaţia unică stabilită, şi nici celelalte compensaţii ce li se cuvin salariaţilor în legătură încetarea contractului individual de muncă (indemnizaţia de eliberare din serviciu, ajutorul material). Şi aceasta în pofida faptului că în ordinul nr.538 - p din 12 octombrie 2010, în baza căruia dînsa a fost eliberată din funcţie, este indicat că, Direcţia economico-financiară va asigura achitarea calculelor privind, ajutorul material după caz, indemnizaţiilor şi compensaţiilor de concediere, conform legislaţiei în vigoare.

Susţine că în situaţia creată, la data de 12 ianuarie 2011a adresat o reclamaţie Ministerului Justiţiei al RM,organ ierarhic superior Departamentului de executare, prin care a solicitat elucidarea circumstanţelor cazului dat, cu luarea ulterioară a măsurilor ce se impun în vederea asigurării achitării plăţilor ce i se cuvin urmare a eliberării sale din funcţie în legătură cu lichidarea Departamentului de Executare a Deciziilor Judecătoreşti. Prin răspunsul Ministerului Justiţiei al RM nr.02/82 din 03 februarie 2011, dînsa a fost informată asupra cuantumului sumelor ce i se cuvin a fi achitate, explicîndu-i că acestea nu pot fi achitate pe motiv că nu a fost efectuată modificarea planului bugetar ce vizează majorarea cheltuielilor de personal, iar Ministerul Finanţelor al RM la moment verifică corectitudinea calculelor compensaţiilor şi îndemnizaţiilor stabilite colaboratorilor Departamentului de executare.

Conform răspunsului menţionat, suma calculată a indemnizaţiei unice de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an complet din cei 24 ani de activitate în serviciul public constituie 10200 lei RM (art.42 alin.(3) al Legii RM cu privire la funcţia publică şi statului funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008), iar suma calculată a indemnizaţiei unice egale cu 6 salarii medii lunare constituie 21270,9 lei RM (art.42 alin. (3) al Legii RM cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158 din 04 iulie 2008). Tot la 12 ianuarie 2011, o reclamaţie cu conţinut similar a adresat-o Inspecţiei muncii. Prin răspunsul Inspecţiei muncii nr. Ce-52/11 din 19 ianuarie 2011 a fost informată asupra abaterilor admise în legătură cu neachitarea plăţilor la eliberarea din serviciu, precum şi asupra faptului că acestea nu pot fi achitate din cauza lipsei mijloacelor financiare.

Indică că, la data de 22 februarie 2011, s-a adresat cu o cerere în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei, prin care a solicitat: încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM a sumei de 21270,9 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică ca funcţionar public egală cu 6 (şase) salarii medii lunare în legătură cu lichidarea autorităţii publice; încasarea din contul Ministerului Justiţiei RM a sumei de 10200 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an de activitate în serviciul public; încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM a sumei de 3996,8 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere; încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM a prejudiciului moral în cuantum de 30000 lei, cît şi încasarea în din contul pîrîtului a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta la examinarea cauzei menţionate.

2 Menţionează că la data de 19 mai 2011, şi-a concretizat pretenţiile, fiind atras în calitate de pîrît deja Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare şi Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 21270,9 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică ca funcţionar public egală cu 6 (şase) salarii medii lunare în legătură cu lichidarea autorităţii publice; încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 10200 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an de activitate în serviciul public; încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 6734,7 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere; încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a prejudiciului moral în cuantum de 30000 lei şi a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta la examinarea acestei cauze.

Ulterior, Judecătoria sectorului Buiucani, mun. Chişinău şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Chişinău, ultima reţinînd cauza pentru judecare. Invocă că în cadrul dezbaterilor judiciare, la 14 noiembrie 2011, a depus o cerere prin care a solicitat micşorarea pretenţiilor din acţiune, şi anume renunţînd la încasarea sumei de 21270,9 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică ca funcţionar public egală cu 6 (şase) salarii medii lunare în legătură cu lichidarea autorităţii publice şi a sumei de 10200 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an de activitate în serviciul public, pe motiv că aceste sume i-au fost achitate la începutul lunii iunie 2011, concretizînd că sumele respective au fost achitate după adresarea ei în instanţa de judecată.

Prin Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, acţiunea reclamantei a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 6734,7 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere a achitării plăţilor la concediere şi a sumei de 2500 lei RM – cheltuieli suportate de reclamantă pentru asistenţă juridică, în rest, cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012, au fost admise recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de executare a hotărîrilor judecătoreşti, casată Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 201, în partea încasării din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 6734,7 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere a achitării îndemnizaţiilor de concediere şi emisă în partea dată o nouă hotărîre prin care pretenţiile au fost respinsă integral.

Reclamanta susţine că procedurile în cauza sa au fost excesiv de lungi, contrar articolul 6 § 1 al Convenţiei, partea relevantă a căruia prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa... Afirmă că procedurile în cauza au durat 1 an 1 lună şi 19 zile, şi aceasta în pofida prevederilor legislaţiei naţionale care oferă prioritate la examinarea unor astfel de cazuri. Nici una din întîrzierile în proceduri nu îi sunt imputabile şi că autorităţile au permis întreruperi îndelungate şi nenecesare.

3 Insistă că, cauza de încasare a plăţilor de concediere a reclamantei nu a fost dificilă din punct de vedere factologic sau juridic, în cadrul cauzei, părţile nu au solicitat şi respectiv, instanţele de judecată nu au dispus efectuarea vreunei expertize, nu au fost necesare probe tehnice sau probe a căror administrare necesita timp. Probele pe care s-au bazat instanţele de judecată naţionale au fost puse la dispoziţia lor de la bun început. Mai invocă că cauza respectivă s-a referit la o chestiune extrem de importantă pentru ea, şi anume angajarea acesteia. Legislatorul naţional a confirmat importanţa deosebită a unor astfel de proceduri pentru angajaţi prin faptul că a prevăzut expres în legislaţie examinarea cu prioritate a litigiilor de muncă.

Mai mult decît atît, în virtutea faptului că dînsa a fost eliberată din funcţie în mod greşit, aceasta avea un interes personal deosebit în asigurarea unei hotărîri judecătoreşti prompte privind legalitatea acestei măsuri, deoarece litigiile privind angajarea, prin natura lor, cer o decizie promptă, avînd în vedere importanţa lor pentru persoana vizată, care prin concediere pierde sursa sa de existenţă. În drept î-şi întemeiază pretenţiile pe prevederile art. 192 CPC RM, care indică că pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul părţilor în proces, conduita instanţei judecătoreşti.

Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă, la judecarea unei cauze concrete, respectarea termenului rezonabil este verificată de instanţa ierarhic superioară în procesul judecării pricinii pe calea de atac respectivă. Pricinile privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărîrilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici se judecă de urgenţă şi în mod prioritar.

Pot fi stabilite prin lege unor categorii de pricini civile termene de judecare mai reduse. În conformitate cu prevederile art. 355 alin.(4) Codul muncii, instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărîre cu drept de atac conform codului de procedură civilă.

Cu referire la cele expuse şi avînd ca temei juridic prevederile art. 2-7 a Legii 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, solicită, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile privind încasarea plăţilor de concediere şi încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în cuantum de 20000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial şi constatată încălcarea neesenţială a dreptului Irinei Ceclu la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Irinei Ceclu suma de 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 4 La 07 februarie 2013, Irina Ceclu a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii integral. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral doar în suma de 1000 lei, susţinînd că procedura de examinare a cauzei de încasare a plăţilor de concedierea sa a fost excesiv de lungă, contrar articolul 6 § 1 al Convenţiei. Consideră că la caz, nu poate fi vorba de o constatare neesenţială a dreptului ei la judecarea în termen rezonabil a cererii sale, or, reieşind din prevederile enunţate mai sus, se deduce acel fapt că ori există încălcare, ori nu există.

Raportînd termenul de 30 de zile, prevăzut de legislaţie la examinarea pricinilor ce decurg din raporturi de muncă, la 1 an 1 lună şi 19 zile, se constată că acesta este depăşit esenţial. Susţine că cauza respectivă s-a referit la o chestiune extrem de importantă pentru ea, şi anume angajarea acesteia. Legislatorul naţional a confirmat importanţa deosebită a unor astfel de proceduri pentru angajaţi prin faptul că a prevăzut expres în legislaţie examinarea cu prioritate a litigiilor de muncă. Mai mult decît atît, în virtutea faptului că dînsa a fost eliberată din funcţie în mod greşit, aceasta avea un interes personal deosebit în asigurarea unei hotărîri judecătoreşti prompte privind legalitatea acestei măsuri, deoarece litigiile privind angajarea, prin natura lor, cer o decizie promptă, avînd în vedere importanţa lor pentru persoana vizată, care prin concediere pierde sursa sa de existenţă.

Afirmă că, la evaluarea prejudiciului moral solicitat, a luat în calcul toate suferinţele cauzate, iar în ceea ce priveşte constatările referitoare la faptul că dînsa greşit a depus cererea de chemare în judecată privind încasarea plăţilor de concediere la Judecătoria sectorului Buiucani, mun. Chişinău, acest fapt se datorează în exclusivitate practicii judiciare diferite în ceea ce priveşte examinarea unor astfel de litigii, astfel încît în cele din urmă, conflictul de competenţă a fost soluţionat de către Curtea Supremă de Justiţie. La 21 martie 2013, Ministerul Justiţiei al RM, la fel a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, considerînd-o ca fiind ilegală, neîntemeiată şi pasibilă anulării. Menţionează că hpotărîrea primei instanţe se întemeiază pe un şir de concluzii ce derivă din aprecierea greşită a normelor de drept material ce reglementează repararea prejudiciului moral şi a normelor de drept procedural ce reglementează obligativitatea întocmirii procesului-verbal. Susţine că concluzia admiterii unei interpretări nejustificate de către instanţă rezidă şi în constatarea încălcării neesenţiale a dreptului intimatei Ceclu Irina la judecarea în termen rezonabil a cauzei sale, or, acţiunea iniţială a intimatei Ceclu Irina în cauza în care se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil a fost depusă în instanţă cu încălcarea jurisdicţiei.

Afirmă că, instanţa a admis temeinicia acţiunii contrar art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care determină clar că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care 5 încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. De asemenea, examinarea pricinii civile a avut loc dintr-o şedinţă de judecată şi în lipsa părţilor, instanţa încălcînd în cele din urmă, principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale (art. 26 Cod de procedură civilă al RM).

Prin urmare, în lipsa ansamblului probatoriu care conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este obligat să-1 administreze reprezentantul statului, instanţa a admis constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Totodată, reţine şi faptul că prima instanţă nu a ţinut cont, că speţa principală a intimatei a fost examinată în mai multe instanţe naţionale (Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, Curtea de Apel Chişinău şi Curtea Supremă de Justiţie).

În acest sens, invocă, că justeţea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei şi cu referinţă la următoarele criterii de apreciere : complexitatea cauzei, comportamentul părţilor care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, şi (iii) miza (interesul) pentru reclamant (Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137). Prin comportamentul părţilor care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor se va aprecia bona/mala fides a tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv existenţa unor întîrzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate, consecutivitatea şedinţelor, planificarea unei ordini a şedinţelor cu pauze îndelungate etc. La fel, urmează a fi luate în consideraţie şi comportamentul instanţelor de judecată implicate în proces.

Cu referire la prevederile art. 61 alin. (1) CPC, indică că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Or, principiul fundamental al bunei-credinţe în folosirea drepturilor sale, stipulat în prevederea indicată, este aplicabil şi în raport cu reprezentanţii acestora. În această ordine de idei, menţionează că pe parcursul examinării cauzei principale pentru care se constată încălcarea termenului rezonabil, intimata Ceclu Irina a modificat acţiunea. Subsecvent, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012 pretenţiile intimatei Ceclu Irina au fost respinse integral, iar în consecinţă aceasta nu poate invoca încălcări a legislaţiei care pot fi puse în sarcina statului.

Mai mult, litigiul intimatei în speţa principală nu viza restabilirea în cîmpul muncii ci încasarea din contul Ministerului Justiţiei a sumelor cu titlu de indemnizaţii şi alte plăţi, care de altfel, au fost achitate pînă la adresarea în instanţă conform legislaţiei în vigoare, fapt constatat de instanţă. Consideră că instanţa de drept comun a Curţii de Apel Chişinău a dat o apreciere greşită a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural, pronunţînd o hotărîre netemeinică şi ilegală. Conform art. 30 Legea contenciosului administrativ (prevederi aplicabile la data adoptării hotărârii contestate) hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

Materialele cauzei atestă că copia hotărârii din 19 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurenţilor la 28 decembrie 2012, fapt confirmat prin copia 6 scrisorii de însoţire (f. d. 25), însă careva probe care ar atesta data recepţionării acesteia la materialele dosarului lipsesc. Recurenta Ceclu Irina insistă că a recepţionat hotărîrea motivată a primei instanţe la 28 ianuarie 2013, iar Ministerul Justiţiei al RM, susţine că hotărîrea recurată i-a fost comunicată la 30 ianuarie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 07 februarie 2013 şi respectiv la 21 martie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Irinei Ceclu neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM întemeiat care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, Ceclu Irina, făcînd uz de noul remediu intern, prin prezenta acţiune, cere încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, constatînd încălcarea neesenţială a dreptului Irinei Ceclu la judecare în termen rezonabil a cauzei şi încasîţnd din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Irinei Ceclu a sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în rest respingînd acţiunea ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recursul formulat de Ministerul Justiţiei al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu. Astfel la caz se constată că cerinţele recurentei sunt bazate pe prevederile art. 192 Cod de procedură civilă. Conform acestor prevederi, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat.

Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. (11) În situaţia în care, la judecarea unei pricini concrete, există pericolul de încălcare a termenului rezonabil, participanţii la proces pot adresa instanţei care examinează pricina în fond o cerere privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei. Examinarea cererii se face în absenţa părţilor, în termen de 5 zile lucrătoare, 7 de către un alt judecător sau de un alt complet de judecată decît cel care examinează pricina. (12) Instanţa decide asupra cererii de la alin.(11) printr-o încheiere motivată, prin care fie obligă instanţa care judecă pricina în fond să întreprindă un act procesual, stabilind, după caz, un anumit termen pentru accelerarea procedurii, fie respinge cererea.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. (2) Pricinile privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărîrilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici se judecă de urgenţă şi în mod prioritar. (3) Pot fi stabilite prin lege unor categorii de pricini civile termene de judecare mai reduse.

La caz se constată că la data de 22 februarie 2011, Ceclu Irina, s-a adresat cu o cerere în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei, prin care a solicitat: încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM a sumei de 21270,9 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică ca funcţionar public egală cu 6 (şase) salarii medii lunare în legătură cu lichidarea autorităţii publice; a sumei de 10200 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an de activitate în serviciul public; a sumei de 3996,8 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere; a prejudiciului moral în cuantum de 30000 lei, cît şi a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta la examinarea cauzei menţionate.

La data de 19 mai 2011, Ceclu Irina şi-a concretizat pretenţiile acţiunii, fiind atras în calitate de pîrît deja Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare şi Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 21270,9 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică ca funcţionar public egală cu 6 (şase) salarii medii lunare în legătură cu lichidarea autorităţii publice; a sumei de 10200 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an de activitate în serviciul public; a sumei de 6734,7 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere; a prejudiciului moral în cuantum de 30000 lei şi a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta la examinarea acestei cauze.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 iulie 2011, s-a dispus strămutarea cauzei după competenţa la Curtea de Apel Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2011, s-a dispus suspendarea procesului cu transmiterea cauzei la Curtea Supremă de Justiţie pentru a fi examinat conflictul de competenţă şi prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 14 septembrie 2011 s-a constat competenţa Curţii de Apel Chişinău la judecare litigiului menţionat.

În cadrul dezbaterilor judiciare, la 14 noiembrie 2011, Ceclu Irina a depus o cerere prin care a solicitat micşorarea pretenţiilor din acţiune, şi anume renunţînd la încasarea sumei de 21270,9 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică ca funcţionar public egală cu 6 (şase) salarii medii lunare în legătură cu lichidarea autorităţii publice şi a sumei de 10200 lei RM cu titlu de indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei pentru fiecare an de activitate în serviciul public, pe motiv că aceste sume i-au fost achitate la începutul lunii iunie 2011. 8 Prin Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, acţiunea reclamantei a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 6734,7 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere a achitării plăţilor la concediere şi a sumei de 2500 lei RM – cheltuieli suportate de reclamantă pentru asistenţă juridică, în rest, cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012, au fost admise recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de executare a hotărîrilor judecătoreşti, casată Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 201, în partea încasării din contul Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti a sumei de 6734,7 lei RM cu titlu de plăţi suplimentare pentru fiecare zi de întîrziere a achitării îndemnizaţiilor de concediere şi emisă în partea dată o nouă hotărîre prin care pretenţiile au fost respinsă integral. Astfel la caz este de menţionat că acţiunea iniţială a Irinei Ceclu, în cauza care se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, a fost depusă în instanţă cu încălcarea jurisdicţiei.

Conform art. 2 alin.(2) şi (6) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Cu referire la dispoziţiile enunţate şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de examinare a cauzei, ţinînd cont de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant, instanţa de recurs reţine că întinderea examinării pricinilor în instanţa de fond, la examinarea pricinii civile, nu poate fi pusă în seama instanţelor judecătoreşti, or, cum s-a menţionat Ceclu Irina a depus cererea de chemare în judecată cu încălcarea jurisdicţiei, iar pe parcursul examinării cauzei, făcînd uz de drepturile sale procedurale a pus instanţa în situaţia amînării examinării pricinei, totodată întru asigurarea unui proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Or, principiul al bunei-credinţe în folosirea drepturilor sale, este aplicabil şi în raport cu reprezentanţii acestora. Raportând la caz prevederile enunţate în cumul cu constatările relatate, instanţa de recurs nu a constatat încălcarea dreptului Irinei Ceclu la judecarea în termen rezonabil a cauzei, motiv din care acţiunea Irinei Ceclu împotriva Ministerului Justiţiei al RM urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or încasarea prejudiciului moral este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de examinare a pricinii, încălcare 9 ce urma a fi imputabilă instanţei de judecată, odată cu constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei, iar la caz pretinsa încălcare a survenit anume urmare a realizării drepturilor procesuale de către Ceclu Irina.

La caz se constată că în lipsa ansamblului probatoriu, care conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este obligat să-l administreze reprezentantul statului, prima instanţă a admis constatarea încălcării dreptului la judecare cauzei în termen rezonabil. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al RM şi indică la ilegalitatea hotărârii primei instanţe, fapt ce impune casarea acesteia şi respingerea acţiunii. Totodată, se constată netemeinicia criticelor formulate în recursul declarat de Ceclu Irina, care, în esenţa lor, sunt similare argumentelor invocate în prima instanţă şi sunt expuse asupra circumstanţelor, cărora le-a fost dată o apreciere corectă.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ceclu Irina şi de a admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Ceclu Irina Se admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Ceclu împotriva Ministerului Justiţiei al republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Irinei Ceclu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 10